Connect with us

Eveniment

EXCLUSIV/Dosarele Mineriadei si Revolutiei “finalizate” in bataie de joc/Dosarul Mineriadei s-ar putea întoarce la Parchetul Militar/10 aprilie ultimul termen din Camera Preliminara a ICCJ

Publicat

pe

Procurorul general Augustin Lazar si seful Parchetelor Militare, generalul ”Gigi” Cosneanu, impreuna la acoperirea tortionarilor.

Una dintre intelegerile secrete dintre Augustin Laza si seful Parchetelor Militare a fost ca dosarele Mineriadei si Revolutiei sa fie finalizate in mandatul lui Lazarica in schimbul mentinerii ca sef a generalului ‘Gigi” Cosneanu. O alta intelegere secreta conform surselor noastre a fost aceea de a scapa din aceste doua dosare o groaza de inculpate din servicii dar si din Parchetele Militare.

Aflat în plin scandal generat de propriul său trecut, Augustin Lazăr a anunțat luni, într-o scurtă declarație de presă, că dosarul Revoluției a fost finalizat, primind o gura de oxien de la prietenul sau de “sauna” (pusa la dispozitie de Lucian Pahontu, la sediul SPP), generalul ‘Gigi” Cosneanu.

Ce este foarte grav, acesti indivizi au facut scapati si in acest dosar o gramada de inculpati/faptuitori.

Echipa de “spalare” a generalului ‘Gigi” Cosneanu si tortionarului Augustin Lazar au comis-o rau de tot si in acest dosar: au trimis in judecata doar 3 persoane. Retineti ca sunt cca 1300 de morti si 3000 de raniti prin impuscare! De exemplu, pentru mortii, ranitii si retinutii din Sibiu (tinuti in bazin de col Dragomir), echipa de “albire” Cosneanu-Lazar nu a gasit pe nimeni vinovat!

Lazăr a anunțat că procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluției din decembrie 1989, fiind vizați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus şi Emil Dumitrescu, pentru infracţiuni contra umanităţii.

Dar, nu ne vom referi in acest articol la ultima mizerie produsa de acesti indivizi, ci la doasarul “Mineriadei”.

Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 s-ar putea întoarce la Parchetul Militar chiar înainte să înceapă judecata propriu-zisă, acesta avand miercuri, 10.04.2019, ultimul termen la Camera Preliminara din ICCJ. Intr-o justitie libera si indepedenta, acest dosar se va intoarce la Parchetul Militar!

Si in acest dosar, lista inculpaţilor este mult prea scurtă, fiind “albiti” o gramada de ofiteri SRI, DIPI, MApN sau oameni politici din esaloanele 2 si 3.

Nici cei judecaţi nu văd cu ochi buni evoluţia dosarului, aşa că cer la rândul lor reluarea cercetărilor.

Daca vedem cine erau inculpati in acest dosar la inceput (de prima echipa de procurori care s-au ocupat de acest caz) si ne uitam acum cum se incearca „albirea” acestora ne vom pune intrebarea de ce?

Simplu: printre inculpatii care acum se incearca a fi „albiti” vom regasi ofiteri D.I.A., D.I.P.I., S.R.I. , ofiteri M.A.I. avansati la gradul de general de Ion Iliescu dar si fosti colegi de catedra ai actualului Procuror General al Romaniei (va invitam sa cititi cu atentie investigatia si sa verificati cine sunt persoanele repective si legaturile lor).

Potrivit surselor noastre și astăzi sunt ofițeri în SRI care au bătut manifestanți în 13-15 iunie și au în prezenti funcții de comandă.

Echipa de procurori care se ocupa de acest caz acum- a fost aleasa tocmai pentru protejarea si albirea acestor persoane, in bataia de joc fata de victimele Mineridei din 13-15 iunie.

La „BILANTUL” Parchetului Militar de acum doi ani de zile, KLAUS IOHANNIS a specificat : „sa finalizati dosarele Revolutiei si Mineriadei dar sa fie complete”! Oare si dansul a fost informat de ce se intentioneza?

        Dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990 este incomplet.

  1. Actuala echipă de procurori militari nu au introdus in cauză toate persoanele vătămate care au suferit leziuni prin împuscare în noaptea 13-14 iunie 1990.

Astfel prin Ordonanța nr.3/C3/05.02.2015 prin care Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Curtea de Casație și Justiție a dispus infirmarea parțială a rezoluției 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe Lângă Curtea de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică și redeschiderea urmăririi penale în cauză s-a reținut (pag.18 din ordonanță) că în ziua și noaptea de 13.06.1990, ca urmare a intervențiilor forțelor de ordine (Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne), au fost ucise prin împușcare patru persoane, respectiv Drumea Dragoș, Duncă Gheorghiță, Mocanu Velicu Valentin și Lepădatu Mitriță și rănite în același mod alte trei persoane, respectiv: Pârvulescu Dan Gabriel, Prodanczuk Gabriel Mircea și Iancu Cătălin.

Acest aspect al situației de fapt a fost probabil reținut din rechizitoriile emise în dosarul penal nr.74/P/1998, la datele de 18.05.2000 și 27.07.2007, însă dorim să vă subliniem faptul că situația de fapt astfel prezentată (în ordonanță) este greșită, deoarece în realitate la data de 13.06.1990 au fost rănite un număr de 8 (opt) persoane pe raza municipiului București.

Așa cum rezultă din materialul de urmărire penală din dosarele secției Parchetelor Militare nr.74/P/1998 și 75/P/1998, atunci când în 13.06.1990 forțele de ordine au deschis foc la clădirea sediului Ministerului Afacerilor Interne dar și în zona magazinului “Romarta Copiilor”, au fost împușcate mortal patru persoane și alte opt rănite.

Din studierea materialului de urmărire penală ce ne-a fost pus până în prezent la dispoziție rezultă că pentru cinci răniți prin împușcare s-a dispus în anul 2000, continuarea cercetărilor în dosarul Secției Parchetului Militar nr.75/P/1998.

Motivul pentru care, la vremea respectivă, s-a dispus cercetarea separată a ultimilor cinci răniți prin împușcare (față de primii trei pentru care s-a și dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 18.05.2000) a fost simplu, respectiv acela că la data emiterii rechizitoriului în cauză cele cinci persoane rănite prin împușcare, deși fuseseră identificate și chiar ridicate pentru acestea actele medicale de la spitalele unde fuseseră internate (Spitalul Militar Central), nu s-a putut dispune efectuarea expertizelor medico-legale deoarece persoanele în cauză lipseau momentan din țară.

În acest context, urmărirea penală în prezenta cauză se impune a fi completată prin administrarea următoarelor probe noi:

– identificarea celor cinci persoane rănite prin împușcare în ziua și noaptea de 13.06.1990 în București (altele decât cele trei pentru care deja s-a dispus trimiterea în judecată);

– depunerea la dosarul cauzei a documentelor medicale ale acestora (cu privire la leziunile suferite);

– audierea celor cinci persoane în scopul clarificării circumstanțelor în care au fost rănite prin împușcare;

– identificarea persoanelor vinovate pentru rănirea prin împușcare a celor cinci;

– dispunerea efectuării expertizelor medico-legale în cauză.

 

  1. Nu s-au efectuat in cauză cercetări cu privire la implicarea unor lideri din eșaloanele 2 si 3 ale puterii care au participat efectiv la aducerea unor mase de muncitori în București pentru reprimarea unor mase inocente( cum ar fi de exemplu județul Galați)

Un alt aspect al situației de fapt din prezenta cauză penală, ce nu a fost încă clarificat, este cel care se referă la stabilirea gradului de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor din 13-14.06.1990 a fostului consilier al Primului Ministru Petre Roman, respectiv domnul Adrian Sîrbu, care s-a ocupat personal de chemarea a circa 2000 muncitori de la Galați (Combinatul Siderurgic) care s-au deplasat cu o garnitură de tren în ziua de 14.06.1990, pentru a participa la reprimarea manifestațiilor din București.

Din datele care le deținem, muncitorii ce s-au deplasat cu această ocazie din Galați au și fost înarmați cu bâte pentru agresarea cetățenilor nevinovați din București.

Astfel, la dosarul 75/P/1998 se află o serie de documente ridicate de la Regionala C.F. Galați cu privire la constituirea unei garnituri de tren, în data de 14.06.1990, pentru deplasarea muncitorilor înarmați la București.

Printre aceste documente se află și o adresă întocmită și semnată de Președintele C.F.S.N. Galați, pe nume Plătică Vidovici, în care acesta cere directorului regionalei să pună la dispoziție, din ordinul consilierului Primului Ministru, domnul Adrian Sîrbu “…o garniture de tren pentru deplasarea la București a 2000 de muncitori” pentru “măsuri de ordine”.

În vederea clarificării celor spuse mai sus, s-ar mai impune administrarea următoarelor probe:

-ridicarea tuturor documentelor de la Guvernul României cu privire la deplasarea muncitorilor de la Galați la București în data de 14.06.1990;

– ridicarea documentelor similare de la Regionala C.F. Galați, F.S.N. Galați, Combinatul Siderurgic Galați;

– stabilirea  numărului de persoane (măcar aproximativ) ce s-au deplasat cu acest prilej la București;

– identificarea unor persoane din cele ce s-au deplasat de la Galați la București și audierea detaliată a acestora;

– de la ce unități economice proveneau muncitorii respectivi și dacă le-au fost plătite drepturile salariale pentru zilele cât aceștia au fost în București;

– identificarea tuturor persoanelor vinovate de chemarea, organizarea, transportul, înarmarea și plata nelegală a muncitorilor ce s-au deplasat în data de 14.06.1990 de la Galați la bucurești, în vederea audierii și a punerii lor sub învinuire.

  1. Încă neclarificată, din punct de vedere al administrării probelor este, și situația ing. Mănucu Ion, de la Regionala C.F. Craiova.

Din probele aflate la dosarul 75/P/1998 rezultă că în noaptea de 13/14.06.1990, patru garnituri de tren s-au deplasat din Valea Jiului (Petroșani) la București, toate pline cu minerii chemați de Ion Iliescu “să planteze flori în Piața Universității”.

Conform regulilor C.F.R. de la acea vreme, cele patru curse nu erau curse “regulate”, (având caracter excepțional), împrejurare în care ele trebuiau să fie comandate cu c.ca trei zile înainte (și plătite în același timp). Deoarece, cursele respective nu fuseseră comandate și plătite legal, când trenurile au intrat în raza de competență a Regionalei C.F. Craiova, acestea au fost oprite din circulație de dispecerul ing. Mănucu Ion, care a întrerupt pur și simplu alimentarea liniei electrice ce deservea traseul respectiv.

Deși atitudinea dispecerului a fost perfect legală, asupra acestuia s-au exercitat imediat amenințări de la nivelul conducerii Regionalei C.F. Craiova pentru a-l determina să repornească alimentarea cu energie electrică, însă acesta nu a cedat, astfel ca organizatorii au fost nevoiți să înlăture locomotivele electrice de la cele patru garnituri și să le atașeze locomotive diesel pentru a se putea continua deplasarea la București.

Conform celor expuse, ing. Mănucu Ion nu a reușit să împiedice de tot deplasarea celor 10.000 de mineri la București, însă, prin atitudinea sa corectă și legală, a fost singurul care a reușit să întârzie venirea minerilor din Valea Jiului în București (câteva ore bune), întârziere însă suficientă pentru ca o mare parte a cetățenilor ce manifestau sau se aflau pur și simplu pe străzile Bucureștiului să se poată retrage la domiciliu o dată cu venirea nopții, scăpând astfel de represiunea la cere cu siguranță urmau a fi expuși.

Astfel ing. Mănucu Ion a reușit să salveze de unul singur producerea unui mare număr de victime din rândul populației inocente a Bucureștiului.

Deși conduita sa a fost perfect legală, ing. Mănucu a avut ulterior mult de suferit deoarece factorii de decizie i-au desfăcut disciplinar contractul de muncă, astfel că, el și familia sa au rămas fără sursă de venit pentru asigurarea traiului zilnic.

De asemenea, autoritățile judiciare locale (poliția și parchetul) i-au întocmit și dosar penal pentru infracțiuni la siguranța circulației pe căile ferate.

Abuzurile si represiunea indreptate de orgenele statului impotriva inginerului MĂNUCU ION, fac parte din cele exercitate în acea perioada in mod sistematic si generalizat( asa cum menționează CEDO ), celui în cauză fiindu-i afectat grav dreptul fundamental la muncă, și pe cale de consecință la obtinerea unor venituri pentru a asigura un trai decent pentru el si familia sa. Este evident că, din această perspectivă, MĂNUCU ION are calitate de parte vătămate in prezenta cauză penală, deși procurorii militari anchetatori refuză sa-i recunoască această caliate.

În baza celor de mai sus expuse este necesară administrarea următoarele probe:

– ridicarea și depunerea la dosarul cauzei a documentelor privind comandarea și plata celor patru garnituri de tren;

– audierea persoanelor implicate în aceste operațiuni;

– stabilirea entității care a plătit contravaloarea curselor CFR (în cazul în care acestea au fost plătite);

– identificarea dosarului penal întocmit în 1990 pe numele Mănucu Ion și stabilirea corectitudinii, sau incorectitudinii comportamentului organelor judiciare (poliție – parchet);

– identificarea documentelor și a persoanelor ce le-au întocmit cu privire la desfășurarea contractului  de muncă a ing. Mănucu Ion;

– identificare persoanelor (în vederea audierii) care au dispus înlocuirea locomotivelor pentru ca minerii sa ajungă la București;

– care erau regulile C.F.R. pentru efectuarea unei/unor curse speciale în acea perioadă.

