Eveniment
EXCLUSIV/Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sau cum stânga ii da un pumn dreptei
O adresa emisă sub semnătură Procuror General Ionuț Bodnaru frizează nu numai logica dar si bunul simt. Acesta reușește performanta greu de egalat ca intr-o adresa de câteva rânduri sa se contrazică flagrant. Astfel după ce raspunde întrebărilor Tribunalului Prahova admitand aplicarea protocolului cu SRI si ICCJ si faptul ca mandatele de interceptare au fost puse în executare cu sprijinul SRI, ofițerii SRI redand convorbirile telefonice, același procuror neagă existența unor probe administrate cu sprijinul SRI.

Bai nea Procurorule General interceptarile de care mata ai facut vorbire în primul paragraf sunt probe si ai recunoscut că le-ai obtinut urmare a activității ofițerilor SRI. Cum poti spune un rând mai jos ca nu sunt probe obținute cu sprijinul SRI? Ne crezi prosti rau, nu?
In esenta, Procurorul General Ionuț Bodnaru Nescocoteste Codul de procedura penala:
Problema este ca, asa cum s-a evocat in numeroase alte spete, Codul de procedura penala nu prevede posibilitatea ca interceptarile sa fie redate de altcineva in afara de procuror sau organul de cercetare penala.
Iata textul art. 143, alin. 4 Cpp: „Convorbirile, comunicarile sau conversatiile interceptate si inregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala intr-un proces-verbal in care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror”.
Asdar, SRI nu avea nicio competenta in a efectua redarea interceptarilor si inregistrarilor, acesta fiind atributul procurorului sau organului de cercetare penala (politistilor de la judiciar).
Cine era sef la SRI Prahova (DJI) in anul 2013 cand SRI era ilegal organ de cercetare penala?
Simplu, la comanda era col Constantin Marin!
Reamintim cititorilor faptul ca, la data de 23 iulie 2014, fostul sef al SRI Prahova col Constantin Marin (in prezent pensionar) a fost audiat de procurorii militari din cadrul DNA in dosarul 83/P/2014.
Declaratia ofiterului este stupefianta si vine sa confirme ca ofiterii SRI din structura SRI Prahova pe care o conducea nu doar ca lucrau dosare penale cot la cot cu anumiti procurori locali, in baza protocolului secret de colaborare dintre SRI si PICCJ, dar si depaseau limitele mandatului conferit de protocolul secret, pentru a genera anumite deschideri si instrumentari de dosare penale impotriva unor capi ai judetului Prahova. In aceste operatiuni, varf de lance era vestitul procuror Mircea Negulescu, care pana in vara lui 2015 a lucrat la Parchetul Curtii de Apel Ploiesti, dupa care a fost promovat la DNA Ploiesti, devenind unul dintre preferatii sefei DNA Laura Kovesi (instrumentand dosarele lui Victor Ponta, Sebastrian ghita, Mircea Cozma, Vasile Blaga etc).
Ofiterii SRI luati in vizor de sefi sunt recuperati ca procurori cu ajutorul CSM
Mai mult, declaratia fostului sef al SRI Prahova releva faptul ca maiorul SRI Valentin Teodorescu, dupa ce a fost vizat de o cercetare disciplinara pentru relatia sa neprincipiala cu procurorul Mircea Negulescu si-a dat demisia din SRI devenind procuror dupa o intrare pe scurtatura in magistratura, via CSM, fara absolvirea Institutului National al Magistraturii.
Mai precis, Valentin Teodorescu a devenit procuror, ultimul pe lista, prin admitere directa in noiembrie 2012, in cadrul unui lot de persoane acceptate la examen de intrare pe baza de recomandari, si care aveau conditia de 5 ani vechime intr-o profesie juridica.
Cine din SRI i-a dat recomandare favorabila lui Valentin Teodorescu, cand el era prins asupra faptului de seful SRI Prahova si si-a dat repede demisia in 2012, asa cum rezulta din marturia sefului sau de atunci?
Azi, Valentin Teodorescu este procuror la Parchetul Campina, atentie, acolo unde procurorul Mircea Negulescu s-a refugiat dupa alungarea din DNA, dupa ce presa i-au dat in vileag nenorocirile comise. Cum se mai gasesc intre ei tovarasii de arme… Si oare ce a ajuns magistratura? Un culcus pentru fostii ofiteri din servicii cu probleme interne?
Asa se lucra la nivel national: recunoastere oficiala a cooperarii fara baza legala a SRI cu procurorii, pe dosarele penale
Iata fragmentele relevante din declaratia col. Constantin Marin: “…Valentin Teodorescu a fost jurist la Inspectoratul de Politie Prahova, iar aproximativ in anul 2008 a fost transferat la SRI Prahova in cadrul biroului juridic. In anul 2009 a fost promovat sef birou.
In cadrul unor masuri de verificare pe linie administrativa publica l-am nominalizat pe ofiter, cu aprobarea conducerii, ca persoana de contact cu Parchetul Curtii de Apel si procurorul de caz.
Aveam informatii certe ca mr. Teodorescu Valentin, aflandu-se in sediul Parchetului Curtii de Apel Ploiesti, dactilografia documente in biroul si pe calculatorul procurorului Negulescu. La momentul respectiv, eu l-am trimis la unitatea de parchet, sa-l ajute pe procuror cu o solicitare de date catre SRI Ploiesti. Solicitare in acord cu protocolul incheiat intre institutii (parchet si SRI). Am constatat ca si-a depasit mandatul, eu luand hotararea ca ofiterul sa nu mai frecventeze parchetul.
Ofiterul a trecut in rezerva in conditiile in care in cadrul unitatii, conducerea serviciului a ordonat o verificare speciala, el si alti colegi: lt. Tomescu Georgiana, lt.col Pruna Eugen, mr. Florea Daniel, urmand sa fie testati la aparatul poligraf.
Intre timp, mr. Teodorescu Valentin, pentru a evita testul poligraf, si-a dat demisia, in conditiile in care demarase examene pentru intrarea in magistratura. In prezent este procuror la Targu Secuiesc (…)
Eu am colaborat foarte bine cu procurorii Tudose Liviu (n.red. – fostul procuror general al PCA Ploiesti) si Negulescu Mircea, in virtutea atributiilor mele de serviciu si impreuna s-a dezvoltat dosarul penal de evaziune fiscala si spalare de bani pentru un prejudiciu de peste 40.000 euro.
