Connect with us

Eveniment

MAI: STABIL CA UN CADAVRU! DECEMBRIE 2025 – CRONICA UNUI COLAPS ANUNȚAT ȘI MAREA MINCIUNĂ A „STABILITĂȚII”

Publicat

pe

Cimitirul eroilor în uniformă și rânjetul birocrației

În România „profesioniștilor” unde incompetența e lege și bunul-simț o anecdotă, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) se pregătește să livreze o nouă capodoperă a iluziei statistice. Cu doar câteva săptămâni înainte de un Decembrie Exploziv, care amenință să arunce în aer orice pretenție de normalitate, propaganda oficială ne servește o nouă narațiune triumfalistă. Sub bagheta maestrului de ceremonii MAI, presa obedientă dansează pe muzica „stabilității”, ignorând geamătul unui sistem în agonie.

„Știi, mi-a plăcut această meserie până în ultima clipă de activitate, dar din prima secundă când mi s-a împlinit sorocul, am ieșit fără nici o ezitare, profund scârbit de acest sistem!” Aceasta este mărturia cutremurătoare a unui fost membru al Sindicatului Diamantul, acum eliberat din purgatoriul birocratic. Cuvinte care ar trebui să răsune ca un semnal de alarmă, dar care, pentru „managerii” MAI, sunt doar un fleac statistic. Polițiștii de Ordine Publică, coloana vertebrală – acum fracturată – a sistemului, sunt demotivați până în măduva oaselor. Șefi de post și de secții rurale, odinioară stâlpi de rezistență, își rup cămașa de pe ei, implorând transferuri disperate „oriunde în altă parte!” Acest peisaj sumbru, unde „Scânteia” triumfalismului mai pâlpâie firav, este devoalat fără menajamente de Vitalie Josanu, președintele Sindicatului Diamantul.

Mirajul roz al cifrelor mincinoase: O farsă birocratică de ultimă generație

Conform unui titlu de presă, alimentat cu date parțiale și interpretări de grădiniță, ministerul se laudă cu o „victorie” epocală: scăderea numărului de pensionări în rândul polițiștilor în 2025, față de anii precedenți. Această „dezvăluire” este prezentată ca o surpriză plăcută, un semn că MAI e pe cai mari. Dar, să fim serioși! Această mascaradă statistică, un paravan jalnic pentru menținerea în funcții a arhitecților dezastrului, este o iluzie toxică.

Entuziasmul prematur al presei, care titrează scăderea ieșirilor din sistem ca pe un succes managerial, nu este decât ecoul hohotelor de râs ale groparilor sistemului de apărare. Cifrele prezentate – 1.959 de pensionări și 39 de demisii în primele 11 luni ale anului 2025 – nu indică o însănătoșire a „pacientului” MAI. Ele reprezintă, de fapt, liniștea dinaintea furtunii perfecte, o liniște înșelătoare ce maschează un mecanism fiscal și administrativ care, istoric și invariabil, transformă luna decembrie într-un veritabil „Triunghi al Bermudelor” pentru resursele umane. Avertismentul vine, negru pe alb, de la Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul: „Arhiva noastră e plină de dovezi că sistemul e într-un punct de inflexiune critic”.

Decembrie, luna mortului viu: Fuga disperată spre pensie

Eroarea fundamentală a celor care celebrează „stabilitatea” rezidă în ignorarea calendarului fiscal specific pensiilor militare. Istoria recentă a MAI demonstrează, fără echivoc, că luna decembrie nu este o lună calendaristică obișnuită, ci un abator al carierelor, unde deciziile amânate se cristalizează brusc sub presiunea indexării pensiilor.

LOGICA INDEXĂRII: De ce polițiștii „așteaptă iarna” ca oaia la tuns?

Sistemul pensiilor militare, reglementat de Legea 223/2015, este o capcană financiară. Pentru un polițist, jandarm sau pompier care îndeplinește condițiile, diferența dintre a ieși la pensie pe 31 decembrie și a ieși pe 1 ianuarie poate însemna pierderea indexării pentru tot anul următor. Datele Sindicatului Diamantul, dezvăluite de Vitalie Josanu, arată un tipar comportamental clar: „Angajații așteaptă până în ultima clipă să vadă dacă guvernanții modifică legislația, dacă se acordă majorări salariale sau dacă indexarea pensiilor va fi superioară creșterilor salariale promise”. În 2023, o rată a inflației de aproape 14% a transformat decembrie într-o fugă disperată: „Oamenii au plecat în masă după ce s-au convins că Ciolacu minte de îngheață apele, interesați să prindă indexarea.” Astfel, liniștea din primele 11 luni ale anului 2025 nu este un semn de mulțumire, ci o perioadă de expectativă tactică, o strategie de supraviețuire. Un motiv în plus pentru exod este Legea 141/2025 a Guvernului Bolojan, care stabilește că, de la 1 ianuarie 2026, concediul neefectuat nu se mai plătește la încetarea raporturilor de muncă – o altă lovitură sub centură.

PRECEDENTUL ISTORIC: Decembrie, luna morții profesionale

Graficele de pensionare păstrate de SPR Diamantul confirmă acest fenomen ciclic: indiferent de dinamica din timpul anului, decembrie aduce invariabil un „boom” al cererilor de trecere în rezervă. Cele mai multe pensionări din 2023 s-au înregistrat în decembrie la Jandarmerie, Poliție și Pompieri. Aceeași situație se repetă și la demisii, aglomerate spre finalul anului, pe fondul dezamăgirilor cronice.

ESTIMAREA DEZASTRULUI PENTRU DECEMBRIE 2025: Cifrele apocalipsei

Aplicând modelele statistice din anii anteriori, Sindicatul Diamantul estimează un minim de 15 pensionări per Inspectorat Județean de Poliție (IPJ) doar în decembrie 2025. Să facem o socoteală simplă, demnă de un contabil de la aprozar, dar, se pare, prea complexă pentru MAI: 41 IPJ-uri x 15 pensionări = 615 polițiști. Adăugați aici DGPMB (unde media e istoric mult mai mare) și structurile centrale, și cifra poate sări lejer de 800-1000 de polițiști într-o singură lună. Adăugate la cele 1.998 raportate, totalul anual se apropie de 3.000. „Deși mai mic decât vârful catastrofal din 2023 sau 2020, acest număr este departe de a reprezenta o «stabilizare»”, avertizează Vitalie Josanu. Pierderea a 1.000 de specialiști într-o singură lună reprezintă un șoc operațional major, capabil să blocheze activitatea în zeci de structuri. Așadar, titlurile de presă care laudă „scăderea” se bazează pe un meci care nu s-a terminat. Fluierul final se aude abia pe 31 decembrie, iar istoria ne arată că în „minutele de prelungire” ale anului fiscal, MAI încasează cele mai multe goluri.