 

  1. Neclarificarea de actuala echipă de procurori militari și nepunerea sub inculpare a persoanelor responsabile din cadrul serviciilor de informatii românești, in condițiile in care, la dosarul cauzei există suficiente probe din care reiese faptul că aceste servicii au fost implicate in represiunea populației inocente.

Astfel,  atât la dosarul penal 74/P/1998 cât și la dosarul penal 75/P/1998 (ambele aparținând S.P.M.), și care au drept obiect evenimentele din 13-15 iunie 1990, există probe “parțiale” din care se poate trage concluzia că în acțiunea de represiune violentă a manifestației din Piața Universității, din iunie 1990, au fost implicate cel puțin trei servicii secrete românești, după cum urmează:

cu privire la S.R.I., fostul director al acestui serviciu Virgil Măgureanu este pus sub învinuire în prezenta cauză, fiind unul din organizatorii represiunii îndreptată împotriva manifestanților.

În cauză au mai fost puși sub învinuire și alți ofițeri S.R.I. (cum ar fi mr. Bondoc Titus ș.a. de la S.J.I. Gorj care a condus autobuzele cu mineri din zona Motru în București, în dimineața de 14.06.1990).

cu privire la D.I.A. (actuală D.G.I.A.), dovada cea mai concludentă a implicării ofițerilor acestei structuri este chiar devastarea sediului “Asociației 21 Decembrie 1989” din București (str. Batistei), în dimineața de 14.06.1990, la această activitate participând exclusiv cadre militare ale fostului Batalion 404-Buzău (condus de “celebrul” ofițer Trifulescu), unitate din structura fostei Direcții de Informații a Armatei (D.I.A.).

În acea acțiune a fost distrus sediul asociației, o serie de bunuri ne-au fost sustrase iar membrii prezenți din asociația noastră au fost loviți, căpătând astfel leziuni grave.

Din păcate, însă până în prezent, nu s-au făcut cercetări pentru a se stabili clar cine au fost “făptașii” și cine le-a ordonat cadrelor militare respective să devasteze sediul asociației noastre, cine i-a condus pe aceștia la sediul nostru și care a fost scopul acestei acțiuni incalificabile?!?

Din păcate nici un cadru militar sau fost cadru militar nu a fost învinuit până în prezent pentru această faptă gravă.

– cu privire la U.M.0215 (actual D.I.P.I.), cu prilejul cercetărilor efectuate în dosarul penal 75/P/1998 (în perioada 1999-2000) a fost pus sub învinuire col. Borislavski Dimitrie, zis “KUKI”, (mai precis cumnatul fostului Prim Ministru Petre Roman) care lucra în acea perioadă la U.M.0215.

În sarcina acestuia s-a reținut că a condus un grup de mineri în dimineața de 14.06.1990, la Universitatea București, unde a fost devastat sediul “Ligii Studenților”dar si sediul Universității București, fiind agresați studenți și profesori (în timpul orelor de curs).

Din sediul “Ligii Studenților ” dar și din facultate, minerii, sub coordonarea ofițerului respectiv, au ridicat cu un camion mai multe lucruri (inclusiv lucruri de inventar), ce au fost ulterior găsite chiar la sediul U.M.0215 București, unde își avea biroul col. Borislavski.

Deși acesta a fost pus sub învinuire,in anul 2000, în prezent, actuala echipă de procurori militari ”l-a pierdut pe traseu” pe acest invinuit iar ancheta nu s-a mai continuat pentru a se stabili cine i-a ordonat acestui ofițer să devasteze împreună cu minerii sediul “Ligii Studenților” și cine i-a aprobat să sustragă acele bunuri și să le depoziteze în sediul unității militare.

Un alt element al situației de fapt din care rezultă clar implicarea unor ofițeri superiori ai U.M. 0215 în evenimentele din 13-15.06.1990 se poate “extrage” din dosarul cu nr.558/P/1990 (rechizitoriu emis la data de 22.10.1990), dosar în care au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de furt două cadre active ale fostei unități militare din cadrul M.A.I., respectiv col. Nicolae Ion și colegul său Dumitrescu Corneliu care, împreună cu minerul Danciu Petre, s-au deplasat în dimineața zilei de 14.06.1990 (în fruntea unui grup mai mare de mineri sosiți din Valea Jiului) la locuința liderului P.N.Ț.C.D., Ion Rațiu cu scopul să-i devasteze acestuia domiciliul și eventual să-i suprime viața.

Din cuprinsul dosarului rezultă că grupul de mineri a fost organizat și condus la locuința liderului țărănist de cele două cadre ale fostei U.M.0215, iar grupul de mineri a fost condus aici, de CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE , cere a fost ofiter SRI activ până in anul 1990 și pe care toți minerii il strigau cu apelativul ”KGB„.

Tot din rechizitoriul întocmit în cauză mai rezultă că după ce grupul de mineri conduși de cele două cadre militare au pătruns în locuința lui Ion Rațiu, în timp ce distrugeau imobilul, a fost găsită suma de 100.000 USD ce a fost sustrasă de cei doi reprezentanți ai unității militare, aceștia oferindu-i lui Danciu Petre 10.000 USD pentru a păstra tăcerea.

Din cele expuse mai sus, credem noi că ideea principală este nu atât fapta de furt calificat ce a făcut obiectul dosarului penal, ci împrejurarea că în dimineața de 14.06.1990 cei ce au organizat și condus efectiv grupurile de mineri la adresele “opozanților politici” ai regimului Ion Iliescu au fost ofițeri din serviciile secrete românești.

Din păcate până la acest moment cercetările efectuate nu au clarificat implicarea acestor servicii în reprimarea manifestațiilor din iunie, 1990.

În afara celor expuse deja, asociația noastră mai deține următoarele informații despre pretinsa implicare a serviciilor secrete românești în pregătirea (chiar minuțioasă) reprimării manifestației din Piața Universității , iunie 1990:

– imediat după începerea manifestației din Piața Universității, în primăvara anului 1990, la nivelul S.R.I. s-a înființat, sub comanda directă a lui Virgil Măgureanu, “Grupul Dâmbovița”. Acest așa zis “grup de lucru” a avut un singur obiectiv, respectiv acela de monitorizare a fenomenului “Piața Universității” în scopul obținerii de informații cu privire la stabilirea identității a cât mai multor participanți și a identificării liderilor acestei mișcări.

Zilnic, cadrele S.R.I. se infiltrau în rândul manifestanților pentru împlinirea acestei misiuni, reușindu-se astfel identificarea mai multor locuitori din mun. București (inclusiv elevi din școala primară), a căror identitate a fost “transpusă” apoi pe niște liste ce au fost distribuite din ordinul lui Virgil Măgureanu, grupurilor de mineri și securiști (îmbrăcați în mineri) care, în dimineața de 14.06.1990 s-au deplasat direct la domiciliul liderilor politici ai pieței dar și la alte persoane participante.

– în paralel (sau poate chiar în sprijinul) cu activitatea acestui  “grup de lucru”, în cadrul “defunctei” U.M.0215 București s-a înființat deasemeni un  “grup de lucru” similar care a avut aceeași menire de monitorizare a manifestației din Piața Universității.

Astfel, ofițeri din cadrul acestei unități militare “s-au cazat” la et.5 și 6 din Hotelul Intercontinental pe aproape toată perioada manifestației din piață.

Ofițerii respectivi au filmat și fotografiat aspecte (reținând fizionomii) ale demonstranților din Piața Universității, ulterior procedându-se la identificarea persoanelor manifestante din piață.

Și aceștia au întocmit liste cu liderii și participanții manifestației, care au ajuns ulterior, prin “grija” lui Gelu Voican Voiculescu, exact la liderii minerilor din Valea Jiului, care astfel, în dimineața de 14.06.1990 au devastat locuințe particulare și sedii de partide politice așa cum figurau pe listele primite de la Gelu Voican Voiculescu.

Unul din ofițerii U.M.0215 București care a “fost cazat” în acea perioadă la Hotelul Intercontinental se numește Șurghie Florian, care ulterior a devenit judecător militar (avansare pentru merite deosebite) iar în prezent este “renumit” avocat la Baroul București.

În scopul stabilirii corecte a gradului de implicare al celor trei servicii de informații în reprimarea violentă a manifestațiilor din Piața Universității, iunie 1990,  se impune administrarea următoarele probe:

  • ridicarea din ordinele celor trei unități a tuturor documentelor întocmite în legătură cu implicarea acestor servicii în activități ce au vizat supravegherea fenomenului “Piața Universității” și reprimarea manifestațiilor generate de acest fenomen;
  • identificarea și audierea cadrelor de execuție implicate în activitățile mai sus menționate;
  • identificarea și audierea cadrelor cu funcții de conducere (până la nivelul de “șef serviciu”) din structurile centrale și ale municipiului București aflate pe funcție în perioada iunie,1990;
  • audierea fostului ofițer U.M.0215 – Șurghie Florian (în prezent avocat) precum și a celorlalți colegi ai acestuia, împreună cu care a îndeplinit misiunea de supraveghere video/foto a manifestației din Piața Universității;
  • identificarea și audierea foștilor lideri sindicali ai minerilor din Valea Jiului care au primit din partea U.M.0215 București și S.R.I. listele cu persoanele și obiectivele ce trebuiau reținute sau devastate în 14.06.1990;
  • ridicarea de la Ministerul Apărării Naționale (fostă D.I.A.) a tuturor documentelor întocmite cu ocazia “intervenției” Batalionului 404 – Buzău pentru devastarea sediului “Asociației 21 Decembrie 1989” precum și audierea tuturor persoanelor.
  1. Neintroducerea in cauză ca părți vătămate/civile a persoanelor juridice cărora le-au fost devastate sau distruse sediile, actiuni ce au făcut parte din același atac generalizat și sistematic cu motivație eminamente politică încalcându–li–se acestor persoane juridice drepturile fundamentale la proprietate și acela de a-si manifesta si alege liber orientarea politică (asa cum a statuat CEDO)

Astfel, la data de 28.02.2016, în calitate de persoană vătămată /parte civilă ”Asociația 21 Decembrie 1989” a  depus la Secția Parchetelor Militare, în dosarul 47/P/2014, o cerere  ce are drept obiect evenimentele din 13-15 iunie 1990, în care solicităm în baza art. 81 și 85 Cod de Procedură Penală să ni se comunice pentru ce persoane și cu privire la ce infracțiuni s-a dispus începerea urmăririi penale “in personam”, solicitând procurorilor militari să clarifice o serie de aspecte ale situației de fapt prin administrarea mai multor probe pe care le-am și indicat în cererea noastră.

Prin ordonanța din 24.02.2016 cei cinci procurori militari au dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii noastre, motivându-se că nu avem calitatea de persoană îndreptățită pentru a putea formula o astfel de cerere.

Argumentele avute în vedere și care au stat la baza respingerii plângerii noastre ar fi în sensul că, deși se recunoaște că în dimineața de 14.06.1990 sediul nostru a fost complet devastat de un grup de mineri însoțit de cadre D.I.A.(Ministerul Apărării Naționale), prilej cu care au fost agresați toți membrii asociației care erau prezenți iar o parte din bunurile asociației au fost sustrase și depozitate la o unitate a Ministerului Apărării  Naționale, se apreciază că această faptă penală ar fi o simplă infracțiune de distrugere (prevăzută și pedepsită de art. 217 rap. la art..218 Vechiul Cod penal) pentru care ar fi intervenit, de mult, prescripția răspunderii penale.

În acest sens, se invocă în ordonanța atacată de noi că Procurorul General ar fi dispus prin Ordonanța 05.02.2015(ordonanță ce poartă nr.3/C3/2015) numai infirmarea parțială a rezoluției nr.175/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția de urmărire penală și criminalistică (prin care fusese clasată cauza penală ce avea drept obiect evenimentele din 13-15.06.1990), mai precis numai infirmarea soluțiilor de netrimitere în judecată privind infracțiunile contra păcii și omenirii și infracțiunile de omor, așa cum ele erau prevăzute de Codul penal din 1968.

Astfel că, trag concluzia (procurorii militari), noi nu am avea calitatea de persoană vătămată  parte civilă în această cauză, deoarece infracțiunea de distrugere prin care noi am fi fost vătămați ar fi prescrisă, motiv pentru care, prin rezoluția nr.175/P/17.06.2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică s-ar fi dispus neînceperea urmării penale.

Acest mod “ de a privi lucrurile” pare simplu, însă pe fond are un caracter precar, conducându-i pe toți cei cinci semnatari ai ordonanței atacate la o opinie profesională ce nu are, de fapt, nici o legătură cu adevărul cauzei.

Astfel, dacă vom studia atât Codul penal din 1968, cât și Codul penal din 2014, vom constata că ambele definesc, în partea generală, “ infracțiunea complexă” ca fiind acea infracțiune care are în conținutul său, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Dacă analizăm în continuare modalitățile normative de săvârșire a faptei prevăzute în art.439 din Noul Cod penal care incriminează “ infracțiuni contra umanității” vom constata că această infracțiune complexă ce poate fi săvârșită într-o multitudine de forme, respectiv : uciderea unor persoane, sclavia, traficul de ființe umane, deportarea sau transferarea forțată a unor persoane, torturarea unor persoane, violul, agresiunea sexuală, vătămarea fizică sau psihică, persecutarea unui grup prin primarea de drepturi ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi pe motive de ordin politic, rasial, național….(ș.a.).