Fostul ofiter de securitate, acum col. (r) SRI, fost comandant al SRI Dambovita (fost la Prahova), MARIN CONSTANTIN si-a publicat singur, incepand cu primele luni ale anului 2013, cand era sef la SRI Prahova, anunturi de vanzare a tuturor proprietatilor sale imobiliare (peste un milion de euro cu tot cu mobilier si dotari / utilaje), dand ca nr. telefonic de contact pe cel de … serviciu!!! Le-a distribuit, pe toate, pe diferite site-uri de imobiliare, insinuand, apoi, cu mare nesimtire ca cei trei ofiteri s-au imixtionat nelegal in viata sa privata si au cules informatii despre familia sa, pentru a incerca sa dovedeasca ca familia MARIN si-a dobandit partial ilicit / fraudulos averea, fiind nejustificata / disproportionata fata de nivelul veniturilor sale banesti de bugetar.
Col. MARIN a dat vina pe trei ofiteri din subordine, care, chipurile, i le-ar fi publicat ca sa-l compromita. A mintit. In realitate, acesta si-a publicat singur imobilele, distribuindu-le pe diferite site-uri de publicitate imobiliara, indicandu-si pentru contact nr. telefonului de serviciu al SRI (nu cel privat/personal). Col. (r) Gulianu Florin nu a facut decat sa-i transmita, in 15.10.2013, ofiterului SRI cu securitatea interna din biroul care raspundea de Prahova, mr. (r) Florea Daniel, o situatie sistematizata cu ajutorul soft-ului Imobmanager a imobilelor exhibate in spatiul public de col. MARIN (situatie pe care acesta o cunostea, oricum, dar pe segmente, inca de la inceputul anului 2013). Deci, i-a dat-o ofiterului competent/cu atributii pe aceasta linie, in interiorul SRI. Aspectele se confirma prin capturile din internet depuse la dosarul nr. 109/P/2014 si prin declaratiile martorilor: Florea Daniel din 27.10.2014 (filele 2 si 4 ale acesteia), Marin Constantin din 23.07.2014 (filele 3 si 5), Marin Eugenia Simona din 24.07.2014 (fila 5).
Mai mult, ofiterii SRI dati afara abuziv din sistem nu inteleg nici acum in ce constau acele date despre „viata privata” a lui MARIN. Pana la trecerea in rezerva nu au manifestat vreun interes fata de familia sa, viata sa privata etc. Acestea erau in competenta superiorilor dansului („cunoasterea subordonatilor sub toate aspectele”) si a ofiterului cu securitatea interna.
Pe de alta parte, nu se intelege la ce „informatii care constituie secrete de stat” se refera procurorul militar de caz in Ordonanta de clasare a ds. Nr. 109/P/2014 al DNA – Central si care este scopul in care invoca „importanta majora pentru intreaga societate a pastrarii informatiilor ce constituie secrete de stat” (fila 9), atata timp cat cei trei ofiteri nu au savarsit nicio abatere disciplinara ori infractiune la regimul informatiilor clasificate (a se vedea procesele verbale de perchezitie domiciliara din 27.01.2016, din ds. Nr.150/P/2014 al DNA – S. T. Ploiesti.)
Nu in ultimul rand, va redam cateva aspecte extrem de controversate selectate din lucrarile cauzei, pentru a observa si dumneavoastra cate inadvertente ori aspecte suspecte (neclarificate de urmarirea penala) sau, dupa caz, redundante, rezulta la o analiza efectuata nu de un procuror, ci de un profan din afara institutiei, precum si nesinceritatea in declaratii a sotilor MARIN:
a. Familia MARIN are contractate urmatoarele credite[1]: 123.975 CHF (2007-Volksbank); 100.000 EURO (2007-ING); 82.373,22 RON (2008-BRD –Finance IFN). Nu si-a pus nimeni intrebarile legitime:
– care este cuantumul ratelor lunare ale acestor credite bancare ?
– daca veniturile lunare ale familiei (121.886 RON : 12 luni = 10157 RON / luna) permit nu numai achitarea acestor rate (a creditelor, a dobanzilor si a comisioanelor lunare, numai in contractul cu BRD Finance IFN cel de gestiune fiind de 164,70 RON/luna), dar si suportarea de catre o familie cu patru membri (fila 232 din dosar, declaratia MARIN EUGENIA SIMONA) a cheltuielilor cu „cosul zilnic” (cheltuielile cotidiene ale familiei, intretinerea a doi copii, plata taxelor, impozitelor, mobilarea imobilelor, utilarea lor, modernizari, reabilitari, amenajari, dotari cu alte accesorii, intretinerea acestor terenuri si constructii, reparatii; intretinerea a trei autoturisme KIA etc. etc.) ?;
Nota: Reamintim ca in perioada de referinta acestea au fost: apartament 3 camere ultracentral Ploiesti, complet si modern mobilat si utilat, pe str. Cuza-Voda; vila de lux la Nistoreşti-Breaza (175 mp construiti, parter si mansarda, 3 dormitoare, 3 grupuri sanitare, living cu dining, bucatarie, 3 terase, 3 garaje, complet mobilata si utilata), casuta de gradina, cu terenul aferent de 2000 mp cu livada si pomi-arbusti ornamentali, avand in spate padure); un imobil rezidential duplex, „la gri”, in Cartierul de lux „Albert”, cu terenul aferent in discutie (intre timp instrainat lui Popescu Ion de la fosta SC “NABO Grup”; alt teren ultracentral pentru constructii rezidentiale in orasul climateric Breaza, in suprafata de 700 mp, cu toate utilitatile; modernizarea si reabilitarea imobilele parintilor si socrilor din sat Pantazi, com. Valea Calugareasca, respectiv com. Aricestii Rahtivani, sat Targsoru Nou.