Moștenirea dezastrului (2020-2023): Terenul pârjolit și strategia struțului

Pentru a înțelege de ce cifrele din 2025 par „mai mici”, trebuie să privim în urmă, la perioada numită de Sindicatul Diamantul „Pandemia usr-ist-liberal-psd-istă” a pensionărilor. Scăderea actuală nu e rezultatul vreunui management performant, ci consecința reducerii stocului de personal pensionabil. „Valurile succesive de plecări din 2020, 2021, 2022 și 2023 au golit sistemul de profesioniștii care îndeplineau condițiile de vârstă”, explică Josanu.

DINAMICA EXODULUI: Decapitarea instituțională, județ cu județ

Datele Sindicatului Diamantul permit o reconstrucție detaliată a dezastrului. Cifrele sunt implacabile:

  • ISU Suceava: De la 11 pensionări în 2018, la 38 (2020), 62 (2021), 86 (2022) și 68 (2023). Peste 250 de profesioniști plecați în 4 ani, într-un singur județ!
  • ISU Hunedoara: De la 5 pensionări în 2018, la 61 (2020), 69 (2021), 69 (2022) și 78 (2023). O creștere de peste 1500%!
  • Jandarmeria Prahova: A pierdut 95 de oameni în 2020, 92 în 2021 și 65 în 2022. La nivel național, numărul pensionărilor s-a triplat sau chiar cvadruplat. Vitalie Josanu subliniază: „Situația «oamenilor legii» din Jandarmerie reflectă aceeași tendință de depopulare masivă, accelerată de climatul social ostil și de înghețarea salariilor”.

IMPACTUL POLITIC: Minciuni și promisiuni spulberate

Corelația dintre deciziile politice și valurile de pensionări este directă și brutală:

  • Guvernarea Cîțu (2020-2021): Înghețarea Legii 153/2017 a fost scânteia incendiului. Oamenii au înțeles că „promisiunile salariale sunt minciuni și au preferat certitudinea unei pensii”, reține Josanu.
  • Discuțiile despre PNRR și „Pensiile Speciale” (2022-2023): Retorica agresivă a USR și a coaliției PSD-PNL a creat panică. Polițiștii „au plecat în masă după ce s-au convins că Ciolacu minte”.

Criza biologică: Moartea la termen și „pensionarul fugar”

Un aspect profund imoral al entuziasmului presei privind rămânerea polițiștilor în sistem este ignorarea realității biologice. Creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, impusă treptat prin PNRR, condamnă polițistul român la o bătrânețe extrem de scurtă sau, mai tragic, inexistentă.

POLIȚISTUL ROMÂN: Cel mai scurt timp de pensie din UE (și din viață)

Datele Eurostat și rapoartele Casei Sectoriale de Pensii a MAI arată o discrepanță șocantă. Un polițist din Spania sau Franța se poate aștepta să trăiască 19-21 de ani după 65. În România, speranța de viață la această vârstă este de doar 14-16 ani pentru populația generală. Pentru polițiștii bărbați, media scade la 69-70,5 ani. „Tragica concluzie este că, dacă vârsta de pensionare ajunge la 65 de ani, polițistul român mai are, statistic, doar 4-5 ani de viață după o carieră de 30-35 de ani în condiții de stres extrem”, subliniază Vitalie Josanu. Valul de pensionări din anii trecuți a fost o fugă pentru viață, o încercare disperată de a salva câțiva ani de liniște. Cei rămași în 2025 sunt prizonierii unui sistem care le cere să muncească până la epuizare biologică. A celebra faptul că oamenii nu se mai pensionează (pentru că mulți încă nu pot) este echivalent cu a celebra faptul că deținuții nu evadează dintr-o închisoare de maximă siguranță.

Incompetența managerială și haosul datelor: „Dorel” la butoane

Dincolo de cifre, documentele analizate de Sindicatul Diamantul scot la iveală o incompetență managerială crasă. Lipsa de viziune, incapacitatea de a colecta date și reacția întârziată la crize definesc mandatele succesive ale miniștrilor de interne.

GUVERNAREA „ÎN ORB”: Ce date, ce resurse?

Ministerul nu are o situație clară, centralizată, în timp real, a propriilor resurse umane. Solicitările de informații publice sunt întâmpinate cu amânări și răspunsuri incomplete. „Jandarmeria București a cerut prelungirea termenului de răspuns motivând volumul mare de muncă pentru a extrage datele, ceea ce sugerează că nu s-a preocupat nimeni de o asemenea analiză”, dezvăluie Vitalie Josanu. ISU Bihor chiar a refuzat comunicarea datelor, clasificându-le abuziv. Această lipsă de date explică de ce deciziile politice (precum memorandumurile de angajare) par desprinse de realitate. Decidenți precum secretarul de stat Despescu sau miniștrii Bode și Predoiu au condus ministerul „după ureche”, fără a avea tabloul de bord al dezastrului pe care îl patronau.

„SOLUȚIILE” DE AVARIE: AI și Dorel, salvarea națională!

În fața crizei de personal, reacțiile conducerii MAI au oscilat între ridicol și disperare. Secretarul de stat Despescu a propus, la un moment dat, utilizarea Inteligenței Artificiale (AI) pentru a acoperi deficitul de personal – o declarație halucinantă în contextul în care secțiile de poliție rurale cad pe ele și nu au toalete în interior! Vicepremierul Tanczos Barna, comentând situația generală a administrației, a remarcat plastic: „Am impresia că Dorel ajunge în funcții de conducere”. Această „dorelizare” a managementului MAI se vede în incapacitatea de a anticipa valurile de pensionare și în lipsa oricărei strategii de retenție a personalului.