Condiția esențială impusă de textul de lege pentru ca una din faptele penale mai sus descrise să poată fi considerată ca element constitutiv al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.439 Noul Cod penal este aceea că faptele respective să fie săvârșite “ în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile…”.

În acest context se pune problema dacă faptele penale săvârșite în perioada evenimentelor din 13-15.06.1990 vor fi încadrate distinct, ca infracțiuni de drept comun ( omor, tentativă de omor, lipsire de libertate în mod ilegal, vătămare corporală, distrugere, ș.a.) sau aceste fapte vor fi absorbite, ca elemente constitutive, de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 439 Noul Cod penal (infracțiunea contra umanității).

Dacă vor fi încadrate ca infracțiuni distincte (de drept comun) atunci devastarea sediului asociației noastre în dimineața de 14.06.1990 va reprezenta infracțiunea de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217-218 Vechiul Cod penal, faptă care este într-adevăr prescrisă.

Dacă aceste fapte vor fi însă simple elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 439 Noul Cod penal, ele își vor “ pierde existența proprie” ca infracțiuni și vor fi absorbite de infracțiunea complexă invocată puțin mai sus, situație în care vor căpăta caracter imprescriptibil.

Această aparentă dilemă nu mai există în realitate la acest moment deoarece ea a fost de mult clarificată fără niciun dubiu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din 17.09.2014 pronunțată de C.E.D.O.-Marea Cameră în cauza  “Mocanu și alții împotriva României”, curtea a condamnat statul român, inclusiv în legătură cu devastarea sediului Asociației 21 Decembrie, 1990, (în dimineața de 14.06.1990), în hotărârea dată reținându-se în esență, următoarele:

-autoritățile de urmărire penală și judiciare românești “nu au reușit să ajungă la un consens cu privire la încadrarea juridică a actelor de represiune săvârșite în 1990” (pct.83, 91, 106, 108, 113, 115, 126, 137, 147, 150, 156-159 și 167 din hotărâre).

În opinia asociației noastre, curtea vrea să spună într-un limbaj elegant, că de fapt, timp de 26 de ani autoritățile judiciare românești s-au “bâlbâit” la propriu (făcând-o într-o manieră nepermisă), cu privire la stabilirea încadrării juridice ,“bâlbâială” care, din păcate, subzistă și în prezent.

  • toate faptele penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990 (inclusiv devastarea sediului “Asociației 21 Decembrie 1989”, “se înscriu în cadrul represiunii organizate de stat și săvârșite de echipe mixte de civili și militari…” (pct.63-65 din hotărâre);
  • curtea a stabilit că Guvernul României din acea perioadă “a aplicat în zilele respective o politică de represiune îndreptată împotriva manifestanților și opozanților care solicitau o reformă politică în 1990.”

Brutalitatea represiunii a fost subliniată de numeroase hotărâri interne dar și de către Curte ( pct.37, 39, 50, 75 și 81 din hotărâre).

  • această politică represivă a fost desfășurată cu participarea poliției, armatei și a unor civili mobilizați, folosindu-se tancuri și muniții grele, deși manifestanții aveau obiective politice non-violente. Mobilizarea, transportarea și cazarea în București a peste 5.000 de mineri și alți muncitori înarmați cu topoare, lanțuri și cabluri metalice era partea principală a acestui plan.

Pe cale de consecință “existența unei politici de stat represive generalizate și sistematice este dovedită în speță.”

  • în Opinia Concordantă la hotărârea Marii Camere a Curții, hotărârea pronunțată la data de 17.09.2014 în cauza “Mocanu și alții împotriva României”, opinie exprimată de judecătorul Pinta de Albuquerque, la care a aderat Nebojsa Vueiniae, ne explicitează considerentele din hotărârea Marii Camere, în sensul că autoritățile judiciare românești timp de 26 de ani, ar fi procedat în mod “incoerent”, prin încadrarea faptelor penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990 ca infracțiuni, distincte, de “drept comun”, care sunt supuse prescriptibilității, în condițiile în care faptele respective reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii revăzute și pedepsite de art.439 Noul Cod penal, mai precis “infracțiuni contra umanității” ;
  • în acest sens redăm textual următoarele din punctul nr.14 al Opiniei Concordante: ”independent de încadrarea lor juridică în dreptul intern la momentul faptelor, evenimentele menționate anterior reprezintă încălcări în masă ale dreptului la viață, dreptului la integritate fizică și sexuală, dreptul la proprietate și ale altor drepturi fundamentale ale cetățenilor și persoanelor juridice române, victime ale represiunii politice a statului, îndreptată împotriva opozanților Guvernului de la acea vreme. În terminologia juridică nu există decât o singură încadrare aplicabilă faptelor în cauză: evenimentele din iunie 1990 constituie o crimă împotriva umanității săvârșită în cadrul unui atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile.”
  • din punctul 17 al opiniei Concordante redăm următoarele: “Acum este necesară încadrarea corectă a faptelor din speță, ceea ce nu au făcut cele mai înalte autorități judiciare și de urmărire penală interne.

Manipularea încadrării juridice a evenimentelor în litigiu, astfel încât acestea să facă obiectul unor termene de prescripție, care nu ar fi fost aplicabile dacă aceste evenimente ar fi fost încadrate corect, contravine însuși obiectului și scopului articolelor 2 și 3 din Convenție și art.1 din ”Convenția privind imprescriptibilitatea împotriva umanității.”

  Este vorba aici despre elementul crucial al cauzei. Astfel cum am arătat anterior, toate probele de la dosar indică faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale unei crime împotriva umanității săvârșită de conducători ai statului român… ”

-foarte importantă, în opinia noastră, este și “Concluzia” Opiniei Concordante a celor doi judecători, când aceștia explicitează în esență, considerentele hotărârii Marii Camere, apreciind că “ Asociația 21 Decembrie, 1990” trebuie să fie considerată de autoritățile judiciare românești persoană vătămată / parte civilă ca urmare a devastării sediului său, în dimineața de 14.06.1990 și aceasta ca urmare a săvârșirii nu a unei simple infracțiuni de distrugere ci tocmai ca urmare a săvârșirii de “infracțiuni contra umanității”, prevăzute și pedepsite de art.439 Noul Cod Penal al României.

Pentru a elimina orice dubiu cu privire la sensul concluziilor celor doi magistrați europeni, redăm textual din pct.18 al concluziei:”Trecerea timpului nu scutește statul român de respectarea obligațiilor sale internaționale și nici autorii încălcărilor de răspunderea penală individuală a acestora. Obligațiile procedurale care decurg din art.2 și 3 ” din Convenție impun desfășurarea unui proces echitabil pentru a judeca responsabilii pentru crimele împotriva umanității săvârșite împotriva unor civili români…

Nu este vorba numai de a face dreptate doamnei Mocanu, al cărei soț a fost ucis, …, și, nu în ultimul rând, asociației reclamante, al cărei sediu a fost vandalizat și ale cărei bunuri și documente au fost confiscate fără să fie respectată nicio procedură legală.

Chestiunea este mult mai vastă: este vorba despre a le face dreptate tuturor cetățenilor români care, pentru instaurarea unui regim politic pe deplin democratic, au fost nevoiți să îndure, din partea statului, o represiune organizată și inumană …!!!

Un alt argument care atestă faptul că în perioada evenimentelor din iunie 1990 statul român, prin intermediul instituțiilor sale de forță, respectiv serviciile secrete(S.R.I.), a exercitat acțiuni de persecuție asupra organizațiilor nonguvernamentale (dar și asupra membrilor acestora ), inclusiv prin restrângerea gravă a exercitării drepturilor fundamentale ale omului (dreptul la viață privată), pe motive de ordin politic îl constituie o altă hotărâre a C.E.D.O., respectiv Hotărârea din 24.05.2011 “Cauza Asociației 21 Decembrie 1989 și alții împotriva României”.

Prin această hotărâre a fost condamnat statul român pentru faptul că a constatat că în perioada aprilie-iunie 1990, S.R.I. a efectuat în condiții nelegale supravegherea tehnică a reclamantului Teodor Marieș (actualul nostru președinte).

Curtea a reținut în considerentele sale că în perioada mai sus menționată lui Teodor Marieș i-au fost interceptate nelegal convorbirile telefonice deoarece a participat la manifestația din Piața Universității, fiind unul din manifestanții pentru libertate din, perioada evenimentelor din 13-15 iunie 1980.

Revenind la Ordonanța Secției Parchetelor Militare nr.47/P/2014 din 24.02.2016, prin care cei cinci procurori militari au stabilit că în cauza respectivă noi nu avem calitatea de persoană îndreptățită să formulăm cereri privind comunicarea stadiului urmăririi penale sau cereri în vederea administrării de probe noi (respingându-mi-se practic calitatea de persoană vătămată /parte civilă) se constată că procurorii militari și-au motivat opțiunea lor pe faptul că fapta prin care noi am fi fost prejudiciați în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ar fi o simplă infracțiune de distrugere (prevăzută și pedepsită de art.217-218 Vechiul Cod penal) și că pentru aceasta ar fi intervenit prescripția răspunderii penale.

Procurorii anchetatori mai susțin în ordonanța lor că ei nu pot efectua cercetări decât în limitele stabilite prin Ordonanța Procurorului General nr.3/C3/2015 din 05.02.2015 prin care s-a dispus infirmarea parțială în cauză de fată și redeschiderea urmăririi penale.

Noi susținem că nici acest argument nu subzistă, chiar și numai dacă facem o simplă “lectură” a ordonanței de infirmare emisă de Procurorul General deoarece, la pagina 36 din ordonanță (alin. 2), se menționează exact contrariul și pentru a nu se crede că interpretăm noi în mod subiectiv, redăm textual cele menționate acolo: “…Pe de altă parte, însă, chiar în condițiile în care pentru unele dintre aceste infracțiuni a intervenit prescripția răspunderii penale, faptele respective vor fi avute în vedere în cursul urmăririi penale ca modalități normative alternative de săvârșite a infracțiunilor contra păcii și omenirii din Codul penal din 1968 și, respectiv, a infracțiunilor de genocid și contra umanității din actualul Cod Penal. ”

În acest context ne întrebăm și noi (retoric, desigur): Dacă C.E.D.O. impune printr-o practică judiciară îndelungată, un anumit mod de încadrare juridică a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 și dacă Procurorul General al României se pronunță în același sens cu practica C.E.D.O.  (dispoziție emisă dealtfel de domnia sa chiar în ordonanța prin care s-a redeschis urmărirea penală în cauza de față) cine ar trebui să mai vină și ce anume să mai dispună în plus ca să poată pricepe și cei cinci “domni” procurori militari că nici măcar împreună (ca să nu spunem “în grup”) nu pot depăși cadrul legal de desfășurare al prezentei anchete penale, așa cum domniile lor demonstrează că au de gând să facă.

Devastarea sediului asociației noastre, in perioada 14-15 iunie 1990 de către grupuri de mineri însoțite și direcționate de lideri politici, cadre militare dar și ale poliției, lucrători din serviciile secrete constituie o represiune evidentă a statului îndreptată pe criterii politice, și având drept consecințe afectarea dreptului fundamental la proprietate (prin distrugerile si furturile savârșite de mineri, aceste acțiuni fiind insoțite consecutiv de activițăti de agresare fizică și ulterior, lipsire de libertate a persoanelor aflate în sediu la momentul devastării).

Este evident ca prin aceste agresiuni asupra acestor persoane fizice  și juridice au fost afectate drepturile fundamentale, la viață, sănătate,dreptul la libertate dar și dreptul la proprietate pentru distrugerile aduse sediilor persoanelor juridice.

Așa cum am menționat anterior, CEDO a statuat în cauza MOCANU- contra ROMÂNIA că aceste activități infracționale de distrugere și de devastare a unor sedii ale unor persoane juridice, de agresare si lipsire de libertate a unor persoane fizice constituie nimic altceva decât modalități alternative de săvârșire a infracțiunii de crime împotriva umanității, atâta timp cât aceste fapte au fost săvârșite in cadrul atacului generalizat și sistematic desfășurat de forțele statului, impreună cu minerii, asupra opozanților politici (persoane fizice sau organizații).

Situația expusa mai sus nu este specifică numai asociației noastre ci, ea se extinde si la peste alte 60 de persoane juridice,constituite ca atare  conform legislatiei in vigoare  (partide politice, instituții de învățământ alte asociații și organizații, toate constituite ca persoane juridice) ale caror sedii au fost devastate si distruse de forțele satului și  de mineri, începând cu dimineața zilei de 14 iunie 1990.

Toate aceste persoane juridice au depus plângeri penale la organele statului, (poliție, parchet) costituindu-se și parți civile pentru pagubele suferite.

Toate aceste plângeri se află depuse în prezent la dosarul cauzei, iar procurorii militari refuză sa le dea curs, apreciind in mod netemeinic și nelegal ca sediile respective ar fi fost distruse ca urmare a unei infracțiuni de distrugere care ar fi, chipurile prescrisă.