– de unde a avut ofiterul 4.500 euro cash (in conditiile in care el insusi se plangea ca este impovarat de datorii la banci) pentru a-l imprumuta pe subordonatul preferat col. CROITORU DANIEL pentru ca acesta sa-si poata restitui imprumuturile imense proprii (a se vedea detaliile din sesizare);
– de unde a avut ofiterul suma de 22.380 RON pentru a achita „din mana”, in mai 2008, cu titlu de avans, pretul de 104.753,22 RON al celor trei autoturisme „KIA”
b. Din declaratiile sotilor MARIN rezulta o grava contradictie cu privire la bunurile pe care le-au instrainat:
– la fila 216, MARIN CONSTANTIN sustine ca MIHAI DENIS si MIHAI LUIZA au vandut partea lor indiviza din imobilul din Cartierul Albert; la fila 231, MARIN EUGENIA SIMONA sustine contrariul, respectiv ca s-a vandut medicului oftalmolog doar partea familiei MARIN din imobil; aceste doua declaratii trebuiau coroborate cu declaratia martorului P.S.T (fila 248);
– auto KIA PH-24-MES vandut lui MIHAI DENIS, cu chitanta de mana in 04.09.2011 nu este nici in prezent instrainat cu acte legale, nefigurand in proprietatea asa-zisului cumparator, deoarece acesta are sechestru asigurator pe TOATE bunurile
c. La fila 235, MARIN EUGENIA SIMONA sustine ca nu facea acasa schimb de informatii de serviciu cu sotul sau, de niciun fel, dar din declaratia martorei TOMESCU GEORGIANA (din 21.07.2014) rezulta in mod plauzibil contrariul, aspectul nefiind elucidat de procuror;
d. Ce rezulta din declaratiile de avere ale celor doi soti MARIN? Acestea sunt complete, reflectand fidel realitatea?
e. In declaratia din 23.07.2014 (fila 215), MARIN CONSTANTIN declara ca nu il cunoaste pe STROESCU CLAUDIU. In aceeasi zi, in cadrul aceleiasi declaratii, MARIN CONSTANTIN nu numai ca se contrazice, dar face o afirmatie extrem de interesanta, care ridica alte mari semne de intrebare (fila 218): „De fapt sechestrul care urma sa se puna, se referea la Stroiescu Claudiu si nu la Mihai Denis”.
Pentru a adanci, parca, si mai mult, confuzia, MARIN CONSTANTIN mai declara: „ Eu despre sechestru am aflat de la organele judiciare abia in luna mai 2014”.
Se impun intrebarile: ce cauta tocmai STROIESCU CLAUDIU (nepot prin alianta cu PALTANEA CORNELIU, ginerele fratelui acestuia, PALTANEA MIRCEA) in aceasta „ecuatie” ? despre ce organ judiciar declara martorul si de ce plaseaza momentul in luna mai ?
Cu certitudine aceste aspecte trebuiau integral clarificate.
O chestiune derizorie, hilara, dar care are relevanta din perspectiva demonstrarii prioritatilor procurorilor de caz, g-ral. Mr. LUPULESCU NICOLAE: In toate declaratiile sotilor MARIN, a tinut sa consemneze ca MIHAI DENIS, alias „Pictorul” picteaza in stil „cubist”, de parca asta era important in urmarirea penala!
In concluzie, nu s-a efectuat o urmarire penala completa, impartiala, iar minimul de probe administrate a fost interpretat evident, fatis, in mod subiectiv, in favoarea presupusului faptuitor, in toate dosarele in care ofiterii nedreptatiti au facut plangeri/denunturi la DNA: 83/P/2014, 84/P/2014, 109/P/2014 si 125/P/2014, acestea fiind „inmormantate la ordinul lui Coldea si la decizia lui Kovesi. Va lasam pe dv. sa trageti concluziile!
MARIN CONSTANTIN, ofiter al SRI cu gradul de colonel si functie de general maior, fost sef al Directiei Judetene de Informatii Prahova (pana la 01.07.2014), fost sef al Directiei Judetene de Informatii Dambovita (ambele „structuri judeţene ale Serviciului Român de Informaţii” asa cum prevede actul normativ), in prezent pensionar a fost lucrator al Securitatii, avand calitatea de ofiter (cu gradul de locotenent) in perioada august 1987 – decembrie 1989, in cadrul Departamentului Securitatii Statului, Inspectoratul Judetean Prahova al Ministerului de Interne, Securitatea Judetului Prahova, ca absolvent al Scolii Militare de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Bucuresti, arma „Securitate”.
Iata ca, dupa trei (3) ani de zile de la sesizarile col Gulianu Florin si MR Florea Daniel, CNSAS a decis sa il declare pe Marin Constantin lucrator/colaborator al securitatii. Ne intrebam cine va raspunde penal din partea S.R.I. care l-a pus la comanda unitatilor in calitate de comandant? Marin Constantin a fost seful S.R.I. de la Prahova care, in mod ilegal, in colaborare cu procurorul “PORTOCALA” a efectuat mai multe dosare penale unor oameni politici: Badescu, fost primar, Volosevici, fost primar, Cosma Mircea, fost Presedinte Consiliul Judetean Prahova, etc. Saracu’ Marin Constantin, stampila de securist a venit pentru el cand este pensioner de lux, pe banii nostril (basca cu averea sus mentionata).
Traim in Romania si am fost si suntem condusi de securisti! (Ec Adrian Radu).
Portal > Curtea de Apel BUCUREŞTI > Informaţii dosar
Informaţii dosar
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Căi atac
|
(Ec Adrian Radu).
Articolul EXCLUSIV/Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sau cum stânga ii da un pumn dreptei apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Eveniment
„Cabaret des Dames – Chapter II” la Hotel Romanita: spectacol de 8 Martie într-una dintre cele mai dinamice săli de evenimente din Maramureș
Pe 7 martie, înainte de Ziua Internațională a Femeii, publicul este invitat la o seară de excepție pusă în scenă de Romanita Events în cadrul complexului Hotel Romanita din localitatea Recea, Maramureș. Evenimentul „Cabaret des Dames – Chapter II” promite o experiență artistică și gastronomică completă, într-un cadru de evenimente cu tradiție și recunoaștere în nordul României.
Sala de evenimente a complexului: locul unde se nasc amintiri
Hotel Romanita, pe lângă funcțiunea de hotel cu facilități complexe – de la spa și piscine la zone de relaxare – găzduiește de ani buni numeroase evenimente sociale, culturale și private. Instalațiile moderne și capacitățile variate ale sălilor permit organizarea de petreceri de amploare, gale, cine tematice și manifestări cu sute de invitați.
Complexul dispune de trei săli principale pentru evenimente, adaptate în funcție de tipul și numărul invitaților:
- Sala Silver, cu aproximativ 150 de locuri, ideală pentru evenimente intime și petreceri în familie.
- Sala Gold, cu o capacitate de circa 350 de persoane, potrivită pentru nunți, botezuri sau seri tematice de amploare medie.