Colapsul calității: Cine inlocuiește veteranii? Armata de amatori!

Dacă pensionările au golit sistemul de experiență, recrutările nu au reușit să aducă în loc calitate. „Scăderea” numărului de ieșiri în 2025 nu rezolvă problema calității precare a celor intrați în sistem în ultimii ani.

DEGRADAREA STANDARDELOR: „Scrie-ți numele și ești polițist!”

Analiza admiterii în școlile de agenți arată o prăbușire dramatică a standardelor. Profesia nu mai este atractivă, iar tinerii de valoare o evită:

  • Școala Câmpina: Medii de admitere la minime istorice, 5,10 sau 5,40. „Practic, oricine a reușit să scrie numele corect și să treacă proba sportivă a devenit polițist”, satirizează Vitalie Josanu.
  • Școala Cluj: Media de admitere sub 6,40 în sesiuni repetate.
  • Numărul candidaților: A scăzut vertiginos. De la 10 pe un loc, abia se mai ocupă locurile. Această selecție negativă are efecte devastatoare. Polițiștii intrați cu media 5 sunt trimiși în stradă să aplice legi complexe și să gestioneze conflicte. Diferența de competență între subofițerul care pleacă (format în ani de experiență) și cel care vine este o prăpastie care pune în pericol siguranța cetățeanului.

EȘECUL ÎNCADRĂRILOR DIN SURSĂ EXTERNĂ: Cazul „polițistul de trei luni

Soluția „magică” a încadrărilor directe, folosită excesiv de MAI, și-a arătat limitele. Sindicatul Diamantul a avertizat că integrarea „externilor” (polițiști cu 3 luni de școală) este tot mai dificilă. „Masa profesioniștilor s-a diluat, iar sistemul a devenit o armată de amatori conduși de incompetenți”, conchide Josanu.

Harta ruinei: Unde a stins MAI lumina poliției?

Analiza datelor pe județe arată că „stabilitatea” națională este o medie care ascunde dezastre locale. Unele județe sunt, practic, în incapacitate operativă. Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul prezintă o sinteză sumbră:

  • Constanța: Deficit de 39% (ISU/Poliție), valuri masive de pensionări, zero demisii în 2023 (semn de epuizare totală a celor care puteau pleca). O zonă strategică lăsată descoperită.
  • Suceava: Deficit de 28% (ISU), peste 200 de oameni pierduți în 3 ani. Decapitare operativă în zonă de munte/graniță.
  • Hunedoara: Explozie a pensionărilor la ISU: de la 5 (2018) la 78 (2023).
  • București (DGPMB): Polul demisiilor (52 în 2023). Costul vieții vs. salariul mic duce la exod spre privat.

Această hartă a dezastrului arată că „scăderea” numărului de pensionări în 2025 nu ajută cu nimic județele care au pierdut deja 30-40% din efective. Găurile sunt prea mari pentru a fi astupate de „stabilitate”.

Iluzia salarizării: Cenușăreasa Europei în uniformă

Un alt mit promovat de presă este acela că salariile polițiștilor ar fi crescut suficient pentru a-i motiva. Realitatea datelor comparative arată contrariul: polițistul român este „Cenușăreasa” Europei.

VENITURI ȘI PENSII: La coada clasamentului UE (dar cu riscuri de top!)

Salarii: România se află pe locul 19 din 25 în UE la salarizare în poliție, sub Grecia, Cehia, Polonia. Pensia medie de 5.406 lei net (aprox. 1.100 EUR) este derizorie. Mai mult, discrepanța între „specialii” din vârful sistemului (pensii de 23.811 lei) și marea masă a rezerviștilor (pensii minime de 1.766 lei) arată o inechitate profundă. Vitalie Josanu concluzionează: „Faptul că Bucureștiul conduce topul demisiilor (52 în 2023) confirmă că salariul de polițist nu mai asigură un trai decent într-un oraș mare”. „Stabilizarea” din 2025 este fragilă; ea se menține doar în zonele sărace ale țării, unde poliția a rămas unul dintre puținii angajatori stabili.

Concluzii: Liniștea din cimitir sau liniștea de dinaintea furtunii? MAI pe patul de moarte.

Analiza detaliată a datelor, contrazicând optimismul oficial, conduce la o concluzie alarmantă, dezvăluită de Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul:

  1. Cifrele anului 2025 sunt irelevante fără luna Decembrie. Istoria ne învață că „meciul se joacă” la final de an. Estimarea Sindicatului Diamantul indică un potențial de minim 600-1000 de pensionări în decembrie. Această cifră ar putea anula orice pretinsă „scădere” și ar arunca sistemul într-o nouă criză de personal.
  2. Mult așteptata „stabilitate” va fi doar rezultatul epuizării. Scăderea numărului de pensionări nu este o victorie, ci simptomul faptului că „nu mai are cine să plece”, mai ales în condițiile unor posibile viitoare modificări „mestecate pe șest de Guvernul Bolojan”.
  3. Incompetența managerială este cronică. Lipsa datelor centralizate, reacțiile tardive, degradarea standardelor de admitere și incapacitatea de a oferi un orizont de carieră predictibil sunt dovezile unui eșec administrativ total. Conducerea MAI a patronat transformarea unei instituții de elită într-o structură de „gardieni publici” prost plătiți și demotivați.
  4. Pericolul social este iminent. Deficitele de personal și calitatea slabă a noilor recruți (admiși cu nota 5) pun în pericol direct siguranța cetățeanului. Poliția Română, în forma sa actuală, este o structură „intrată la apă”, incapabilă să mai răspundă eficient provocărilor infracționalității moderne.

Așadar, mesajul pentru presă și public este clar: nu vă lăsați amăgiți de liniștea din noiembrie 2025. Este liniștea unui sistem aflat în moarte clinică, ținut în viață de lipsa alternativelor pentru cei rămași, reia, cu un ultim avertisment, Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eveniment

Cum se aplică sclipiciul pe trandafiri fără să-i deteriorezi?

Publicat

pe

Cum se aplică sclipiciul pe trandafiri fără să-i deteriorezi?