Pentru exemplificare invocăm existența si conținutul pe scurt a câtorva plângeri aflate la dosar:

 –      la dosarul cauzei se afla depusa plangerea formulata de  ”ASOCIAȚIA LABORATOARELOR PENTRU CONSTRUCȚII SI MATERIALE DE CONSTRUCȚII DIN ROMÂNIA ”  cu sediul în București, b-dul Nicolae Balcescu, nr.21, sect.1. Plangerea a fost formulată in 26.06.1990 depusa la Guvernul Romaniei ( din eroare) sub numarul 519 din 22.06.1990 și este semnată de președintele asociatiei pe numele  SILVIU ALEXANDRU IONESCU. Din cuprinsul plângerii rezultă că în zilele de 14-15 .06.1990 sediul acestei asociații a fost devastat   ”în trei etape , distrugându-se cu salbaticie bunurile asociatiei ”. La plangerea respectivă au fost anexate un numar de 12 pagini, cuprinzând lista obiectelor distruse, printre care 20 calculatoare, prototipuri ale unor invenții, televizoare, sustrăgându-se și sume de bani .

 Din conținutul acestei plângeri rezultă că autorii devastării (mineri, ș.a) le-au reproșat membrilor asociației că au fost la manifestația din Piața Universității și sunt contra regimului Iliescu.

     –    la data de 20 iunie 1990,  ”ASOCIAȚIA STUDENȚILOR ARHITECȚI cu sediul in cadrul institutului de arhitectură Ion Mincu,  strada   Academiei, nr. 18-20, București ” a adresat Procurorului României  o plângere penală pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, incusiv pentru distrugerea si devastarea centrului asociatiei de către un grup de mineri in dimineața zilei de 14.06.1990 , motivul invocat de mineri fiind acela, că studenții sunt împotriva regimului Iliescu (deci prigoană pe criterii politice). În plangere se mai menționează că in sediul asociației in data de 13 iunie au patruns un grup de 30 de polițiști, aceasta fiind de fapt prima devastare a sediului asociatiei.

Pentru edificare citam din continutul plangerii: ” In ziua de 14 iunie, in jurul orei 6:00, la portile facultății a sosit un grup de multe sute de mineri inarmati cu ciomege, topoare, rangi de fier,  cabluri de cauciuc , săbii improvizate din oțel ascuțit, lanturi grele si cuțite .  Acest grup prin elemente agresive si instigatoare ce stateau in fruntea lor, au atacat institutul prin mai multe puncte, intrând înăuntru prin uși și ferestre sparte, lovind grav toate persoanele existente în interior și distrugând in mod sălbatic,  toate bunurile pe care le vedeau”.

În conținutul plângerii se enumerau bunurile distruse și sustrase, de exemplu: un computer, masini de scris, un telefax , un copiator, mobilier, echipament sportiv, diferite planșe, echipament tehnic necesar institutului, fiind devastate și toate bunurile distruse sau sustrase, atât secretariatul cât si magazia cu alimente a asociației.

În aceeași plângere, asociația respectivă evaluează pagubele la suma de  1milion lei (evident la nivelul anului 1990).

     la data de 19 iunie 1990 Institutul de Arhitectură ION MINCU împreună cu Sindicatul Liber Independent din institute, s-au adresat Procuraturii Generale a României cu o plângere penală denumita  ”declarație” in care au sesizat că începand din dimineață de 13 iunie 1990 si până in dimineața de 14 iunie 1990  trei grupuri massive, (primul fiind constituit din polițiști al doi-lea din muncitori de la IMGB si al trei-lea din mineri) au devastat  sediul institutului dar și al sindicatului, atașând si lista cu obiectele distruse sau sustrase. În plângerea respectivă, cu privire la aceste aspecte se menționează textual:  … șaptezeci si cinci la sută din spațiile institutului au fost devastate, lista distrugerilor si obiectelor personale dispărute va sta la dispoziție”. Din conținutul plângerii dar și din celelate probe aflate la dosarul cauzei rezultă ca motivul pentru care cele trei grupuri au devastat si distrus in mod succesiv sediul unității de învațamant, îl constituia faptul ca, studenții din institut erau acuzați ca au alte convingeri politice decât cele propagate de regimul Iliescu.

  la data de 19.06.2006  UNIUNEA MONDIALA A ROMANILOR LIBERI- FILIALA ROMÂNIA  cu sediul in Bucuresti, str Marin Serghiescu, nr. 14, sect.2, a depus la Sectia Parchetelor Militare, cerere de constituire ca parte civilă in prezenta cauză, motivată de faptul că in zilele de 14-15 iunie 1990 , atat sediul asociației respective cât și sediul redacției revistei ”ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ”, au fost devastate si distruse de grupuri de mineri, pentru motivul că asociația respectivă, ar avea alt crez politic decât cel al regimului Iliescu, enumerandu-se si o listă a bunurilor distruse din care enumerăm: 27 masini de scris, 6 masini de calculat, trei porta-voce, o sută kg medicamente, o sută kg îmbracaminte colectată din donații externe, ce urma să fie donată unor copii defaforizați, ș.a.

cu privire la modalitatea concretă de devastare a sediului redacției publicației menționate mai sus în plîngere, se menționează textual:   ”REDACȚIA REVISTEI ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ  care a apărut sub egida UMRL-România a fost vizitată deasemena de o echipă de mineri însoțiți de agenți ai poliției militare si civili, de unde au ridicat absolut toată aparatura electronică de comunicare și multiplicare, precum si rezerva de hârtie si publicație. Totodată membrii activi ai UMRL au fost bătuți suferind leziuni la cap, la spate si pe membrele inferioare.”

  la data de 22.06.1990, ASOCIAȚIA FOȘTILOR DETINUȚI DIN ROMÂNIA, persoană juridică cu sediul in București, str. Mantuleasa, nr. 10, sect 3, a depus la Procuratura Locală a sect. 1, plângerea penală inregistrată sub nr.988 /P/1990 plângere penală, in care a sesizat faptul că in dimineața de 14 iunie 1990 in jurul orei 08:00, un grup de mineri înarmati cu țevi, etc , condus de un  civil, care ulterior s-a constat a fi ofițer la UM 0215 București, a pătruns in sediul asociației spunând că il caută pe CONSTANTIN TICU DUMITRESCU  să-l omoare  pentru simplul motiv ca acesta ar fi fost un opozant politic al regimului Iliescu. Cu acest prilej, minerii au reproșat membrilor asociațiilor care erau prezenți in sediu faptul ca, ar fi sustinut manifestatia din piata Universității și că ar avea convingeri politice diferite de regimul proaspăt instalat. Pentru aceste motive, sediul asociatiei a fost distrus iar bunurile în parte distruse și  sustrase. Se invocă faptul ca in aceeasi zi și in acelasi sediu au mai venit alte două grupuri de mineri, care au continuat devastarea sediului si agresarea membrilor asociatiilor, precizandu-se că aceste grupuri ar fi fost insoțite de ofițeri din securitate și din poliție, care au fost identificați ca urmare a legitimării, respective col. MARIN ION, lt.maj. NIȚESCU MIRCEA și lt. POPA GHEORGHE.

Asociatia respectivă a anexat o lungă listă  a bunurilor distruse sau sustrase de agresori, constituindu-se parte civilă in procesul penal.

La data de 31.10.2005, aceeași asociație depune la Sectia Parchetelor Militare  o nouă cerere de precizare a prejudiciului suferit, cu care se constituie parte civilă, cererea fiind inregistrată in dosarul 75/P/1998  care avea drept obiect evenimentele din iunie 1990. În această cerere se precizează că prejudiciul actualizat ar fi de 232.700.000 lei,  reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase sau distruse. În plus asociația a mai cerut sa fie despăgubită cu suma de 350.000.000 lei astfel că suma totală cu care asociația se considera indreptățită să fie despăgubită este de 482.700.000 lei .

În scopul dovedirii celor susținute in plângere, au fost audiate zeci de persoane, care confirmă în totalitate susținerile plângerilor  în cauză.  În cauză au fost identificați și audiați incusiv cei trei ofițeri care au recunoscut că au însoțit grupurile de mineri la sediul asociației respective din ordinul superiorilor fără însă ai nominaliza.

Din probele administrate în cauză a reieșit că alături de ofițerii de poliție, s-au aflat si alti ”civili” unul dintre aceștia fiind GELU VOICAN VOICULESCU, care ulterior a fost si numit vice prim-ministru al României .

Este evident caracterul politic al acestei represiuni existând probe că, ea a fost din timp pregătită de către organele statului, mai precis cele de informații.

Este relevantă din acest punct de vedere susținerea din memoriul depus de presedintele asociației CONSTANTIN TICU DUMITRESCU, memoriu depus la cabinetul Procurorului General al Romaniei la data de 21.01.1996 , înregistrat sub nr 46/C. În memoriul în cauză, autorul susține textual următoarele: ”în dimineata zilei de 14.06.1990, am fost anunțat telefonic de dl. DUMITRU MAZILU că figurez pe o listă neagră ce a fost predată minerilor, ceea ce imi pune viața în pericol și că se impune să mă refugiez imediat în afara Bucureștiului , casa domniei sale fiind deja asaltată de mineri. ”

Conform celor anfirmate anterior, la dosarul cauzei se află în prezent depuse mai mult de șaizeci de plângeri similare formulate de persoane juridice ca urmare a devastării si distrugerii sediilor unde funcționau, de catre grupuri de mineri insoțiți și conduși de cadre militare sau de poliție. Printre astfel de plângeri mai regăsim: plângerea formulată de UNIVERSITATEA BUCUREȘTI  ce a fost înregistrată pentru prima dată la sectia 1 poliție București  cu nr. 803345/1992; plângerea formulată de Partidul Național Tărănesc –Convenția Democratică în urma căreia s-a si format dosarul nr.1166/P/1990 la Parchetul de pe Lângă Tribunalul București;  plângerea formulată de Partidul Național Liberal care are ca primă inregistrare nr. 894326/1990 depusă  la sectia 1 poliție București  ; plângerea Societății Scriitorilor Români depusa inițial la secția 1 poliție București, cu nr. 907838/1993;   plângerea Comisiei Nationale Pentru Standarde Metrologie si Calitate, depusa initial la sectia 1 poliție București, cu nr 0180/1192;   plângerea formulată de interprinderea Poligrafică Bucuresti depusa inițial la sectia 1 poliție București cu nr. 0170/1993;   plângerea formulate de Editura Orizont Bucuresti depusă inițial la sectia 1 poliție București cu nr. 1121651/1990;    plângerea depusa de Editura Europa București, ce a format inițial obiectul dosarulul 1193/P/1990 al Parchetului Pe Lânga Judecătoria sect. 2 Bucuresti .

Cu privire la probele aflate la dosarul cauzei, in legatură cu devastarea sediului Universității Bucuresti, rezultă că cel ce a condus grupul de mineri să devasteze sediul Universitătii, dar si al  Ligii Studenților este col. DIMITRIE BORISLAVSKI (încadrat la UM 0215 Bucuresti, nimeni altul decăt cumnatul fostului prim ministru PETRE ROMAN).  Acesta din urmă a și incărcat intr-un camion toate bunurile sustrase de mineri de la cele două entităti, bunuri pe care le-a transportat la sediul unității militare, de unde au și fost restituite ulterior pe bază de proces- verbal.  Această situație este relevantă pentru a se demonstra că devastările sediilor persoanelor juridice au fost de fapt organizate si comandate de fortele militare ale statului român, acestea făcând parte de fapt din atacul generalizat și sistematic exercitat de forțele statului impotriva persoanelor fizice și juridice inocente.

Studiind dosarul cauzei, rezultă că la data de 09.11.2000 procurorul militar din cadrul Secției Parchetelor Militare a dispus față de fostul ofițer mai sus menționat, începerea urmăririi penale pentru savârsirea infracțiunii a subminarii puterii de stat, prevăzută de art. 162 alin.2  din Vechiul Cod Penal.

Cu mare surprindere constatăm că, în prezent acest învinuit, nu mai apare printre persoanele cercetate in dosarul penal .

Afirmația conform careia, minerii au devastat sediile unor partide politice, ziar, instituții de învătamant, la cererea si cu sprijinul guvernanților, este susținută de multe probe administrate până în prezent în cauză,  printre care se află declarații de recunoastere inclusiv ale minerilor care au participat efectiv la aceste acte de prigoană politică.