- Sala Diamond, cel mai amplu spațiu disponibil, capabil să găzduiască până la 800 de invitați, deseori folosită pentru evenimente majore, concerte de sezon sau petreceri tematice.
Prin această structură, Romanita Events a devenit o alegere constantă pentru organizarea de evenimente variate – de la aniversări, conferințe și întâlniri corporate, până la petreceri tradiționale sau manifestări cu public numeros.
De la petreceri tematice la seri memorabile
Sala de evenimente de la rece este cunoscută nu doar pentru capacități, ci și pentru varietatea și calitatea evenimentelor organizate. Pe parcursul anilor, aici au avut loc seri tematice, seri tradiționale și spectacole locale, fiecare contribuind la consolidarea reputației sale ca unul dintre centrele sociale importante în regiune. Un exemplu recent este evenimentul „Iubește Moroșenește!”, care a adunat sute de participanți și a îmbinat tradiția și distracția într-o seară completă.
Revelionul – tradiție și eleganță
La trecerea dintre ani, Romanita Events transformă Sala Diamond într-un spațiu de gală. Revelionul organizat aici, inclusiv ediția 2026, a fost promovat ca o petrecere completă cu program artistic, muzică live, artificii, mese festive și acces la facilitățile hotelului. Pachetele care însoțesc această noapte includ, de regulă, sejururi all-inclusive, acces la SPA și alte momente de relaxare, ceea ce explică de ce evenimentul atrage un număr semnificativ de participanți din întreaga regiune.
Atmosfera din noaptea de Revelion la Romanita Diamond este descrisă ca una în care eleganța culinară se îmbină cu divertismentul de calitate: muzică live, dj, momente coregrafice și un număr mare de invitați care aleg să sărbătorească începutul anului într-un cadru rafinat.
„Cabaret des Dames – Chapter II”: o seară construită pentru experiență
În acest context de tradiție și diversitate a evenimentelor, „Cabaret des Dames – Chapter II” se diferențiază prin conceptul său artistic și cinematic. Evenimentul propune o combinație de show live, rafinament scenic și un meniu complet într-un format all-inclusive, la prețul de 450 RON de persoană, conceput pentru a oferi participanților o seară mai mult decât memorabilă.
Această ediție se poziționează ca o celebrare a feminității într-un cadru atent construit, în care atmosfera, scena și interacțiunea cu publicul sunt părți integrante ale experienței.
Detalii organizatorice
- Data și ora: Sâmbătă, 7 martie | 18:00
- Locația: Hotel Romanita, Recea, Maramureș
- Preț: 450 RON / persoană – format all-inclusive (show live și meniu complet)
Pentru rezervări și informații: 0262 287 000 / 0748 023 165
Romanita Events continuă astfel să fie o gazdă importantă a momentelor speciale din Maramureș, combinând experiența organizatorică cu capacitatea de a transforma fiecare eveniment într-o amintire deosebită pentru participanți.
Eveniment
Masini pregatite de show rolul anvelopelor la evenimentele auto din Cluj
Clujul a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai importante centre ale culturii auto din Romania. Oras universitar, dinamic si deschis catre tendinte internationale, Cluj-Napoca gazduieste tot mai des evenimente auto care aduna pasionati din toata tara. De la intalniri de weekend intre comunitati locale, pana la show-uri auto bine organizate, cu masini atent pregatite, muzica, expozitii statice si public numeros, scena auto din Cluj este in continua dezvoltare. In acest context, pregatirea unei masini pentru show a devenit un proces complex, in care fiecare detaliu conteaza, iar anvelopele joaca un rol mult mai important decat ar putea parea la prima vedere.
Pentru multi participanti, masina de show nu mai este doar un obiect de admirat, ci o expresie a personalitatii, a pasiunii si a atentiei pentru detalii. O masina bine pregatita spune o poveste coerenta, iar anvelopele sunt o parte esentiala din aceasta poveste, fiind elementul care face legatura intre design, postura si functionalitate.
Clujul si evolutia evenimentelor auto
Evenimentele auto din Cluj reflecta spiritul orasului: divers, creativ si conectat la tendinte moderne. Aici se intalnesc masini clasice restaurate cu grija, proiecte de tuning inspirate din cultura vest-europeana, dar si masini de zi cu zi transformate subtil pentru a iesi in evidenta. Publicul este atent, curios si bine informat, ceea ce ridica nivelul de exigenta pentru cei care isi expun masinile.
Intr-un asemenea mediu, o masina pregatita superficial este rapid remarcata. In schimb, proiectele bine gandite, in care fiecare componenta este aleasa cu un scop clar, sunt apreciate si discutate. Anvelopele fac parte din aceasta categorie de componente esentiale, deoarece influenteaza atat aspectul vizual, cat si modul in care masina este perceputa ca ansamblu.
Ce inseamna o masina pregatita de show in Cluj
Pregatirea unei masini pentru un eveniment auto in Cluj presupune mai mult decat un aspect curat si o vopsea lucioasa. Proprietarii investesc timp in detalii precum alinierea rotilor, raportul dintre janta si anvelopa, inaltimea masinii si coerenta stilului ales. Fiecare element trebuie sa se potriveasca cu restul, pentru a crea o imagine unitara.
Anvelopele influenteaza direct postura masinii. Profilul, latimea si aspectul flancului pot schimba complet felul in care masina sta pe roti. O alegere inspirata poate accentua liniile caroseriei si poate oferi un look echilibrat, in timp ce o alegere gresita poate strica proportiile, chiar daca restul masinii este bine realizat.
Anvelopele ca element vizual la show-uri auto
La evenimentele auto din Cluj, anvelopele nu sunt doar componente functionale, ci si elemente vizuale. Publicul si fotografii surprind adesea detalii precum modul in care roata umple aripa, distanta fata de caroserie si aspectul general al ansamblului roata-janta.
Anvelopele curate, cu dimensiuni corecte si uzura uniforma, contribuie la imaginea profesionala a unei masini de show. In multe cazuri, acestea completeaza jantele si intaresc conceptul ales de proprietar, fie ca vorbim despre un stil elegant, sportiv sau minimalist.
Echilibrul dintre estetica si utilizare reala
Un aspect specific evenimentelor auto din Cluj este prezenta multor masini care nu sunt doar proiecte de show, ci si vehicule utilizate zilnic. Proprietarii acestora cauta solutii care sa le permita sa participe la evenimente fara a sacrifica complet confortul sau siguranta pe drumurile publice.