Există un moment, l-am văzut de zeci de ori, când cineva ia un trandafir și se uită la el ca la un lucru prea serios pentru cât de repede trece. Îl întoarce între degete, îi caută lumina, își spune în gând că „ar merge un pic de strălucire”, cum îți spui că o cămașă albă ar merge cu o pată minusculă de culoare, să nu fie chiar de spital. Aici, din păcate, începe și riscul.

Trandafirul nu e un obiect de vitrină, nu e o brățară pe care o poleiești fără consecințe, ci o ființă tăiată de la rădăcina ei, încă vie, încă încăpățânată, încă făcând, în felul ei, economie de apă și de respirație.

Sclipiciul, când e pus fără cap, îți poate transforma floarea într-un fel de desert nisipos: arată „wow” două minute, apoi petalele se lipesc, se înmoaie, se pătează sau se îndoaie ca o hârtie umezită. Și dacă ai mai și pulverizat ceva tare, cu miros de atelier mecanic, ai să simți, cu o mică rușine, că ai învins trandafirul, dar nu în sensul bun. Vestea bună e că strălucirea se poate pune frumos și delicat, fără să jignești materia fragilă a florii. Îți trebuie doar un pic de răbdare, un pic de alegere inspirată și o mână care să nu tremure de entuziasm.

De ce „se supără” trandafirul când îl tratezi ca pe o decorațiune

Petala de trandafir e un fel de piele subțire, plină de apă, care trăiește din echilibru. În clipa în care floarea e tăiată, tot ce înseamnă „viață” se mută într-o luptă: să nu piardă apa prea repede, să nu se ofilească brusc, să nu se înnegrească la margini. Petala are un luciu natural, un strat fin care o apără, iar orice adeziv, orice pulbere, orice frecare vine ca o palmă peste acest strat.

Deteriorarea, în practică, arată în câteva feluri. Uneori petala se pătează, nu neapărat imediat, ci după o oră-două, ca și cum s-ar răzbuna. Alteori se lipește de vecina ei și, când încerci să o desparți, rupi marginea, și e o rană urâtă, vizibilă, care strică tot gestul. Mai există o deteriorare „tăcută”: floarea pare ok, dar începe să consume apă mai repede, se înmoaie în vază, capul cade. Asta se întâmplă când ai blocat prea mult suprafața petalelor, sau ai băgat pe ele o substanță care le arde ușor, ca un parfum prea tare pe o piele sensibilă.

Sclipiciul nu e, în sine, un rău. Răul e combinația de sclipici nepotrivit, adeziv nepotrivit și tehnică brutală. Dacă le potrivești pe toate, trandafirul rămâne trandafir, doar că prinde, discret, o lumină de seară.

Sclipiciul potrivit: mai puțin craft, mai mult bun-simț

Când aud „sclipici”, mulți se gândesc la punguța de la papetărie, aceea cu particule mari, tăioase, care se agață în toate și rămâne pe haine până la următoarea viață. Pentru trandafiri, acel sclipici e ca pietrișul pentru o foiță de ceapă. Îți trebuie o pulbere fină, uniformă, care să se așeze ușor, să nu zgârie, să nu cântărească.

Cel mai sigur e sclipiciul cosmetic, cu particule fine și margini mai puțin agresive. Îl găsești uneori sub nume de „cosmetic glitter” sau chiar „mica” (pudră sidefată), iar mica are un efect mai elegant, mai „perlat”, fără să pară că ai dat floarea prin confetti. Mai există și variante biodegradabile, pe bază de celuloză, care au două avantaje: sunt mai prietenoase cu mediul și, de regulă, sunt mai ușoare. Nu fac minuni, dar te ajută.

Aici îți spun ceva de care oamenii uită: cu cât sclipiciul e mai mare, cu atât te obligă să folosești mai mult adeziv. Și cu cât folosești mai mult adeziv, cu atât crești șansele să înmoi petala, să o patezi, să o lipești. Așa că finețea nu e moft, e tehnică.

Culoarea contează și ea, dar nu moral, ci practic. Sclipiciul auriu, de pildă, poate păta mai ușor dacă are pigmenți ieftini. Cel alb-sidef e de obicei mai „iertător”. Iar dacă trandafirul e roșu foarte închis, unele pulberi metalice pot să-l facă să pară prăfuit, nu strălucitor. E bine să testezi pe o petală de gardă, aceea din exterior, pe care oricum uneori o dai jos.

Adezivul: diferența dintre „efect” și „catastrofă”

Sclipiciul, oricât de fin, nu stă singur pe petală. Îi trebuie un fel de punte, o umezeală controlată, o lipiciune fină. Aici oamenii greșesc cel mai des. Unii pun aracet diluat, ceea ce e aproape sigur moartea estetică a petalei. Alții folosesc lipici de hârtie, care lasă urme. Cei mai mulți, pentru că e la îndemână, iau fixativ de păr. Fixativul merge uneori, nu spun că nu, dar e un joc cu focul: unele fixative au alcool și alte substanțe care pot deshidrata petala, iar mirosul rămâne, ca o amintire proastă.

În florărie se folosește, când se lucrează cu decor, un adeziv spray special, gândit să fie mai blând cu plantele. Nu toate sunt la fel, și nici nu trebuie să te transformi în chimist, dar ideea e să cauți ceva cu pulverizare fină, care nu curge și nu face picături. Picătura e dușmanul, pentru că îți pătează petala și îți strică textura.

Există și soluții mai „de casă”, acceptabile dacă le faci cu măsură. Un sirop foarte subțire de zahăr, aproape apă îndulcită, pulverizat extrem de fin, poate ține sclipiciul, dar crește riscul de lipire și de mucegai dacă floarea stă mult. Guma arabică diluată (se folosește în cofetărie și în acuarelă) e o variantă elegantă, dar iarăși, trebuie pusă ca o ceață, nu ca o ploaie. Eu, sincer, când e vorba de trandafiri proaspeți, prefer un adeziv floral spray, tocmai pentru că e construit să nu înnece petala.

Dacă vrei să fii foarte prudent, poți să te gândești la o altă soluție: în loc să „lipești” sclipiciul, să folosești un spray de tip shimmer, adică o pulverizare cu particule foarte fine de strălucire, ca o brumă. Nu arată ca sclipiciul clasic, e mai subtil, dar e și mult mai sigur pentru floare.