Cu titlu de exemplu, redăm declaratia minerului DANCIU PETRU audiat la data de 26 noiemnbrie 1997 in dosarul 179/P/1997 al Parchetului Militar de pe langă Curtea Militară de Apel, declaratie ce a fost atasată ca probă in prezenta cauză . Din această declaratie rezultă că acesta s-a deplasat cu lideri ai minerilor la sediul Guvernului, de unde au primit instructiuni de la GELU VOICAN VOICULESCU  care le cerea liderilor minerilor să-și i-a ortacii și să meargă la adresele ce urmau a fi vandalizate, punându-i  in legatură pentru conducerea efectivă in teren cu cadre militare de la UM 0215 București. Cu privire la aceste aspecte cel in cauza declara textual :”  Când am intrat in vorbă cu cei doi civili, ION NICOLAE mi-a arătat legitimația, că este ofițer de poliție și mi-a zis că ”NOI SUNTEM CU VOI”. Celălat civil, pe care tot atunci l-am cunoscut era subofițer de poliție si se numește DUMITRESCU CORNEL …….ION NICOLAE mi-a spus sa iau niște mineri de încredere și sa mergem in Piața Amzei, ca acolo este un partid și au arme . Am fost acolo cu un autobuz de armată in care s-au urcat vreo 30-40 mineri si eu am mers cu ei cu masină ………tot în aceeași mașina s-au urcat cei doi lucrători de poliție. …..am venit înapoi in piață de acolo, împreună cu ION NICOLAE si DUMITRESCU CORNEL , am mers acasa la domnul RAȚIU.  Mai înainte să mergem la domnul RAȚIU in zona universității….. am mai fost la un partid. Ma refer la drumul ce merge la Ambasador……. pe mine m-au dus ION NICOLAE si DUMITRESCU CORNEL ………printre mineri erau unii care nu erau mineri, dar care erau imbrăcați in salopete negre, de mineri………de la partidul respectiv, col. de poliție mi-a zis sa iau un televizor color. Eu am vrut sa il iau dar nu m-a lasat un ofiter de armată …….de acolo, de la partidul respectiv, m-am dus cu cei doi lucrători de politie  acasă la domnul deputat ION RAȚIU.   Acasa la domnul RAȚIU am fost cu masina cu cei doi polițisti. Eu am luat niste lucruri dintr-un dulap si am cărat tot ce am luat la Misterul de Interne, la camera numarul 28…….am  luat niste dosare , un cântar electric, o stație si saculeții de bani in care se aflau 80.000 dolari. Dolarii i-am impărtit cu cei doi lucrători de poliție, două legaturi au rămas la mine, și șase la ei…..”

Cu privire la implicarea unor cadre MAI si MAPN în evenimentele din iunie 1990 cel in cauză, declară in continuare următoarele: ” Revenind la aspectul cu vizita făcută la domiciliul d-lui ION RAȚIU, am arătat că obiectele, mai putin banii, le-am dus la Ministerul de Interne la camera 28.

 Aici, când eram la Ministerul de Interne, a venit un ofițer superior, din Ministerul Apărării pe la 1:30 noaptea . Eu fusesem ziua cu cei doi polițisti și noaptea am fost cu ofițerul care era ministrul STĂNCULESCU .

       Deplasarea s-a făcut cu un autobuz militar in care se aflau mineri și cu o basculantă,  cu o Rabă, in care erau tot  mineri. Acum cand ne-am dus noaptea, l-am gasit pe domnul ION RAȚIU acasă ; A  fost luat si așezat în bena basculantei și de acolo a fost dus la Palatul Victoriei…..”

 

  1. Actuala echipă de procurori militari refuză să efctueze cercetări și să stabilească eventuale vinovății cu privire la implicarea unor lideri politici și instituționali din eșaloanele 2 si 3 ale puterii, despre care exista deja probe la dosar că au dost implicate direct în organizarea și exercitarea atacului asupra populaiei inocente.

Astfel, un alt motiv pentru care se apreciază ca urmărirea penală în prezenta cauză nu este nicidecum finalizată și ca atare nu sunt puse sub invinuire sau inculpare toate persoanele implicate in calitate de autori –coautori, complici etc., este acela că procurorii militari din echipa actuală, au pus sub invinuire si inculpare, până la acest moment, pentru infractiunea de crime impotriva  umanității un numar de 15 inculpați, respectiv: ION ILIESCU, PETRE ROMAN, GELU VOICAN VOICULESCU, VIRGIL MĂGUREANU, N.S. DUMITRU și alți cațiva colaboratori apropiați ai acestora cu precizarea, că toate persoanele puse sub inculpare sunt situate in vârful piramidei infracționale, ei fiind bănuiți sau acuzați că ar fi fost reprezentanții la nivel central ai unor structuri politice sau instituționale, structuri prin intermediul cărora, s-ar fi pus in practică atacul generalizat si sistematic asupra populatiei inocente, atac ce a avut ca rezultat morți si răniti prin impușcare, peste 1100 de persoane retinute nelegal, alte cateva mii de persoane agresate, precum si devastarea unui numar de peste 60 de sedii de partide politice,  organizații studențesti , alte asociații.

Este însă imposibil de acceptat, avand in vedere probele cauzei, ca să fie acuzate numai cele 15 persoane, cu acuzarea cărora suntem de acord, însă trebuie să se rețină faptul că, cei 15 inculpați nu sunt singurele persoane cu funcții la nivel central ce au fost implicate penal, și de asemenea considerăm că,  deși nu in egală măsura cu cei 15, aproape la fel de vinovați penal sunt și alti factori politici sau institutional din esaloanele 2 si 3 ale puterii de atunci, mai precis cei care s-au ocupat in fiecare județ al țării precum și in bazinele muncitorești Valea Jiului și Motru, de strângerea unui număr impresionant de mineri sau muncitori, de inarmarea acestora, de asigurarea transportului spre București dar și de însoțirea grupurilor respective in  ”zonele fierbinți” ale capitalei, unde i-au instigat pe membrii grupurilor pe care le conduceau să atace populația civilă nevinovată.

Din probele cauzei, rezultă ca in dimineața zilei de 14 iunie 1990, au fost aduse in București pentru a face ”ordine” circa 20.000 de persoane, din aceleași probe, rezultând ca din județele și zonele țării au venit următoarele grupuri:  din VALEA  JIULUI circa 10.000 de mineri; din BAZINUL MOTRULUI circa 2000 de mineri; din BAZINUL COMĂNEȘTI circa 2000 de mineri; din județul  GALATI circa 1000 muncitori; din judetul BUZĂU aprox 500 muncitori;  din județul BRAȘOV circa 1000 muncitori;    din județul PRAHOVA circa 1000 muncitori si mineri;   din județul DÂMBOVIȚA circa  500 de  mineri, din județul ALBA circa 500 de muncitori si mineri;  existând dovezi la dosar că s-au mai depasat astfel de grupuri înarmate și din zonele CĂLĂRASI,  OLTENIȚA,   PITEȘTI, sub coordonarea factorilor locali de putere, fără însă ca probele să fie administrate complet, putându-se constata din studierea dosarului cauzei, ca administrarea probelor de acest tip, s-a oprit pur și simplu in anul 2007, fără sa mai fie reluată în vreun fel de atunci.

Din analiza materialului probator administrat pana în anul 2007, rezultă că puterea centrală din acea perioadă nu a fost preocupată de a contacta neapărat,  in vreun fel muncitorii sau minerii din județele sau zonele mai sus amintite pentru ai determina pe aceștia să vină înarmați la București, (cu excepția însă a Bazinului minier VALEA JIULUI ) mai rezultă faptul ca au venit la București mineri sau muncitori doar din căteva județe și zone ale tării, concluzia fiind că in majoritatea județelor nu au fost semnalate efectuarea unor astfel de deplasări cu grupuri de persoane cu exceptia celor nominalizate mai sus.

În principiu, rezultă din probe, faptul că, in anumite județe,  a fost aproape exclusiv rezultatul inițiativei factorilor zonali județeni sau locali, coagularea unor mase de muncitori sau mineri înarmarea sau transportarea acestora la București. Pe de altă parte este adevărat că prin mijloacele media ale vremii, liderii politici și instituționali puși sub acuzare, au lansat chemări generice adresate ”oamenilor muncii” pentru a veni la București sa apere puterea politică proaspăt instalată la conducerea statului.

Mai rezultă din probe (de exemplu pentru județul Brașov, că liderii judeteni   ”au tinut morțiș”   să strângă  si ei un număr de oameni pe care să ii aducă la București, tocmai pentru a avea prilejul, ei, ca lideri județeni, să se prezinte in fața liderilor politici naționali la Palatul Victoria , in speranța că astfel vor fi remarcați de conducerea centrală și astfel vor beneficia de avantaje personale pe viitor. Aceasta din urmă apreciere, cu exceptia minerilor din Valea Jiului, este specifică aproape tuturor celorlalte județe enumerate mai sus din care s-au coagulat grupuri mai mici sau mai mari de muncitori sau mineri pentru deplasare la București.

Codul de Procedură Penala al României obligă la, momentul actual, un procuror să administreze probe complete pentru a clarifica intreaga situatie de fapt și pentru a dispune trimiterea in judecată a tuturor persoanelor implicate in savârșirea faptelor penale .

Având in vedere natura infracțiunii ce constituie obiectul prezentei cauze penale, este evident că trebuie puse sub inculpare toate persoanele implicate in coagularea maselor de mineri si muncitori care s-au deplasat la București pentru desfășurarea acelui atac generelizat și sistematic indreptat asupra unor categorii de persoane civile despre care se presupunea sau se știa că au alte convingeri politice decât cele ale regimului Iliescu  (lideri politici din opozitie, partide politice din opozitie, universităti sau asociații ale studenților, ziare si reviste ce susțineau opozitia, asociații sau organizații ce duceau deja o luptă anti comunistă ).

Pe baza acestui raționament, încă din anul 2000 au fost puse sub invinuire un număr de 37 de persoane pentru infractiunea de subminare a puterii de stat, persoanele respective fiind atât din randul factorilor de decizie centrală de la acea vreme cât și din rândul factorilor de decizie zonală sau județeană implicate in activitatea infractionala, și acesta in conditiile in care urmărirea penală abia începuse .

Dacă prezenta cauză penală va fi dedusă judecătii cu numai cei 15 sau 20 de inculpați trimisi in judecată,asa cum intenționează actuala echipă de procurori anchetatori, ne vom afla in situația în care se poate considera că urmărirea penală este incompletă și că nu au fost trimise in judecată toate persoanele vinovate de săvârșirea faptei .

Actualele prevederi procedural penale consacră faza Camerei Preliminare ca o fază unde se analizează legalitatea administrării probelor, dacă urmărirea penală in cauză este completă, dacă in rechizitoriu au fost expuse complet toate situațiile de fapt și dacă s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor persoanelor vinovate. Nerespectarea oricăruia dintre principiile mai sus enunțate îl va obliga pe judecătorul de camera preliminara sa constate neregularitatea sesizării instanței și să dispuna restituirea cauzei la Parchet pentru reluarea urmăririi penale.

O astfel de măsură, ar fi o puternică lovitură primită de toate parțile vătămate si civile care asteptă de 27 de ani soluționarea acestei cauze si bineînteles ar duce la scăderea increderii în actul de justiție .

Afirmațiile de mai sus nu ne aparțin, ele fiind făcute in urma unor analize a probelor cauzei. Pentru exemplificare, redăm sintetic( numai pentru doua situații) analiza probelor din care rezultă imprejurarile coagulării unor grupuri de mineri și muncitori ce au venit in 14 iunie 1990 in București să participe la atacarea populatiei civile inocente, după cum urmează:

  1. județul ALBA

–    în  data de 13 iunie 1990 la televiziune română s-au transmis evenimentele din București urmate de intreruperea emisiei și apoi de catre apelul Presedintelui ION ILIESCU  ca muncitorii și ”oamenii de bună credință ” să vină in București sa apere puterea nou instalată de așa zise forțe legionare ce ar fi vrut să răstoarne regimul politic .

Nu există  nici o probă in dosarul cauzei din care să rezulte că vreun lider național (mai precis din București), ar fi contactat responsabilii din județul Alba pentru a veni cu mineri sau muncitori la Bucuresti.

Din probele cauzei rezultă, că la nivel județean, deși nu le ceruse nimeni în concret, factorii de decizie au hotărât să strângă mineri si muncitori pentru a se deplasa la București comandând și o garnitură de tren de 12 vagoane (prin intervenția SRI Alba pentru deplasarea in capitală). Au fost audiate in cauză 60 de persoane rezultând că liderii FSN Alba , mai precis COSTEA DAN, DUMITRACHE DUMITRU și RUS IOAN, impreună cu BORZA OCTAVIAN  dar si cu șeful IPJ Alba,  gen .r. MATEȘOIU ADRIAN, cei in cauză fiind  ”secondați ” de col SEMENIUC GHEORGHE fost șef al SRI Alba.

În concret liderii FSN ALBA IULIA au luat legătura telefonic în dupa-amiaza zilei de 13 iunie 1990 cu mai multe organizații locale si orășenești dintre care menționăm pe cele din localitățile: AIUD, CUGIR, ROȘIA MONTANĂ, SLATNA, BAIA DE ARIEȘ ș.a. discutând cu șefii de organizatii locale cărora le-a cerut să aducă oameni pentru a pleca la București cu un tren din ALBA –IULIA . În acest sens au discutat cu martorul FODOR EMIL  care a reușit să străngă numai 40 de oameni de la două fabrici din AIUD , s-a mai discutat telefonic cu CRIȘAN VASILE care era vice-presedinte FSN Aiud, s-a mai luat legătura cu BEBE IOAN presedinte FSN CUGIR, și de asemeni cu directorii de la mina Rosia Montană, Coperativa Avântul Slatina, înreprinderea de confecții Baia de Arieș  ș.a.

Din probe rezultă că apelurile conducerii FSN Alba nu au fost prea convingătoare deoarece nu s-a reusit coagularea decât a unui numar de 150 de persoane, motiv pentru care liderii FSN au apreciat că este prea puțin pentru cele 12 vagoane ale trenului pregătit și că, pe de altă parte, ei riscă  ”să se facă de rușine”  in fața conducerii centrale .   Din aceste motive au apelat la inspectorul șef al IPJ Alba, MATEȘOI ADRIAN,  pe care l-au rugat să organizeze cu ajutorul mașinilor de poliție o chemare publică prin cartierele orașului, considerându-se că chemarea poliției ar avea mai mult succes.