In acest context, anvelopele alese trebuie sa ofere un echilibru intre aspect si functionalitate. Multi pasionati opteaza pentru anvelope care arata bine la show, dar care pot fi folosite si in conditii reale de trafic, indiferent de vreme sau sezon.
De ce conteaza tipul de anvelopa la evenimentele din Cluj
Clujul este un oras in care vremea poate fi imprevizibila, iar drumurile din imprejurimi includ atat zone urbane, cat si trasee montane sau colinare. O masina pregatita de show trebuie sa ajunga la eveniment in siguranta si fara probleme, indiferent de conditiile de drum.
Din acest motiv, tipul de anvelopa ales devine extrem de important. Anvelopele care ofera aderenta constanta, stabilitate si un aspect echilibrat sunt preferate de cei care nu doresc sa transforme masina intr-un obiect static. In acest sens, alegerea unor anvelope all season 175 65 r14 poate fi potrivita pentru multe proiecte prezente la evenimentele locale, in special pentru masinile compacte sau clasice.
Pozitia masinii si rolul anvelopelor
La un show auto, pozitia masinii este analizata atent. Cat de jos sta masina, cum se aliniaza roata cu aripa si ce impact vizual are ansamblul sunt detalii care pot face diferenta intre un proiect obisnuit si unul remarcabil. Anvelopele joaca un rol decisiv in acest echilibru.
O anvelopa cu dimensiuni corecte poate oferi masinii un aspect solid si bine ancorat, in timp ce o alegere nepotrivita poate crea impresia de improvizatie. In Cluj, unde nivelul proiectelor este in continua crestere, atentia la aceste detalii este din ce in ce mai apreciata.
Evenimentele auto ca spatiu de invatare
Pentru multi pasionati, evenimentele auto din Cluj sunt mai mult decat simple expozitii. Ele sunt spatii de invatare si schimb de idei. Proprietarii discuta despre solutii tehnice, compara alegeri si impartasesc experiente legate de pregatirea masinilor.
Anvelopele sunt frecvent subiect de discutie, mai ales cand vine vorba de compromisurile dintre look si utilizare zilnica. Aceste conversatii contribuie la maturizarea comunitatii auto locale si la cresterea nivelului de informare.
Influenta tendintelor internationale
Clujul, fiind un oras conectat la scena internationala, este puternic influentat de tendintele globale in materie de cultura auto. Stilurile de show, pozitia masinilor si combinatiile de jante si anvelope sunt adesea inspirate din evenimente mari din Europa sau din Statele Unite.
Publicatii internationale de renume din domeniul auto prezinta frecvent proiecte de show in care anvelopele sunt alese strategic pentru a sustine conceptul general al masinii. Articolele publicate de https://www.speedhunters.com subliniaza adesea importanta coerentei intre componente, aratand ca anvelopele sunt la fel de importante ca vopseaua sau jantele. Aceste exemple sunt urmarite si de pasionatii din Cluj, care incearca sa adapteze tendintele la contextul local.
Masini de show, dar si masini functionale
Un element apreciat la evenimentele auto din Cluj este autenticitatea. Masinile care arata bine, dar pot fi conduse fara probleme pe drumurile publice, sunt vazute ca proiecte echilibrate si bine gandite. In aceste cazuri, anvelopele joaca un rol cheie, deoarece trebuie sa faca fata atat expunerii statice, cat si utilizarii reale.
Acest tip de proiect transmite un mesaj puternic: pasiunea pentru masini nu inseamna renuntarea la utilitate, ci gasirea unui echilibru inteligent intre cele doua.
Anvelopele si jurizarea la evenimente
In cadrul evenimentelor auto cu jurizare, anvelopele pot influenta indirect evaluarea unui proiect. Chiar daca nu exista criterii explicite dedicate anvelopelor, starea acestora, potrivirea cu jantele si coerenta setup-ului sunt observate de jurii.
O masina cu anvelope uzate, murdare sau nepotrivite poate pierde din impact, chiar daca restul modificarilor sunt bine realizate. In schimb, o alegere corecta intareste impresia de proiect complet si atent gandit.
Social media si vizibilitatea detaliilor
In era retelelor sociale, impactul unui eveniment auto nu se limiteaza la cei prezenti fizic. Fotografiile si clipurile ajung rapid online, iar detaliile sunt analizate la rezolutie mare. Anvelopele apar frecvent in cadrele laterale sau de detaliu, devenind parte din imaginea virala a unei masini.
Un setup bine realizat este rapid remarcat si distribuit, ceea ce aduce vizibilitate atat proprietarului, cat si evenimentului. Astfel, atentia acordata anvelopelor contribuie si la succesul digital al unui proiect auto.
Aspectul economic al pregatirii pentru show
Pregatirea unei masini pentru show presupune costuri, iar anvelopele fac parte din acest buget. In Cluj, multi pasionati cauta solutii care sa ofere un raport bun intre pret, aspect si durabilitate. Alegerea corecta poate reduce costurile pe termen lung si poate permite participarea la mai multe evenimente fara investitii repetate.
Accesul la informatii si la o oferta variata ajuta proprietarii sa faca alegeri mai bune si mai constiente. Acest lucru contribuie la cresterea calitatii generale a masinilor prezente la evenimentele locale.
Comunitatea auto din Cluj si atentia la detalii
Unul dintre motivele pentru care evenimentele auto din Cluj sunt apreciate este nivelul ridicat de atentie la detalii. Comunitatea este exigenta, dar si deschisa la dialog si invatare. Anvelopele, desi uneori trecute cu vederea, sunt recunoscute tot mai mult ca un element esential in pregatirea unei masini de show.
Aceasta constientizare duce la proiecte mai bine gandite si la o crestere generala a standardelor in cadrul evenimentelor.
Viitorul masinilor de show in Cluj
Pe masura ce scena auto din Cluj continua sa se dezvolte, masinile pregatite de show vor deveni tot mai sofisticate. Proprietarii vor cauta solutii care sa imbina designul, functionalitatea si siguranta, iar anvelopele vor ramane un element central in aceasta ecuatie.
Evenimentele vor deveni tot mai competitive, iar diferenta o vor face detaliile. In acest context, anvelopele vor continua sa fie un indicator clar al calitatii si maturitatii unui proiect auto.