Pregătirea trandafirului: micile gesturi care salvează petala

E tentant să iei trandafirul din buchet și să te apuci imediat de treabă. Numai că floarea, dacă a fost pe drum, dacă a stat la cald, dacă a fost atinsă, e deja într-o stare vulnerabilă. Cel mai sănătos e să-i dai întâi o pauză în apă proaspătă, măcar o oră, într-un loc mai răcoros. Îi tai puțin din tulpină, oblic, ca să tragă apă mai bine, și îl lași să se hidrateze. O floare hidratată suportă mai bine orice intervenție.

Apoi vine partea pe care lumea o sare: uscarea petalelor. Nu uscarea cu foehn, Doamne ferește, ci doar asigurarea că pe petale nu e umezeală de la stropi, de la condens, de la frigider. Dacă petala e umedă, sclipiciul se lipește în pete, nu uniform. Îți iese un fel de mizerie sclipitoare, nu un efect frumos.

Înainte să pui orice, verifici petalele exterioare. Dacă sunt un pic lovite, sau au margini uscate, mai bine le îndepărtezi. Nu e cruzime, e igienă vizuală. Și, da, e un gest pe care îl faci cu delicatețe, ca și cum ai desprinde o pagină veche dintr-o carte.

Mai există un detaliu: trandafirul trebuie ținut de tulpină, nu strâns de cap. Dacă îl apuci de boboc, îl încălzești, îl presezi și îl „freci” fără să vrei. Petalele se înmoaie de la căldura mâinii, se bruiază, își pierd fermitatea. Păstrează capul cât mai puțin atins.

Cum aplici sclipiciul pe trandafir proaspăt, fără să-l jignești

Eu aș descrie procesul ca pe o scenă mică, aproape teatrală. Ai un loc de lucru, o hârtie pe masă, o lumină bună, un recipient în care să scuturi excesul. Și ai o singură regulă, poate cea mai importantă: puțin, încet, din aproape în aproape.

Începi prin a decide unde vrei strălucirea. Dacă dai tot trandafirul cu sclipici, ai șanse mari să-l transformi într-o bilă de brad, și nu glumesc. E mai frumos când sclipiciul stă pe margini, pe vârfurile petalelor, ca o brumă de dimineață. Pentru asta, nu pulverizezi direct din față, ca pe un perete. Ții floarea ușor înclinată și pulverizezi adezivul de la distanță, cât să ajungă un strat foarte fin, aproape invizibil.

Apoi, fără să aștepți prea mult, pentru că unele spray-uri se „leagă” repede, aduci sclipiciul. Nu îl arunci cu mâna, fiindcă îl vei pune în grămăjoare. Îl presari, ca și cum ai săra, dar cu o blândețe mai mare. Unii folosesc o pensulă moale, încărcată cu pulbere, și ating ușor marginile petalelor. Asta e o tehnică bună dacă vrei control. Altă variantă, tot controlată, e să pui sclipiciul într-o sită foarte fină și să scuturi ușor, ca un praf de stele.

Și acum vine gestul care face diferența: scuturarea excesului. Nu scuturi violent, ca pe un covor. Întorci ușor trandafirul deasupra hârtiei și îl bați, foarte discret, cu un deget pe tulpină, până cade surplusul. Dacă ai folosit prea mult adeziv, vei vedea că sclipiciul nu cade, se lipește în plăci. Asta e semn rău. Înseamnă că data viitoare reduci din spray.

Dacă vrei să fixezi, o poți face cu încă o pulverizare extrem de fină, de departe. Dar aici e capcana clasică: lumea apasă prea mult, iar picăturile se fac mari. Picătura mare îți strică petala. Mai bine accepți un pic de „cădere” de sclipici în timp, decât să îneci floarea. În fond, sclipiciul pe trandafir e o idee de moment, nu un tatuaj.

Și încă ceva, din experiență: lasă floarea să se „așeze” câteva minute înainte să o pui într-un buchet, să o atingi, să o împachetezi. Adezivul, cât e el de fin, are nevoie de o clipă să se liniștească.

Trandafiri stabilizați sau uscați: libertatea care vine după viață

Dacă lucrezi cu trandafiri stabilizați sau uscați, lucrurile sunt mai simple și, paradoxal, mai periculoase în alt fel. Petala uscată se poate rupe mai ușor, ca o frunză de toamnă. Dar nu mai ai problema apei și a ofilirii rapide. Poți folosi adezivi mai variați, poți aplica pulberi mai consistente, poți face efecte mai teatrale, dacă asta vrei.

Aici, pensula devine prietena ta. Poți aplica un strat subțire de adeziv cu pensula, doar pe vârfuri, și apoi să „mângâi” cu sclipici. Poți chiar să lucrezi în straturi, lăsând fiecare strat să se usuce. Dacă vrei un efect foarte uniform, poți pune sclipiciul într-un recipient și să rotești ușor trandafirul pe margini, dar trebuie să ai o mână sigură, altfel rupi petale.

La stabilizați, uneori se folosește și un spray de sigilare foarte fin, ca să nu cadă pulberea. Dar iarăși, cu măsură, pentru că excesul creează o peliculă lucioasă care arată plastic. Trandafirul, chiar stabilizat, trebuie să rămână trandafir, nu obiect de decor de la supermarket.

Greșeala tipică: prea multă strălucire, prea puțină finețe

E ceva copilăresc în sclipici, o recunosc. Te prinde și vrei să mai pui „un pic”, și încă „un pic”, și te trezești că ai făcut o bijuterie agresivă. Dacă ai exagerat, nu e totul pierdut.

La trandafiri proaspeți, poți îndepărta o parte din exces cu o pensulă foarte moale, curată, aproape ca un pămătuf de machiaj. Treci ușor, fără să apeși. Poți și să sufli ușor, dar nu direct în floare, ci pe lângă, ca să creezi un curent de aer. Un uscător de păr pe rece, de la distanță mare, poate ajuta, dar e riscant dacă nu ai control, fiindcă îți mișcă petalele.