Inspectorul șef a dus la indeplinire rugămintea liderilor FSN, chemând cetățenii orașului prin megafoanele poliției, megafoane la care s-a citit un apel al carui continut i-a fost dictat de către liderii FSN.

În urma intervenției politiei au venit la gara alti 350 de cetăteni și, după ce au fost înarmați și  li s-au distribuit pachete cu hrană celor in cauză, s-au deplasat la Bucuresti pentru a se război cu populatia civilă.

Aceștia au fost conduși personal de șeful FSN Alba COSTEA DAN, care a primit instrucțiuni de la Palatul Victoria să se deplaseze in zona Pieței Universității, participând la atacarea populației civile..

In data de 15 iunie 1990,  COSTEA DAN, la cererea lui N.S. DUMITRU a ramas inpreună cu 30 mineri intr-o unitate militara din Bucuresti, pentru 2 zile, in scopul de a interveni la nevoie asupra populatiei civile din capitală.

Asa cum declară martorul miner OLTEAN NICOLAE dar si martorul muncitor PETREANU GHEORGHE, COSTEA DAN le-a explicat ca impreună cu alti 1000 de mineri din Valea Jiului rămân in București pentru a forma Garda Natională, sens in care tuturor celor 1000 de mineri le-au fost distribuit gratuit echipamente ( haine si incaltăminte) din stocurile armatei, unde au fost cazați si au mancat pe gratis , iar la plecare au primit cadou hainele si incaltămintea de tip militar.

Toate persoanele nominalizate in prezenta expunere au fost audiate in cauză și toate recunosc situația de fapt expusă mai sus .

In anul 2000, in lunile septembrie si octombrie, respectiv pe datele 20.09 si 17.11, s-a dispus inceperea urmăririi penale pentru infractiunea de subminare a puterii de stat față de gen. r.  MATEȘOI ADRIAN, fost sef al IPJ Alba si fata de civ. COSTEA PETRU DAN fost presedinte al FSN Alba.

În prezent cele două persoane nu mai au nici o calitate in dosar .

De menționat este faptul că cei doi au fost la scurt timp gratulati cu funcții si avantaje personale, mai precis MATEȘOI ADRIAN a fost avansat personal de ION ILIESCU la gradul de general.

b.Valea Jiului

Este de notorietate faptul că, în data de 13.06.1990, din Valea Jiului (Petroșani) au plecat spre București patru garnituri  de tren în care s-au aflat circa 10.000 de mineri, care s-au deplasat în București, constituind astfel un adevărat  ”vârf de lance” al forțelor de represiune și de punere în aplicare al atacului generalizat si sistematic asupra populatiei civile din București.

Așa cum rezultă din probele cauzei, spre deosebire de celelalte zone din care au venit mineri si muncitori în 14 iunie, despre plecarea celor din Valea Jiului, se poate afirma că, prin anumiți lideri, chiar din ianuarie 1990, ION ILIESCU, GELU VOICAN VOICULESCU, PETRE ROMAN ș.a. au inițiat și creat o legătură permanentă cu masele de mineri pe care le-au manevrat în scopuri politice, mai precis de a se deplasa, la chemarea factorilor guvernamentali în București ca forțe de represiune, astfel că, minerii din VALEA JIULUI, atunci când au venit in 14 iunie in București se aflau de fapt la a treia ”debarcare de acest gen”.

În schimbul serviciilor aduse factorilor guvernamentali, marea masă de mineri, a primit incă din  15 februarie 1990 o serie de drepturi și avantaje de ordin material, acordate prin Hotărâre de Guvern din data respectivă, iar liderii acestora, care preluau ordinele de la Palatul Victoria pentru mobilizarea și aducerea minerilor în București, au primit, fiecare în parte avantaje personale (funcții sindicale în instituțiile statului sau in administrația locală, locuințe gratuite în municipiul București etc.).

În acest context, așa cum rezultă din probele cauzei, minerii din Valea Jiului, au fost chemați de liderii lor in data de 13.06.1990 atât de GELU VOICAN VOICULESCU dar și de ION ILIESCU personal.

Din declarația de învinuit al lui CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE, dată pe 13 decembrie 2005, în dosarul 75/P/ 1998, rezultă că acesta a fost de față in sediul primăriei Petroșani când colegul sau, ILINESCU CONSTANTIN,  a fost sunat pe T.O., de GELU VOICAN VOICULESCU care îi cerea sa se ocupe de plecarea minerilor la București. Cu privire la acest aspect acesta declară textual următoarele: ”….după ce am completat uleiul, m-am dus din nou la sediul companiei unde l-am întâlnit pe ILINESCU și impreună cu acesta ne-am dus la primărie. Acolo am intrat în biroul primarului KLAIBEL unde am găsit mai mulți oameni ……. Prin T.O., ILINESCU a vorbit cu cineva de la Guvern, cred eu, că cu, G.V. VOICULESCU, informându-se despre situația din București. Cred că era în jurul orelor 20 ILINESCU l-a asigurat că este acolo și că va avea grijă. În jurul orelor 22 am plecat spre București, toți cinci cu mașina mea. Mi-am parcat mașina în parcarea Guvernului ……..după care toți cinci am intrat în Guvern ……..unde ne-am întâlnit cu mr. – pe atunci ILIESCU- actualul șef de la S.P.P. ILINESCU CONSTANTIN a discutat mai mult timp cu mr. ILIESCU DUMITRU, timp în care, au pus la cale un plan de acțiune pentru împrăștierea manifestanților……”

       Doar din acest pasaj al unei simple declarații, vom putea constata, că în afară de autorul declarației, în activitatea de reprimare sângeroasă a manifestațiilor pașnice, au fost implicați si ILIESCU DUMITRU, fost șef al S.P.P., dar și liderul minerilor ILINESCU CONSTANTIN .

Dacă ne referim numai la acest aspect, se impune să observăm că MIRON COZMA era in acest timp în tren cu minerii, iar planul de intervenție făcut de cei doi, a fost intr-adevăr pus în aplicare după sosirea minerilor in capitală .

Cu privire la dovezile din care reiese implicarea lui ION ILIESCU în chemarea minerilor din VALEA JIULUI în data de 13.06.1990, la dosarul cauzei se află declarația martorului CÂRLIG FRIDERIC, dată la data de  31mai 2006 in dosarul 75/P/1998 în care se precizează textual: ”La data de 13 iunie 1990 în jurul orelor 16 mă găseam la sediul Ligii Sindicatelor Miniere, unde se mai găseau MIRON COZMA, ILIE TORSAN, GHERMAN PETRU, DRELEA, BRAIȚ și altii. Acolo discutam despre situația din București și comentam despre apelurile făcute de ION ILIESCU pe postul de televiziune prin care cerea cetățenilor de bună credință să meargă să apere instituțiile statului.

       În timp ce se purtau aceste discuții la ligă, a sunat telefonul, la care a răspuns MIRO COZMA. L-am auzit spunând ”Să trăiți! Am înțeles, o să rezolvăm noi problema”, fără să ne spună cu cine a discutat. Noi am înțeles cu toții că a vorbit cu ION ILIESCU. Eu știu că vorbea des cu ION ILIESCU…….

       În urma telefonului primit, MIRON COZMA,  a propus să se supună la vot, scoaterea imediată din mină a minerilor și plecarea la București……Eu personal, nu aveam drept de vot……, însă, au votat cei care erau lideri la întreprinderile miniere, votul a fost unanim pentru plecarea la București.

       După acest vot favorabil, COZMA i-a spus secretarei , care atunci era soția lui DRELEA, pe nume VERA, să dea telefoane la dispeceratele unităților și să ceară scoaterea oamenilor de la lucru pentru a pleca urgent la București.”

 

Așa cum s-a afirmat mai sus, între conducerea politică din anul 1990 și liderii minerilor din Valea Jiului a existat o legătură înca din ianuarie 1990, în cadrul căreia s-au promis și dus la îndeplinire de către guvernanți o serie de avantaje pentru mineri și liderii acestora, în schimb, liderii minerilor, la cererile guvernanților, au coagulat  în mod repetat mari mase de mineri cu care au intervenit în forță in București cu scopul de a înclina balanța politică în favoarea regimului ILIESCU.

Cu privire la acest tip de legătură au fost audiați toți liderii minerilor din Valea Jiului, toți recunoscând că au făcut parte din acest ”joc”, motiv pentru care acestia au și fost puși sub învinuire în prezenta cauză penală pentru infracțiunea de subminare a puterii de stat,măsură procesuală luată in anul 2000.

În mod inexplicabil și impotriva probelor cauzei, actuala echipă de procurori militari a păstrat numai invinuirile aduse față de MIRON COZMA, ceilalți lideri dispărând ”ca prin farmec” din dosar.

Din declarațiile lui DANCIU PETRU (învinuit-26 noiembrie 1997), martor CÂRLIG FRIDERIC( 31 mai 2006) și învinuit CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE (13 decembrie 2005) rezultă existenta acestei legături mai vechi si cu caracter mai special intre guvernați si liderii minerilor, relație in cadrul căreia in ianuarie si februarie 1990 dar și în iunie 1990 liderii minerilor, la cererea guvernanților, s-au deplasat cu mari grupuri de mineri in capitală, în schimb guvernanții oferindu-le avantaje personale atât pentru ei dar și pentru marea masă a minerilor .

Edificatoare în acest sens, este declarația martorului CÂRLIG FRIDERIC  din care redăm textual : ” La prima mineriadă, de la sfârșitul lunii ianuarie 1990, am participat la solicitarea liderului de sindicat de atunci TORSAN EMIL precum si a lui ILINESCU CONSTANTIN……Atunci ne-am dus cu trenul în număr mare, pentru a susține guvernul și noua putere față de pretențiile partidelor de opoziție de a fi admise și ele la guvernare, in mod deosebiteram indemnați să protestăm împotriva lui CORNELUI COPOSU și ION RAȚIU……„

       ” La cea de-a doua mineriadă din februarie 1990, am participat de asemenea la chemarea acelorași persoane TORSAN, ILINESCU, CĂMĂRĂȘESCU și altii, însă din câte îmi amintesc atunci a fost in Valea Jiului și o delegație de la guvern condusă de GELU VOICAN VOICULESCU  sosită cu elicopterul …… acesta ( G.V.V.) i-ar fi îndemnat să vină la București, să sprijine guvernul dacă dorim să ni se mărească salariile…..Din câte-mi amintesc, atunci au plecat câteva garnituri de tren și atunci am mers tot în Piața Victoriei……ION ILIESCU  a fost de acord cu soluționarea cererilor noastre…….Fac precizarea că la acea întâlnire ……a mai făcut parte NAPĂU IOAN, precum și CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE. Fac precizarea că pe CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE l-am cunoscut……am lucrat cu el vreo 4-5 ani de zile, până ce el a fost mutat la securitate”.

Din aceleași declarații mai aflăm, că imediat după inceperea manifestațiilor in Piața Universității, la cererea guvernanților, aceiași lideri mai sus menționați adică, NAPĂU, ILINESU și CĂMĂRĂȘESCU, au adus din Valea Jiului  mai mulți oameni de încredere ce au fost cazați la hotelul Ambasador, costul cazării fiind asigurat integral de vice-președintele FSN N.S. DUMITRU.

Din probe, rezultă că misiunea acestor mineri era aceea, ca impreună cu organele de informații ale statului, să meargă in Piața Universității pentru a putea identifica mai târziu pe cei care erau in piață cu scopul arestării lor( întocmirea unor asa–zise ”liste negre”). Cu privire la aceste aspecte, martorul CÂRLIG FRIDERIC  declară următoarele : ” După inceperea demonstrațiilor in Piata Universității,  la cererea lui NAPĂU IOAN, care era șef de sindicate pe țară, am fost duși la București cu rândul mai mulți lideri sindicali, am fost cazați la hotelul Ambasador. Arat ca mergeam prin Piața Universității să vedem ce se întâmplă si ascultam discursurile ținute din balcon ……Despre ce vedeam acolo ii spuneam lui NAPĂU, apoi ce facea el cu aceste date, nu cunosc. Întrebați-l pe el…..”

Este evident că in acestă modalitate guvernanții si-au format in timp un grup special  de lideri, prin intermediul cărora să manevreze masa de mineri, in scopul  intervenției , ce tocmai se pregătea, împotriva manifestației din Piața Universității.

Analizând probele cauzei, se constată că toți liderii mai sus menționați, printre care se afla si MIRON COZMA, s-au ocupat de aducerea minerilor din Valea Jiului , având fiecare un rol bine stabilit în desfășurarea represiunii asupra populației Bucurestiului.

Este evident că MIRON COZMA este vinovat de această represiune, însă nu este singurul lider din Valea Jiului implicat  și susținem că procurorii nu au nici un temei să-l acuze numai pe MIRON COZMA și nu și pe foștii lui colegi , care sunt vinovați în egală măsură .