Concluzie: anvelopele, detaliul care defineste masinile de show din Cluj
Masinile pregatite pentru evenimentele auto din Cluj sunt rezultatul unei pasiuni autentice si al unor decizii atent gandite. Anvelopele, desi adesea considerate un detaliu secundar, au un impact major asupra aspectului, functionalitatii si perceptiei generale a unei masini.
Alegerea corecta a anvelopelor arata ca proprietarul intelege importanta echilibrului dintre show si utilizare reala. La evenimentele din Cluj, acest echilibru este tot mai apreciat, iar anvelopele raman un element esential care transforma o masina obisnuita intr-un proiect de show complet si coerent.
Eveniment
Cum se aplică sclipiciul pe trandafiri fără să-i deteriorezi?
Există un moment, l-am văzut de zeci de ori, când cineva ia un trandafir și se uită la el ca la un lucru prea serios pentru cât de repede trece. Îl întoarce între degete, îi caută lumina, își spune în gând că „ar merge un pic de strălucire”, cum îți spui că o cămașă albă ar merge cu o pată minusculă de culoare, să nu fie chiar de spital. Aici, din păcate, începe și riscul.
Trandafirul nu e un obiect de vitrină, nu e o brățară pe care o poleiești fără consecințe, ci o ființă tăiată de la rădăcina ei, încă vie, încă încăpățânată, încă făcând, în felul ei, economie de apă și de respirație.
Sclipiciul, când e pus fără cap, îți poate transforma floarea într-un fel de desert nisipos: arată „wow” două minute, apoi petalele se lipesc, se înmoaie, se pătează sau se îndoaie ca o hârtie umezită. Și dacă ai mai și pulverizat ceva tare, cu miros de atelier mecanic, ai să simți, cu o mică rușine, că ai învins trandafirul, dar nu în sensul bun. Vestea bună e că strălucirea se poate pune frumos și delicat, fără să jignești materia fragilă a florii. Îți trebuie doar un pic de răbdare, un pic de alegere inspirată și o mână care să nu tremure de entuziasm.
De ce „se supără” trandafirul când îl tratezi ca pe o decorațiune
Petala de trandafir e un fel de piele subțire, plină de apă, care trăiește din echilibru. În clipa în care floarea e tăiată, tot ce înseamnă „viață” se mută într-o luptă: să nu piardă apa prea repede, să nu se ofilească brusc, să nu se înnegrească la margini. Petala are un luciu natural, un strat fin care o apără, iar orice adeziv, orice pulbere, orice frecare vine ca o palmă peste acest strat.
Deteriorarea, în practică, arată în câteva feluri. Uneori petala se pătează, nu neapărat imediat, ci după o oră-două, ca și cum s-ar răzbuna. Alteori se lipește de vecina ei și, când încerci să o desparți, rupi marginea, și e o rană urâtă, vizibilă, care strică tot gestul. Mai există o deteriorare „tăcută”: floarea pare ok, dar începe să consume apă mai repede, se înmoaie în vază, capul cade. Asta se întâmplă când ai blocat prea mult suprafața petalelor, sau ai băgat pe ele o substanță care le arde ușor, ca un parfum prea tare pe o piele sensibilă.
Sclipiciul nu e, în sine, un rău. Răul e combinația de sclipici nepotrivit, adeziv nepotrivit și tehnică brutală. Dacă le potrivești pe toate, trandafirul rămâne trandafir, doar că prinde, discret, o lumină de seară.
Sclipiciul potrivit: mai puțin craft, mai mult bun-simț
Când aud „sclipici”, mulți se gândesc la punguța de la papetărie, aceea cu particule mari, tăioase, care se agață în toate și rămâne pe haine până la următoarea viață. Pentru trandafiri, acel sclipici e ca pietrișul pentru o foiță de ceapă. Îți trebuie o pulbere fină, uniformă, care să se așeze ușor, să nu zgârie, să nu cântărească.
Cel mai sigur e sclipiciul cosmetic, cu particule fine și margini mai puțin agresive. Îl găsești uneori sub nume de „cosmetic glitter” sau chiar „mica” (pudră sidefată), iar mica are un efect mai elegant, mai „perlat”, fără să pară că ai dat floarea prin confetti. Mai există și variante biodegradabile, pe bază de celuloză, care au două avantaje: sunt mai prietenoase cu mediul și, de regulă, sunt mai ușoare. Nu fac minuni, dar te ajută.
Aici îți spun ceva de care oamenii uită: cu cât sclipiciul e mai mare, cu atât te obligă să folosești mai mult adeziv. Și cu cât folosești mai mult adeziv, cu atât crești șansele să înmoi petala, să o patezi, să o lipești. Așa că finețea nu e moft, e tehnică.
Culoarea contează și ea, dar nu moral, ci practic. Sclipiciul auriu, de pildă, poate păta mai ușor dacă are pigmenți ieftini. Cel alb-sidef e de obicei mai „iertător”. Iar dacă trandafirul e roșu foarte închis, unele pulberi metalice pot să-l facă să pară prăfuit, nu strălucitor. E bine să testezi pe o petală de gardă, aceea din exterior, pe care oricum uneori o dai jos.
Adezivul: diferența dintre „efect” și „catastrofă”
Sclipiciul, oricât de fin, nu stă singur pe petală. Îi trebuie un fel de punte, o umezeală controlată, o lipiciune fină. Aici oamenii greșesc cel mai des. Unii pun aracet diluat, ceea ce e aproape sigur moartea estetică a petalei. Alții folosesc lipici de hârtie, care lasă urme. Cei mai mulți, pentru că e la îndemână, iau fixativ de păr. Fixativul merge uneori, nu spun că nu, dar e un joc cu focul: unele fixative au alcool și alte substanțe care pot deshidrata petala, iar mirosul rămâne, ca o amintire proastă.
În florărie se folosește, când se lucrează cu decor, un adeziv spray special, gândit să fie mai blând cu plantele. Nu toate sunt la fel, și nici nu trebuie să te transformi în chimist, dar ideea e să cauți ceva cu pulverizare fină, care nu curge și nu face picături. Picătura e dușmanul, pentru că îți pătează petala și îți strică textura.