Dacă ai făcut pete de adeziv, aici e mai greu. Uneori petele se văd doar la lumină. Îți rămâne să accepți imperfecțiunea, sau să îndepărtezi petala afectată. Da, e trist, dar e mai bine decât să te încăpățânezi și să strici tot trandafirul.

Cum păstrezi și transporți un trandafir cu sclipici fără să se transforme în dezastru

După ce ai aplicat sclipiciul, floarea devine sensibilă la atingere. Împachetarea trebuie să fie aerisită, să nu preseze capul. Dacă pui trandafirul într-un buchet strâns, petalele vor freca una de alta, sclipiciul se va transfera, se va face murdar, iar adezivul, dacă nu e complet „liniștit”, va lipi florile între ele.

E bine să lași un spațiu, o protecție ușoară, o hârtie care să nu atingă direct petalele. Și, cât se poate, să eviți umezeala. Frigiderul de flori e bun, dar dacă scoți buchetul în aer cald, condensul apare, și atunci sclipiciul se strânge în puncte.

Aici intră și partea practică a vieții, partea în care nu faci totul singur în bucătărie, ci trimiți, primești, ai un eveniment, o surpriză. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.

Dacă vrei ca trandafirii să ajungă în stare bună, mai ales când e vorba de distanțe și de timp, contează enorm cum sunt manipulați și împachetați. Uneori, când se vorbește despre buchete de trandafiri livrare, lumea se gândește doar la „ajunge la ușă”.

Dar adevărul e mai fin: ajunge cu petalele întregi, cu capul drept, cu strălucirea acolo unde ai pus-o, nu pe ambalaj și nu pe mâinile curierului. Asta ține de materialele de protecție, de spațiu, de temperatură, de faptul că nu înghesui florile ca pe niște sticle într-un bax.

O notă de bun-simț: sclipiciul și oamenii, nu doar florile

Mai e ceva, și nu e chiar detaliu: sclipiciul se duce și pe piele, și pe haine, și uneori îl inhalezi fără să vrei. Dacă buchetul e pentru cineva sensibil, cu alergii, sau pentru un spațiu mic, ia în calcul să folosești variante mai puțin volatile, gen pudră sidefată fină, aplicată controlat, nu sclipici care zboară.

Dacă florile sunt pe o masă cu mâncare, la un eveniment, evită total sclipiciul craft. Nu pentru că e „toxic” într-un sens dramatic, ci pentru că nu e făcut să stea lângă farfurie. În astfel de situații, dacă vrei neapărat efectul, există pulberi comestibile de tip luster dust, folosite în cofetărie, și poți aplica o brumă subtilă, dar tot cu măsură.

Și, dacă tot suntem între noi, mai bine să ai un efect discret și elegant, decât să lași în urma buchetului o ploaie de particule pe covor. Nu e genul de amintire pe care o vrei.

Micile trucuri care se învață după ce ai stricat, inevitabil, câte ceva

Nu vreau să pozez în expert infailibil. Prima dată când am încercat, am făcut exact greșeala clasică: prea mult spray, prea mult sclipici, prea multă încredere. Trandafirul a arătat bine două minute, apoi petalele s-au lipit ușor între ele, iar când am încercat să le deschid, am rupt o margine. M-a enervat mai mult decât ar fi fost cazul, semn că țineam la floare.

De atunci am înțeles câteva lucruri simple. Că distanța de pulverizare e totul, pentru că picătura e inamic. Că un sclipici fin te scapă de lăcomie, fiindcă arată „bogat” chiar în cantitate mică. Că un trandafir bine hidratat e mai rezistent și, paradoxal, mai iertător. Că nu trebuie să te grăbești să împachetezi, fiindcă fixarea are un timp al ei, ca un gând care trebuie să se așeze.

Și am mai înțeles ceva, poate mai general: trandafirul nu suportă brutalitatea. Nu suportă nici măcar brutalitatea „drăguță”, aceea în care spui că îl iubești, dar îl strângi prea tare. Dacă îl tratezi ca pe o ființă delicată, cu o oarecare politețe, îți dă voie să-l atingi cu strălucire.

Strălucirea care rămâne trandafir

Când sclipiciul e pus bine, nu pare o invenție. Pare că floarea a prins, accidental, puțină lumină. Ca și cum ar fi trecut printr-o dimineață rece, sau printr-o sală de bal, și ar fi adus cu ea o urmă de scânteiere. E o diferență mare între acest efect și stridența de decor.

Dacă ar fi să îți rămână o singură idee din tot acest drum, aș vrea să fie asta: lucrează fin, lucrează puțin, lucrează cu gândul la petală, nu la fotografie. Fotografia trece, trandafirul, chiar tăiat, mai are o demnitate. Iar demnitatea, când o respecți, face ca strălucirea să nu fie un machiaj, ci o accentuare, un fel de semn de carte pus într-o poveste care, oricum, se termină repede.

Citeste in continuare

Eveniment

ANP, cronicile ineficienței anunțate: Cu 10% mai puțini, dar cu două structuri identice? „O să blocăm pușcăriile”!

Publicat

pe

Vremuri tulburi se anunță la orizont, nu doar pentru buzunarele românilor, ci și pentru stabilitatea instituțiilor publice! În timp ce Guvernul pregătește cu sârg tăieri dureroase de 10% din cheltuielile de personal, restructurări de anvergură și desființări de posturi, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare să danseze un vals birocratic absurd, sub privirile perplexe ale polițiștilor. Întrebarea nu mai e „dacă”, ci „când” și „cum” vom ajunge să blocăm pușcăriile, dacă la conducere persistă această strategie a „dublajelor pe bani publici”?

Hidra birocratică de la ANP: Două capete pentru aceeași prostie?

Imaginați-vă o instituție unde două entități distincte, dar cu denumiri pompoase – Direcția Prevenirea Criminalității și Terorismului (DPCT) și Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar (DSDRP) – își dispută aceeași felie din buget și din responsabilități. Ambele au același scop declarat: prevenția, siguranța și controlul evenimentelor negative. Oricine cu un minim de logică ar crede că o singură direcție ar fi suficientă. Dar nu și la ANP, unde, după cum semnalează Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), aceste două structuri ajung, în practică, să analizeze aceleași situații, să emită informări paralele și să devoreze resurse umane și financiare pe aceleași subiecte. Rezultatul? O suprapunere halucinantă care fragmentează sistemul penitenciar în loc să-l consolideze. Un model de „eficiență” demn de un studiu de caz… în manualele de incompetență!