Pentru aceste considerente, în lunile octombrie-decembrie 2000, vechea echipă de procurori militari, a dispus punerea sub învinuire pentru liderii mai sus menționați, dar si pentru următorii alți lideri: LOIȘ DORIN, DRELLA MATEI NICOLAE, AVRAMESCU DORIN, KLEIBEL VILHEM, BRATS PETRU, BACS ȘTEFAN, BURLEC PLĂIEȘ CORNEL, CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE, COSTINAȘ BENONE GHEORGHE IOAN , ILINESCU CONSTANTIN, cu precizarea că pe parcursul audierilor toți aceștia si-au recunoscut implicarea în săvârșirea faptelor.

Am evocat anterior ce susține invinuitul DANCIU PETRU cu privire la faptul că, un grup de mineri a fost coordonat de CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE și ILINESCU CONSTANTIN, pentru devastarea mai multor sedii de partide politice (P.N.Ț-C.D, PNL -ș.a), locuintele unor lideri politici( ION RAȚIU) .

La dosarul cauzei se află un întreg volum cu devastarea și oprirea de la apariției a ziarului România Liberă, operațiune înfaptuită de un grup de mineri conduși personal de CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE.

Au fost audiați mai mulți martori, atât din rândul minerilor, cât și lucrătorilor de la ziar și tipografie. Unul din martorii audiați la data de 18 decembrie 2006 se numeste MORMAN GHEORGHE care relatează rolul lui CĂMĂRĂȘESCU, după cum urmează: ”După ce au intrat în sală am observat că minerii aveau la ei furtune de presiune ……pentru a ne intimida….Unul dintre mineri ce părea fi liderul grupului, care ulterior am aflat că se numeste CĂMĂRĂȘESCU, ne-a spus că se intoarce de la redacția ziarului România Liberă și ca ne interzice să mai tipărim acest ziar.

       L-am întrebat pe acesta in ce calitate ne interzice tipărirea ziarului și am încercat sa-l conving că noi suntem prestatori de servicii și nu avem nici o legătură cu conținutul ziarului. Întrebandu-l pe CĂMĂRĂSESCU ce se va intâmpla in cazul în care ziarul va fi tipărit, acesta a scos de sub haina cu care era imbrăcat, un cuțit cu lama de aproximativ de 40 cm cu care a facut o miscare in plan orizontal, amenințându-ne că ne va lua gâtul, după care a pus cuțitul pe biroul din fața lui”.

       În acest mod ziarul România Liberă nu a mai apărut o perioadă iar din declarația martorului respectiv rezultă că minerii au fost însoțiti la redactia ziarului de un ofiter MAPN, la care martorul a apelat după ajutor ca să nu fie agresat de CĂMĂRĂSESCU. Acest ofiter a refuzat sa-l ajute pe martor, spunându-i că misiunea lui este să ii protejeze pe mineri și nu pe cei agresați de minerii respectivi.

În declarația de invinuit de 13 decembrie 2005 CĂMĂRĂȘESCU NICOLAE recunoaște cele expuse de mai sus precum și faptul că împreună cu ILINESCU CONSTANTIN și ceilalți lideri au participat la devastarea Universității București a mai multor sedii de partide politice, a locuinței lui ION RAȚIU ș.a.

Ne intrebăm retoric, oare cu ce argumente ar putea un procuror  să constate că acești lideri implicați in represiunea din 14-15 iunie 1990 ar fi niște persoane așa – zis inocente !?

  1. Refuzul nejustificat ala actualei echipe de militari de a face cercetări si de a dispune punerea sub invinuire si inculpare a procurorilor care incepând cu data de 15 iunie 1990 au coordonat reținerea nelegala a unui număar de circa 1200 de persoane, dispunând arestarea preventivă pentru 200 dintre acestea, fără nici o proba motiv pentru care toate cele 200 de persoane au fost clasate sau achitate ca nevinovate

 Un alt argument pe baza căruia se poate aprecia, fără putință de tăgadă, că la acest moment urmărirea penală este incompletă ( față de stadiu actual al cercetărilor), este reprezentat de faptul că in cauză pentru lipsirea de libertate a unui numar de o mie două sute de părți vătămate, reținute nelegal în cadrul actualei academii de Politie AI CUZA și UM 0595 Măgurele ambele aparținând Ministerul Afacerilor Interne au fost puse sub inculpare numai două persoane,respectiv comandanții celor două unități, în speță , gen. r. DOBRINOIU VASILE si gen. R. PETER PETRE. Actuala echipă de procurori anchetatori îi acuză pe cei doi fosti ofițeri de săvârșirea de infracțiuni contra umanității, constând în aceea că ar fi acceptat incepând cu 13 iunie 1990 ca  in unitățile lor să fie aduse de către echipe mixte , polițisti, mineri,  persoane civile care fusese intâmplător reținuți pe stradă fără ca împotriva lor să existe probe de vinovăție , fără ca împotriva acestora să fie emise măsuri procesuale de către un judecător sau procuror și fără ca cele două unități militare să fie din structura instituțională consacrată de lege aptă să primească persoane cercetate penal ca urmare a reținerii, arestării preventive sau a condamnării la pedeapsa cu închisoarea.

Așa cum CEDO a statuat în cauza ”MOCANU contra ROMÂNIEI ” aceste lipsiri de libertate in mod nelegal fac parte, ca variante normative din infracțiunea contra umanității prev și ped de art 439 CP deoarece ele au fost rezultatul atacului generalizat și sistematic lansat de forțele statului împotriva populației civile inocente, în intenția si scopul de a persecuta grupul de intelectuali și opozanți politici  prin restrângerea gravă a exercitării drepturilor fundamentale pe motive de ordin exclusiv politic.

Pentru aceste motive, CEDO  atrage atenția procurorilor români, că nici distrugerile și nici devastările sediilor unor persoane juridice sau lipsirile de libertate în mod nelegal, nu pot fi tratate ca infracțiuni de sine stătătoare, conform normelor comune din dreptul intern, ci ele reprezintă modalități alternative ale infracțiunii contra umanității, astfel că , tot CEDO precizează in mod expres, este excusă invocarea prescripției pentru aceste fapte.

Noi nu contestăm nici decum faptul că, cei doi comandanți nu s-ar face vinovați de sărsirea infractiunii respective, ci dorim să invocăm faptul că nu sunt singurii vinovați atâta timp cât intreaga comandă ale celor două unități militare a fost implicată in această activitate infracțională, iar pe de altă parte existând dovezi la dosarul cauzei ca atât conducerea jandarmeriei române dar și aconducerii ministerului de interne au fost implicate direct prin ordine scrise și verbale în reținerea celor 1200 de persoane în condiții nelegale.

Exemplificăm aici pe gen. r.  ABRAHAM (în prezent celebru avocat) care a primit ordin scris de la comandantul său DOBRINOIU VASILE să nu permită accesul in școală al celor aduși decât dacă persoanele în cauză sunt reținute conform legii.

Cu ocazia audierii domnul ABRAHAM ”a mărturisit” că nu a executat ordinul primit deoarece noul ministru de interne instalat în data de 14.06.1990 la orele 16, i-a dat ordin verbal și apoi și scris să primească toate persoanele aduse spre reținere de echipele mixte de polițiști si mineri.

Au fost ridicate în acest sens atât de la academie cat și de la MAI , documente prin care intr-adevăr noua conducere a ministerului a transmis academiei ordine în acest sens.

Care să fie motivul, dacă acesta există, pentru care procurorii sa nu dorească să efectueze cercetări complete în vederea stabilirii adevărului și a tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate?

După opinia noastră, nu există nici un motiv legal care să poată fi invocat în cauză.

Dacă studiem probele cauzei, vom mai vedea că, de fapt întreaga responsabilitate a continuării reținerii celor 1200 de persoane din dimineața de 15.06.1990 revine unei echipe de procurori și ofițeri de cercetare penală, procurorii fiind din cadrul foste Procuraturi a municipiului București, deoarece in dimineața zilei de 15.06.1990 aceștia s-au deplasat în incinta celor două unități militare pentru a-i selecta pe cei reținuți acolo, împarțindu-i în două categorii: vinovați și nevinovați, în conditiile in care această anchetă s-a desfășurat timp de mai multe zile cu persoanele cercetate în stare faptică de reținere supuse unui regim demn de lagărele sovietice și chiar naziste (bătăi , violuri, lipsă hrană alimentație si medicamentație, supunerea la intoxicare cu gaz de eșapament,  amenințări cu moartea  etc.)

Este evident că orice procuror prezent în astfel de loc, ar fi avut în realitate o singură obligație, adică să dispună de indată punerea în libertate a tuturor persoanelor reținute ilegal.

Echipa de procurori și-a încalcat această obligatie, de restaurare a legalității dispunând pentru câteva zile menținerea stării în care se aflau cele 1200 de persoane reținute, având ordin de la superiorii lor să caute vinovați acolo unde de fapt ei nu erau, sa-i aresteze preventiv, în scopul trimiterii în judecată, urmând să li se reproșeze următorilor inculpați ca au perticipat la manifestațiile pasnice din Piața Universității, și că au alte convingeri politice decât cea a regimului ILIESCU, RECENT INSTALAT la cârma țării.

În acest context, echipa de procurori a dispus arestarea preventivă a circa 200 de persoane, fără să dețină in realitate probe că persoanele arestate ar fi săvârșit vreo faptă penală.

Celălalte persoane care nu au fost arestate preventiv au fost eliberate incepând cu data de 19.06.1990.

Imediat după ce au fost arestate cele 200 de persoane, deoarece aceste măsuri erau profund nelegale, în cadrul unității respective de procuratură s-a creat un alt curent de opinie conform cărora măsurile de arestare preventivă  erau total nelegale si profund abuzive. Pe acest fond, conducerea unității de procuratură, cu aprobarea conducerii Procuraturii Generale a României a dispus efectuatea unor verificări ce urmau a fi făcute de către procurorii inspectori abilitați de lege să desfășoare astfel de activități.

În urma acestor verificări s-a confirmat pe deplin, atat nelegalitatea cât si lipsa de netemeinicie ale măsurilor preventive dispuse, stabilindu-se că intr-un număr de 72 dosare penale, 72 de persoane au fost arestate fără sa existe nici o probă în acuzarea lor. Pentru aceste motive, și în scopul reinstaurării legalității cele 72 de dosare penale au fost preluate de procurorii inspectori de la vechea echipă de procurori și în toate aceste cauze s-au dispus măsuri de punere de îndata în libertate a inculpaților și la final aceste dosare fiind inchise prin  soluții de netrimitere în judecată.

Această stare tensionată din cadrul Parchetului a durat circa 2 ani, la finalul căreia procurorii inspectori din cadrul Procuraturii Municipiului București a întocmit raportul S55/I/3/1992 (18 iunie 1992).

Raportul în cauză, este coneceput ca o analiză subcintă a fiecăruia din cele 72 de dosare penale și insăși din preambulul său  este menționată textual și concluzia raportului, care este următoarea: ”……constatând că in 59 de cazuri măsura arestării preventive, a fost nelegală și netemeinică, imputabilă procurorilor.

Cu privire la masurile propuse și dipuse prin acest raport, se menționează următoarele:

-cele 1200 de persoane au fost reținute nelegal, într-un interval cuprins intre 1 si 8 zile în două unități militare, motiv pentru care va fi sesizată Direcția Procuraturilor Militare pentru tragerea la răspundere penală a cadrelor militare dar și a civililor vinovați .

-înaintarea materialului de cotrol la Procuratura Generală a României ( Direcția I), singura competentă la vremea respectivă să efectueze cercetări asupra procurorilor implicați și a : ” cauzelor care au determinat această eroare judiciară colectivă ”.

Pentru exemplificare redăm din materialul respectiv , situatia următoarelor dosare penale:

  1. A. Dosar nr 1309/P/1991 privind pe NĂSTASE OVIDIU ( procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU), persoana în cauză a fost arestata preventiv la data de 21 iunie 1990 , măsura ce a fost prelungită ulterior cu 30 de zile după care la data de 23 iuni e 1990 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Fapta penală pentru care s-a emis mandatul de arestare a fost infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linistii publice, reținându-se în fapt, că cel în cauză ar fi participat in data de 14 iunie la manifestații și că ar fi aruncat cu pietre în organele de poliție .

La momentul arestării la dosar nu se afla nici o probă înafară de declarația inculpatului care a negat faptele ce erau reținute în sarcina sa, propunând și 5 martori prin care urma să demonstreze că in ziua și în noaptea de 13 iunie 1990 acesta s-ar fi aflat în alt loc decât în Piața Universității impreună cu cei cinci martori .

Inculpatul a fost arestat preventiv, la dosar aflându-se la acel moment numai declarația sa, în care nu recunoscuse faptele.

Cei cinci martori au fost audiați abia pe datele de 17-18 august 1990, martorii confirmând că, inculpatul a fost cu ei in ziua și în noaptea de 13 iunie la o întrunire de familie, neavând cum să participe la evenimentele din piață.

Din dosar mai reiese că, inculpatul a fost reținut in dimineata zilei de 14 iunie 1990 de un grup de mineri, in timp ce se deplasa la dominciliul mamei sale și că minerii l-au predat poliției pe motivul că ar fi vinovat de ce se intâmplase cu o zi inainte in capitală.

Concluzie ce se poate trage , este faptul că , NĂSTASE OVIDIU a fost victima unui grav abuz inițiat de un grup neidentificat de mineri și continuat in mod evident de procurorul anchetator.