Există și soluții mai „de casă”, acceptabile dacă le faci cu măsură. Un sirop foarte subțire de zahăr, aproape apă îndulcită, pulverizat extrem de fin, poate ține sclipiciul, dar crește riscul de lipire și de mucegai dacă floarea stă mult. Guma arabică diluată (se folosește în cofetărie și în acuarelă) e o variantă elegantă, dar iarăși, trebuie pusă ca o ceață, nu ca o ploaie. Eu, sincer, când e vorba de trandafiri proaspeți, prefer un adeziv floral spray, tocmai pentru că e construit să nu înnece petala.
Dacă vrei să fii foarte prudent, poți să te gândești la o altă soluție: în loc să „lipești” sclipiciul, să folosești un spray de tip shimmer, adică o pulverizare cu particule foarte fine de strălucire, ca o brumă. Nu arată ca sclipiciul clasic, e mai subtil, dar e și mult mai sigur pentru floare.
Pregătirea trandafirului: micile gesturi care salvează petala
E tentant să iei trandafirul din buchet și să te apuci imediat de treabă. Numai că floarea, dacă a fost pe drum, dacă a stat la cald, dacă a fost atinsă, e deja într-o stare vulnerabilă. Cel mai sănătos e să-i dai întâi o pauză în apă proaspătă, măcar o oră, într-un loc mai răcoros. Îi tai puțin din tulpină, oblic, ca să tragă apă mai bine, și îl lași să se hidrateze. O floare hidratată suportă mai bine orice intervenție.
Apoi vine partea pe care lumea o sare: uscarea petalelor. Nu uscarea cu foehn, Doamne ferește, ci doar asigurarea că pe petale nu e umezeală de la stropi, de la condens, de la frigider. Dacă petala e umedă, sclipiciul se lipește în pete, nu uniform. Îți iese un fel de mizerie sclipitoare, nu un efect frumos.
Înainte să pui orice, verifici petalele exterioare. Dacă sunt un pic lovite, sau au margini uscate, mai bine le îndepărtezi. Nu e cruzime, e igienă vizuală. Și, da, e un gest pe care îl faci cu delicatețe, ca și cum ai desprinde o pagină veche dintr-o carte.
Mai există un detaliu: trandafirul trebuie ținut de tulpină, nu strâns de cap. Dacă îl apuci de boboc, îl încălzești, îl presezi și îl „freci” fără să vrei. Petalele se înmoaie de la căldura mâinii, se bruiază, își pierd fermitatea. Păstrează capul cât mai puțin atins.
Cum aplici sclipiciul pe trandafir proaspăt, fără să-l jignești
Eu aș descrie procesul ca pe o scenă mică, aproape teatrală. Ai un loc de lucru, o hârtie pe masă, o lumină bună, un recipient în care să scuturi excesul. Și ai o singură regulă, poate cea mai importantă: puțin, încet, din aproape în aproape.
Începi prin a decide unde vrei strălucirea. Dacă dai tot trandafirul cu sclipici, ai șanse mari să-l transformi într-o bilă de brad, și nu glumesc. E mai frumos când sclipiciul stă pe margini, pe vârfurile petalelor, ca o brumă de dimineață. Pentru asta, nu pulverizezi direct din față, ca pe un perete. Ții floarea ușor înclinată și pulverizezi adezivul de la distanță, cât să ajungă un strat foarte fin, aproape invizibil.
Apoi, fără să aștepți prea mult, pentru că unele spray-uri se „leagă” repede, aduci sclipiciul. Nu îl arunci cu mâna, fiindcă îl vei pune în grămăjoare. Îl presari, ca și cum ai săra, dar cu o blândețe mai mare. Unii folosesc o pensulă moale, încărcată cu pulbere, și ating ușor marginile petalelor. Asta e o tehnică bună dacă vrei control. Altă variantă, tot controlată, e să pui sclipiciul într-o sită foarte fină și să scuturi ușor, ca un praf de stele.
Și acum vine gestul care face diferența: scuturarea excesului. Nu scuturi violent, ca pe un covor. Întorci ușor trandafirul deasupra hârtiei și îl bați, foarte discret, cu un deget pe tulpină, până cade surplusul. Dacă ai folosit prea mult adeziv, vei vedea că sclipiciul nu cade, se lipește în plăci. Asta e semn rău. Înseamnă că data viitoare reduci din spray.
Dacă vrei să fixezi, o poți face cu încă o pulverizare extrem de fină, de departe. Dar aici e capcana clasică: lumea apasă prea mult, iar picăturile se fac mari. Picătura mare îți strică petala. Mai bine accepți un pic de „cădere” de sclipici în timp, decât să îneci floarea. În fond, sclipiciul pe trandafir e o idee de moment, nu un tatuaj.
Și încă ceva, din experiență: lasă floarea să se „așeze” câteva minute înainte să o pui într-un buchet, să o atingi, să o împachetezi. Adezivul, cât e el de fin, are nevoie de o clipă să se liniștească.
Trandafiri stabilizați sau uscați: libertatea care vine după viață
Dacă lucrezi cu trandafiri stabilizați sau uscați, lucrurile sunt mai simple și, paradoxal, mai periculoase în alt fel. Petala uscată se poate rupe mai ușor, ca o frunză de toamnă. Dar nu mai ai problema apei și a ofilirii rapide. Poți folosi adezivi mai variați, poți aplica pulberi mai consistente, poți face efecte mai teatrale, dacă asta vrei.
Aici, pensula devine prietena ta. Poți aplica un strat subțire de adeziv cu pensula, doar pe vârfuri, și apoi să „mângâi” cu sclipici. Poți chiar să lucrezi în straturi, lăsând fiecare strat să se usuce. Dacă vrei un efect foarte uniform, poți pune sclipiciul într-un recipient și să rotești ușor trandafirul pe margini, dar trebuie să ai o mână sigură, altfel rupi petale.
La stabilizați, uneori se folosește și un spray de sigilare foarte fin, ca să nu cadă pulberea. Dar iarăși, cu măsură, pentru că excesul creează o peliculă lucioasă care arată plastic. Trandafirul, chiar stabilizat, trebuie să rămână trandafir, nu obiect de decor de la supermarket.
Greșeala tipică: prea multă strălucire, prea puțină finețe
E ceva copilăresc în sclipici, o recunosc. Te prinde și vrei să mai pui „un pic”, și încă „un pic”, și te trezești că ai făcut o bijuterie agresivă. Dacă ai exagerat, nu e totul pierdut.