Responsabilitatea, în pauza de cafea prelungită

Ce obținem din acest balet birocratic? O responsabilitate atât de diluată, încât devine invizibilă, o birocrație suplimentară de te doare capul și decizii luate „la Sfântul Așteaptă”. Unitățile penitenciare sunt sufocate cu solicitări multiple pe teme identice, iar managementul central al ANP-ului primește rapoarte care se contrazic sau se repetă, despre aceleași evenimente. În loc de claritate și promptitudine, sistemul penitenciar produce doar mormane de hârtii scrise într-un limbaj de lemn atât de rigid, încât ar putea concura cu betonul din zidurile penitenciarelor. E o bătaie de joc la adresa reformelor de debirocratizare asumate public de Guvern și, mai ales, de Ministerul Justiției (MJ), așa cum subliniază (cu amărăciune) și cei de la FSANP.

Cele trei e-uri, batjocorite public: Eficiență, eficacitate… și eterna paralizie!

FSANP a tras un semnal de alarmă categoric, considerând că a venit momentul unei decizii ferme din partea șefului ANP, Bogdan Burcu. Într-o instituție „de talia” Administrației Naționale a Penitenciarelor, este pur și simplu inacceptabil ca structuri diferite să facă același lucru în paralel. Aplicarea reală a principiilor eficienței, eficacității și economicității nu înseamnă să te prefaci că lucrezi, ci să ai atribuții clare, responsabilitate unică și un sistem care funcționează coerent, nu ca un ceas stricat. Unde e bunul simț, domnilor? Unde e logica elementară? Sau s-a rătăcit și ea printre teancurile de dosare dublate?

Circul central al comandamentului: Cine-i seful, Coane, Pe banii noștri?

Situația a degenerat într-atât încât polițiștii de penitenciare din unități nu mai știu cine le este, de fapt, șef: ofițerul de prevenire care joacă rolul de controlor de legalitate și se substituie șefilor reali, sau șeful de secție, șeful de tură, șeful de regim ori de siguranță? O comedie amară, plătită, culmea, din bani publici! Directorul general Bogdan Burcu are, teoretic, rolul de a stabili comanda, dar în practică, asistăm la un spectacol grotesc: atât DPCT-ul, cât și șefii ierarhici verifică aceleași abateri disciplinare, privesc toți la aceeași problemă, dau din cap în același timp și… nu mai decide nimeni nimic. La final, responsabilitatea își ia liniștită geaca, iese la o țigară virtuală și uită să se mai întoarcă, lăsând poliția penitenciară într-un limbo birocratic demn de o farsă macabră.

Asta e situația: pentru că regulile prost scrise chiar de ANP ne pun să ne încurcăm singuri în borcane, iar apoi ne mirăm de ce sistemul scârțâie. În loc să eficientizăm și să ne pregătim pentru tăierile inevitabile, noi continuăm să batem pasul pe loc, dublând structuri și irosind resurse. Sursa acestor informații devastatoare provine chiar de la FSANP, care a trimis o adresă către Ministerul Justiției solicitând o rescriere a atribuțiilor DPCT versus DSDRP, în cadrul unei reforme urgente a ANP. Poate că, în sfârșit, cineva va decide să pună capăt acestei farse costisitoare, înainte ca întregul sistem penitenciar să se blocheze iremediabil. Căci, cu atâta incompetență internă, restructurările vor fi mai degrabă o fatalitate decât o oportunitate! (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Eveniment

Poliția Română: Extincția siguranței rutiere sub bagheta incompetenței!

Publicat

pe

Alertă națională: Un stat eșuat pe șosele, la cheremul infractorilor!

Până când vom mai închide ochii? Cât timp vom mai pretinde că „se face treabă”? Realitatea cruntă, dezvăluită cu strigăte de disperare de Sindicatul Europol, zugrăvește un tablou apocaliptic al siguranței rutiere din România. Nu mai este vorba despre deficiențe, ci despre o colapsare sistemică, orchestrată cu o mână fermă de incompetență sub „managementul” triumviratului. Un management care nu doar că lasă Poliția Română în genunchi, ci ne aruncă pe toți, cetățeni onești, direct în gura lupului pe drumurile publice.

O poliție „subțire” și „imputernicită”: Rețeta dezastrului!

Suntem martorii unei strategii geniale (pentru infractori, desigur!): scheme de personal subdimensionate până la exasperare și funcții de conducere ocupate prin veșnice „împuterniciri”. Rezultatul? O Poliție Română castrată, incapabilă să facă față unui fenomen infracțional care explodează sub ochii noștri. Nu mai vorbim de „prevenție”, ci de un festival al reacțiilor tardive, post-tragedie, unde singurii câștigători sunt interlopii și inconștienții cu pedala la podea.

Gheorgheni: Orașul fantomă, rutier la fel!

Pentru a înțelege amploarea dezastrului, nu trebuie decât să aruncăm o privire la un caz concret, elocvent pentru întreaga țară: Poliția Municipiului Gheorgheni din județul Harghita. Aici, chiar și funcția de șef al Poliției este o improvizație, ocupată, ați ghicit, tot prin „împuternicire”. O fundație șubredă pentru o instituție ce ar trebui să garanteze ordinea.

Marea armată a poliției rutiere: Șase, dar lașați-i să doarmă!

Pregatiți-vă pentru un șoc: Biroul Rutier din Gheorgheni este alcătuit dintr-un număr colosal, un număr aproape mitologic de polițiști! Nu unul, nu doi, nu trei… ci DOAR ȘASE polițiști rutieri! Da, ați citit bine. Acești șase bravi luptători trebuie să acopere un municipiu cu peste 16.000 de locuitori și 8 comune arondate. Fiecare zi înseamnă un singur polițist pe schimb, în intervalele 06:00-14:00 și 14:00-22:00. Un singur om pentru a gestiona accidente cu victime, infracțiuni la regimul rutier și cine știe ce alte minuni ale șoselelor. Și acum, momentul de maximă groază…

După 22:00: Măcelul incepe, Poliția doarme!