La trandafiri proaspeți, poți îndepărta o parte din exces cu o pensulă foarte moale, curată, aproape ca un pămătuf de machiaj. Treci ușor, fără să apeși. Poți și să sufli ușor, dar nu direct în floare, ci pe lângă, ca să creezi un curent de aer. Un uscător de păr pe rece, de la distanță mare, poate ajuta, dar e riscant dacă nu ai control, fiindcă îți mișcă petalele.
Dacă ai făcut pete de adeziv, aici e mai greu. Uneori petele se văd doar la lumină. Îți rămâne să accepți imperfecțiunea, sau să îndepărtezi petala afectată. Da, e trist, dar e mai bine decât să te încăpățânezi și să strici tot trandafirul.
Cum păstrezi și transporți un trandafir cu sclipici fără să se transforme în dezastru
După ce ai aplicat sclipiciul, floarea devine sensibilă la atingere. Împachetarea trebuie să fie aerisită, să nu preseze capul. Dacă pui trandafirul într-un buchet strâns, petalele vor freca una de alta, sclipiciul se va transfera, se va face murdar, iar adezivul, dacă nu e complet „liniștit”, va lipi florile între ele.
E bine să lași un spațiu, o protecție ușoară, o hârtie care să nu atingă direct petalele. Și, cât se poate, să eviți umezeala. Frigiderul de flori e bun, dar dacă scoți buchetul în aer cald, condensul apare, și atunci sclipiciul se strânge în puncte.
Aici intră și partea practică a vieții, partea în care nu faci totul singur în bucătărie, ci trimiți, primești, ai un eveniment, o surpriză. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.
Dacă vrei ca trandafirii să ajungă în stare bună, mai ales când e vorba de distanțe și de timp, contează enorm cum sunt manipulați și împachetați. Uneori, când se vorbește despre buchete de trandafiri livrare, lumea se gândește doar la „ajunge la ușă”.
Dar adevărul e mai fin: ajunge cu petalele întregi, cu capul drept, cu strălucirea acolo unde ai pus-o, nu pe ambalaj și nu pe mâinile curierului. Asta ține de materialele de protecție, de spațiu, de temperatură, de faptul că nu înghesui florile ca pe niște sticle într-un bax.
O notă de bun-simț: sclipiciul și oamenii, nu doar florile
Mai e ceva, și nu e chiar detaliu: sclipiciul se duce și pe piele, și pe haine, și uneori îl inhalezi fără să vrei. Dacă buchetul e pentru cineva sensibil, cu alergii, sau pentru un spațiu mic, ia în calcul să folosești variante mai puțin volatile, gen pudră sidefată fină, aplicată controlat, nu sclipici care zboară.
Dacă florile sunt pe o masă cu mâncare, la un eveniment, evită total sclipiciul craft. Nu pentru că e „toxic” într-un sens dramatic, ci pentru că nu e făcut să stea lângă farfurie. În astfel de situații, dacă vrei neapărat efectul, există pulberi comestibile de tip luster dust, folosite în cofetărie, și poți aplica o brumă subtilă, dar tot cu măsură.
Și, dacă tot suntem între noi, mai bine să ai un efect discret și elegant, decât să lași în urma buchetului o ploaie de particule pe covor. Nu e genul de amintire pe care o vrei.
Micile trucuri care se învață după ce ai stricat, inevitabil, câte ceva
Nu vreau să pozez în expert infailibil. Prima dată când am încercat, am făcut exact greșeala clasică: prea mult spray, prea mult sclipici, prea multă încredere. Trandafirul a arătat bine două minute, apoi petalele s-au lipit ușor între ele, iar când am încercat să le deschid, am rupt o margine. M-a enervat mai mult decât ar fi fost cazul, semn că țineam la floare.
De atunci am înțeles câteva lucruri simple. Că distanța de pulverizare e totul, pentru că picătura e inamic. Că un sclipici fin te scapă de lăcomie, fiindcă arată „bogat” chiar în cantitate mică. Că un trandafir bine hidratat e mai rezistent și, paradoxal, mai iertător. Că nu trebuie să te grăbești să împachetezi, fiindcă fixarea are un timp al ei, ca un gând care trebuie să se așeze.
Și am mai înțeles ceva, poate mai general: trandafirul nu suportă brutalitatea. Nu suportă nici măcar brutalitatea „drăguță”, aceea în care spui că îl iubești, dar îl strângi prea tare. Dacă îl tratezi ca pe o ființă delicată, cu o oarecare politețe, îți dă voie să-l atingi cu strălucire.
Strălucirea care rămâne trandafir
Când sclipiciul e pus bine, nu pare o invenție. Pare că floarea a prins, accidental, puțină lumină. Ca și cum ar fi trecut printr-o dimineață rece, sau printr-o sală de bal, și ar fi adus cu ea o urmă de scânteiere. E o diferență mare între acest efect și stridența de decor.
Dacă ar fi să îți rămână o singură idee din tot acest drum, aș vrea să fie asta: lucrează fin, lucrează puțin, lucrează cu gândul la petală, nu la fotografie. Fotografia trece, trandafirul, chiar tăiat, mai are o demnitate. Iar demnitatea, când o respecți, face ca strălucirea să nu fie un machiaj, ci o accentuare, un fel de semn de carte pus într-o poveste care, oricum, se termină repede.
-
acum 5 zilestiricj.ro – platformă de știri dedicată comunității din Cluj-Napoca și județul Cluj
-
Uncategorizedacum 5 zileSamsung lansează gama completă de televizoare cu AI pentru 2026
-
Uncategorizedacum 3 zileSmartphone-urile din seria HONOR 600 redefinesc conceptul de flagship accesibil în 2026
-
Uncategorizedacum 3 zileGPeC SUMMIT 26 Mai 2026 – Conferință, Expo și Networking cu 800+ actori relevanți din E-Commerce și Digital Marketing
-
Uncategorizedacum 3 zileXiaomi prezintă cele mai bine vândute produse de Paște și Xiaomi Fan Festival: POCO domină smartphone-urile, iar românii au investit în produse de îngrijire și wearables
-
Uncategorizedacum 2 zileSTUDIU: Trei din zece români nu au fost în 2025 la niciun control de rutină. Alți doi din zece au fost doar la controlul obligatoriu, de medicina muncii
-
acum 3 zileTransilvaniaON.ro – ziarul online al Transilvaniei care te informează zilnic despre cele mai importante evenimente din regiune
-
Uncategorizedacum 4 zileOcean Mode al Samsung Galaxy și programul pentru recifele de corali primesc recunoaștere și premii internaționale