Acum vine șocul absolut, „bomboana de pe colivă”, după cum o numește Sindicatul Europol: după ora 22:00, ZILNIC, nu este planificat NICIUN polițist rutier în serviciu! Ați înțeles corect? ZERO siguranță rutieră pe timp de noapte!

Imaginați-vă un „drum” liber de 15 km de drumuri comunale, 43 km de drumuri județene și 108 km de drumuri naționale, plus zone de tranzit către Neamț, Covasna, Mureș. Un adevărat paradis pentru:

  • Șoferi beți, care abia așteaptă să se joace de-a ruleta rusească cu viețile noastre.
  • Șoferi drogați, cu reflexe de broască țestoasă și discernământ de amibă.
  • Contrabandiști, care își văd de afacerile lor ilegale, nestingheriți.
  • Infractori urmăriți, pentru care noaptea devine un complice perfect.

Statul Român: Un partener de crimă, nu de protecție!

În aceste condiții aberante, să mai vorbim de PREVENȚIE este o ofensă la adresa inteligenței. Asistăm, de fapt, doar la reacții tardive, la număratul morților și la plânsul rudelor, abia DUPĂ ce tragediile se produc. Statul român, prin incompetența crasă a celor care ar trebui să-l administreze, a devenit un complice tacit la haosul de pe drumuri.

APEL PUBLIC CĂTRE CETĂȚENII DIN GHEORGHENI (și din toată România): SALVAȚI-VĂ SINGURI!

Sindicatul Europol lansează un apel public, disperat, către cetățenii din Gheorgheni (și, implicit, către toți românii):

Începând cu ora 22:00, evitați deplasările pe drumurile publice! Rămâneți în siguranța propriilor locuințe!

Pentru că, dragi concetățeni, realitatea este dureroasă, dar clară: Statul român, sub bagheta „magică” , NU vă poate garanta protecția!

Circulați cu pericol, pe propriul risc. Sau, mai bine, nu circulați deloc.

Poate așa, dormind în siguranță, nu vom mai fi doar niște statistici pentru cei care și-au bătut joc de siguranța noastră. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Afaceri2 zile inainte

Oriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa

Oriflame România marchează un nou capitol important în evoluția sa și anunță promovarea a doi lideri care au contribuit decisiv...

Lipoaspiratia si importanta unei decizii asumate Lipoaspiratia si importanta unei decizii asumate
Afaceri2 zile inainte

Lipoaspiratia si importanta unei decizii asumate

Lipoaspiratia este o interventie de remodelare corporala adresata persoanelor care se confrunta cu depozite de grasime localizata, rezistente la dieta...

comanda pizza online comanda pizza online
Uncategorized2 zile inainte

Tehnologia la masă – evoluția comenzilor de pizza online 

Acum două decenii, pentru a te bucura de o felie caldă trebuia să ridici telefonul și să repeți adresa de...

WMS WMS
Uncategorized2 zile inainte

Depozitul autonom – integrarea roboților mobili pentru eficiență maximă 

Creșterea impresionantă a comerțului online și dorința clienților de a beneficia de livrări rapide obligă companiile să automatizeze depozitele. Roboții mobili autonomi (AMR) și...

Uncategorized2 zile inainte

HONOR Magic8 Pro pus la încercare de fotografi profesioniști în condiții extreme

București, 29 ianuarie 2026 – HONOR anunță debutul unei campanii foto dedicate modelului său flagship, HONOR Magic8 Pro, o inițiativă menită să...

Uncategorized2 zile inainte

Seria REDMI Note, lansată în România sub conceptul Durabilitatea REDMI Titan, consolidează poziția de lider a Xiaomi în segmentul mediu

Seria REDMI Note, ce a debutat în 2014, consolidează poziția Xiaomi de lider în segmentul mediu, cu noile REDMI Note...

Uncategorized3 zile inainte

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...

Uncategorized3 zile inainte

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...

Afaceri3 zile inainte

Paradoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului

Accesibilitatea locuirii în România, cea mai favorabilă din UE Într-un climat economic în care inflația continuă să erodeze puterea de...

Uncategorized4 zile inainte

Samsung lansează ediția exclusivă Galaxy Z Flip7 Olympic Edition, care va însoți sportivii pe parcursul întregii călătorii Milano Cortina 2026

Sportivii care vor concura vor primi dispozitivul Olympic Edition, special conceput pentru a îmbogăți experiența Jocurilor Olimpice, de la viața...

Social4 zile inainte

Învață ESG aplicat, cu traineri real-life. Înscrie-te acum la CES ESG Institute – primul program privat de corporate learning ESG din România

Într-un peisaj în care consumatorii, investitorii și angajații cer coerență, transparență și impact real, ESG a devenit un filtru prin...

Uncategorized4 zile inainte

Mai mult confort, mai puțin efort: curățenia de după sărbători cu Dyson

Sărbătorile aduc cu ele mese îmbelșugate, momente petrecute alături de cei dragi, decorațiuni, cadouri și mult timp petrecut în interior....

Uncategorized4 zile inainte

În curând: Un nou nivel de confidențialitate

Un nou nivel de protecție a confidențialității, pentru ca momentele tale să rămână cu adevărat doar ale tale Telefoanele noastre...

Afaceri4 zile inainte

The List Estates: valoarea proprietăților tranzacționate a crescut cu peste 80% în 2025

Compania a intermediat tranzacții de 11,5 milioane de euro, exclusiv în zona de nord a Capitalei. The List Estates, agenție...

oriflame.ro oriflame.ro
Afaceri4 zile inainte

Cadouri de Valentine’s Day care spun mai mult decât „te iubesc”

Ziua Îndrăgostiților nu este despre gesturi grandioase, ci despre atenția la detalii. Despre cadouri care spun „mă gândesc la tine”,...

Uncategorized6 zile inainte

evomag încheie 2025 cu afaceri de 54 milioane de euro și estimează pentru anul acesta venituri de peste 60 milioane de euro

București, 26 ianuarie 2026 – evomag a încheiat 2025 cu o cifră de afaceri de 54 de milioane de euro, în...

Știrea Zilei