 

  1. Dosar nr. 1426/P/1991 privind pe VELEA LILIANA ( procuror DINU EMIL DUMITRU), care a fost reținută și arestată in data de 16 iunie 1990, măsură care a fost prelungită de acelasi procuror de două ori cate 30 de zile (arestarea preventivă durând in total 90 de zile).

Din studierea dosarului rezultă că, la momentul arestării la dosarul cauzei, în afară de declarația inculpatei nu mai exista altă probă. Din cuprinsul declarației rezultă că VELEA LILIANA  era vânzător autorizat de ziare pe care le-a vândut din aprilie până in iunie in Piața Universitătii.

Ca și in cazul anterior se constată că, in dimineața zilei de 14 iunie un grup de mineri care devastau sediul central al PNȚ-CD din București  după ce au agresat-o pe VELEA LILIANA  au predat-o organelor de poliție fără ca aceasta să fi săvârșit vreo faptă penală .

  1. Dosar nr. 1536/P/1991 privind pe BOGDAN VASILE (procuror BUNECI PETRE), la data de 19 iunie 1990 s-a dispus arestarea preventivă a lui BOGDAN VASILE pe timp de 30 de zile, masură prelungită de două ori (în total 90 de zile).

La momentul arestării și nici ulterior, nu a existat nici o probă că cel in cauză, ar fi săvârșit vreo faptă penală existând dovezi că in dimineata zilei de 14 iunie 1990, BOGDAN VASILE a fost reținut pe stradă de un grup de mineri, agresat și dus la secția 14 poliție, reținut în mod nelegal pana pe 19 .06 1990 când a și fost arestat preventiv.

D .      Dosar nr. 1293/P/1990 privind pe OLARIU NICOLETA ( procuror DINU EMILIAN DUMITRU). La data de 19 iunie 1990, inculpata a fost arestată preventiv, măsura ce a fost prelungită pâna la data de 19 august 1990 . Ulterior la data de 20 septembrie 1991 s-a dispus scoaterea acesteia de sub urmărire penală.

La momentul arestării preventive la dosarul cauzei nu exista decât declaratia lui OLARIU NICOLETA,  din care rezultă că in dimineața de 14 iunie in jurul orelor 04 se afla ca trecător in zona centrală a capitalei cand a fost reținută de poliție si ulterior dusă la unitatea militara de la Măgurele in stare de reținere .

  1. E. Dosar nr. 1429/P/1991 privind pe GHIC DUMITRU ( procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU) La data de 21 iunie 1990, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului respectiv, măsură ce a fost prelungită de două ori câte 30 de zile( in total 90 de zile) . Prin ordonanta din 28 iulie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală .

În mandatul de arestare preventivă, se menționează pe scurt și fapta pentru care s-a dispus arestarea, mai precis,:” Că in perioada mai-iunie 1990 a aderat la grupul de manifestanți din Piața Universității, împiedicând buna circulație rutieră din zonă” .

Din dosar rezultă, că la momentul arestării, înafară de declarația inculpatului nu existau alte probe . Din cuprinsul declarației sale  rezultă că in perioada manifestației din Piața Universitătii acesta a vândut ziare pentru a-și câstiga mijloacele de trai. Retinerea acestui s-a facut in dimineta zilei de 14 iunie 1900 de ” o echipă ” formată din mineri si polițisti , motivul reținerii si conducerii la secția de politie fiind acela că nu avea asupra sa actul de identitate.

  1. Dosar nr. 814/P/1991 privind pe APOSTOL ANDREI (procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU ) La data de 16 iunie 1990  s- a dispus arestarea preventivă a lui APOSTOL ANDREI măsură, ce a fost prelungita pana la data de 13 septembrie 1990. În cuprinsul mandatului de arestare preventivă, se mentionează pe scurt” fapta săvârșită” , respectiv aceea că :”În perioada mai-iunie 1990 a participat la manifestația neautorizată la din Piata Universității București”.

La momentul arestării preventive, la dosarul cauzei, se aflau două declarații ale lui apostol ANDREI în care acesta recunostea că a participat pașnic la manifestații motivând ca are convingeri politice anticomuniste, fiind si membru al ”Grupului pentru Dialog Social”. La dosarul cauzei se mai aflau declarațiile a doi colegi de serviciu ( pe nume GHEORGHE SOMAN DECEBAL, și CRISTEA MIREA) care declarau despre APOSTOL ANDREI că ar fi participat la manifestația din Piata Universității unde ar fi strigat lozinci contra regimului ILIESCU , fapte pe care cei doi martori muncitori la fosta interprindere 23 August ( si probabil adepți ai sloganului ” noi muncim , nu gândim”), le considerau grave, fiind chiar indignați de crezul politic ai cologului lor, exprimându-si hotărârea să nu il mai primească la serviciu deoarece toti ceilalți colegi sunt de partea regimului ILIESCU.

Rezultă totuși din declarațiilor celor doi martori ca l-au văzut la manifestații pe APOSTOL ANDREI când manifesta pașnic și striga lozinci contra regimului proaspăt instalat.

Este evident că, APOSTOL ANDREI a fost arestat de procurori pentru simpla participare pașnică la o manifestație publică și pentru ca avea alte convingeri politice de alta natura decat a regimului aflat la putere .

  1. Dosar nr. 2050/P/1991 privind pe PAVEL TEODOR( procuror DINU EMIL DUMITRU) La data de 21.06.1990 s-a dispus arestarea preventivă, măsura ce a fost prelungită pâna la data de 21 august 1990 iar la data de 20. 09 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia .

În cuprinsul  mandatului de arestare preventivă, procurorul a menționat pe scurt fapta pentru care dispune arestarea, mai precis:”În ziua de 13 iunie 1990, împreună cu alți cetăteni, a avut manifestări grave care au adus atingere linistii si ordinii publice”, fără a se preciza în concret în ce au constat acele manifestări .

La data luarii măsurii arestării la dosar, se aflau numai două declarații ale  lui PAVEL TEODOR în care acesta nu recunoaște acuzatiile ce i-au fost aduse, menționând ca in ziua si seara de 13 iunie s-a aflat in alt loc decât Piața Universitătii indicând martori care au fost cu el in această perioadă.

Din declarațiile lui Pavel Teodor indică ca in dimineata zilei de 14 iunie 1990 se afla pe strada LIPSCANI din BUCURESTI , impreună cu doi prieteni când a fost oprit de mineri și pentru motivul că nu avea la el actul de identitate, a fost agresat și reținut dus la Politia Capitalei și apoi la unitatea militară de la Măgurele  unde, a fost reținut până la data arestării preventive.

  1. Dosar nr. 2158/P/1991 privind pe BRĂILEANU VASILE (procuror DINU EMIL DUMITRU) La data de 18 iunie 1990 s- dispus arestarea preventivă a lui BRAILEANU VASILE reținându-se în mandatul de arestare că, ”în perioada mai- iunie 1990 a avut manifestări care au tulburat grav linistea publică”,

Măsura arestării preventive a fost prelungită până la data de 16 august 1990 iar prin ordonanta din 31 iulie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală .

Din dosarul cauzei, rezultă că la data arestării existau 3 declarații ale lui BRĂILEANU VASILE in care acesta nu recunoste faptele  reținute în sarcina sa, fără ca la dosar sa mai existe alte probe .

  1. Dosar nr. 1941/P/1991 privind pe CORNESCU DUMITRU (procuror DINU EMIL DUMITRU) La data de 21 iunie 1990, s-a dispus arestarea preventiva a lui CORNESCU DUMITRU, masura ce a fost prelungită pâna la data de 19 .09.1990, iar prin ordonanta din 29 august 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală .

Măsura arestării a fost dispusă pentru săvârsirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linistii publice .

În afară de o singură declarație dată de CORNESCU DUMITRU , în care acesta a precizat că nu a participat la evenimentele din 13 iunie 1990 indicând si probe in sensul susținerii sale la dosarul cauzei nu s-a mai aflat nici o altă probă.

De remarcat este faptul că desi CORNESCU DUMITRU  a indicat o serie de martori in sustinerea afirmațiilor sale, acețtia nu au fost audiați niciodată.

  1. Dosar nr. 2186/P/1991 privind pe minorul COSTACHE GHEORGHE ( procuror POPESCU CORNEL) la data de 21 iunie 1990 s-a dispus arestarea preventivă a lui COSTACHE GHEORGHE , măsură ce a fost prelungită pâna la data de 19 septembrie 1990, ulterior prin odonanta 2186/p/1991 dispunandu-se scoaterea de sub urmărire penală .

Din dosarul cauzei rezultă că la momentul arestării nu exista nici o probă, existând numai declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârsirea vreunei fapte penale . De remarcat ca nici ulterior nu s-au mai administrat alte probe în cauză.

  1. Dosar nr. 1184/P/1991 privind pe NECULA ELANA ( procuror BUNECI PETRE) La data de 19 iunie 1990 s- a dispus arestarea preventivă a lui NECULA ELENA, măsură ce a fost prelungită până la data de 19 august 1990, iar prin ordonanța din 21 iunie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Infracțiunea pentru care NECULA ELENA a fost arestată preventiv, este acea de  ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Din dosarul cauzei rezultă ca la momentul arestării păreventive, nu existau decît 3 declarații ale inculpatei NECULA ELENA, în care aceasta relata in amănunt cum si-a petrecut ziua și noaprea de 13.06 .1990, menționând că nu a avut nici o legatura cu evenimentele din centrul capitalei din 13 iunie.

Analizând cele 3 declarații rezultă ca, aceasta locuieste la circa 500 m de Piața Universității și ca, in dimineata de 13 iunie se afla pe stradă in jurul locuinței, a văzut cum o persoană era înconjurată și agresată grav de mai mulți polițisti si jandarmi ; MAI REZULTĂ ca monemtul in care politistii au inceput sa il tragă de par pe cel agresat NECULA ELENA ca simplu trecător, le-a reproșat polițistilor agresiunea exercitată asupra persoanei respective care avea un comportament non-violent.Din probe rezultă ca nu a jugnit si nu a injuriat in nici un fel pe lucrătorii de poliție. Cu toate acestea unul dintre ei care părea a fi șef, i-a instigat pe ceilalți să o rețină pe NECULA ELENA  reținere ce a fost exercitată prin violență, si , fără motiv sau explicații aceasta a fost transportată la unitatea militară de la Măgurele în stare de reținere.

În după amiaza acelei zile lui NECULA ELENA i s-a permis să părasească unitatea militară, permisiune ce i-a fost acordată si celorlalte 250 de persoane reținute in aceeași maniera abuzivă de fortele de ordine.

La plecarea din această unitate, NECULA ELENA  a fost asteptată si preluată de familie, rămânând acasă in seara si noaptea respectivă împreună cu ceilalți membri de familie.

A doua zi, mai precis pe data de 14.06.1990 in jurul orelor 12 la domiciliul lui NECULA ELENA s-a prezentat un grup de mineri, care au pătruns cu forța in locuința acesteia, cei in cauză motivând ca au informații că in pivnita locuinței ar sta ascunși opt manifestanți din piață. NECULA ELENA le-a spus că nu este adevărat, precizand că locuința ei nu are pivniță . În ciuda acestui fapt minerii au inceput sa scotocească in locuință, prilej cu care, au găsit pe un carton inscripti ”GOLANCĂ ”  ( apelativul folosit de manifestanții din Piata Universității) si au mai găsit o hărtie pe care era xero-copiat ” Imnul golanilor”  cel care se incheia cu versurile …” MAI BINE MORT DECÂT COMUNIST” , cu precizarea că acest imn atribuia un caracter politic manifestării din piață.

În locuința lui NECULA ELENA minerii, au mai găsit o fotografie a lui ALEXANDRU PALEOLOGU, pe care scria cuvântul golan, cel in cauză fiind o personalitate a culturii românesti si lider al manifestațiilor politice din piata Universității, manifestație care a durat 52 de zile. În ACEL  moment minerii au ridicat-o pe NICULA ELENA din locuință si au transportat-o la sediul poliției unde au predat-o pe baza de proces-verbal poliției în care s-a menționat in fals ca aceasta ar fi fost ridicată din Piața Universității de mineri.

In declarațiile date, NECULA ELENA  a recunoscut ca a participat pasnic la manifestația din piată, deoarece si ea are convingeri împotriva comunismului si împotriva regimului ILIESCU.

Am evocat cazurile mai sus menționate, și este important a se preciza că materialul procurorilor inspectori din 18 iunie 1992, aceștia au concluzionat ca in 52 de cazuri măsura arestării preventive a fost vădit nelegală și esențial netemeinică, fiind inputabilă procurorilor.

Întrebarea ce derivă firesc în urma intocmirii unui astfel de material oficial ar fi , ce au făcut Direcția Procuraturilor Militare  și Directia I din cadrul Procuraturii Generale a României, ca urmare a sesizării cu acest material. Răspunsul este: NIMIC

Nu trebuie să fie surprinzătoare o astfel de atitudine deoarece autorii arestărilor nelegale primiseră intre timp sinecuri  de la puterea politică de partea careia se aflau, astfel că, procurorul ȚUCULEANU ALEXANDRU care a emis nu mai putin de 29 de mandate de arestare preventivă, toate nelegale a ajuns Procuror General Adjunct al României.

Actuala echipă de procurori militari,” a uitat complet ”de situația de fapt expusă mai sus, procedându-se pe furiș la dijungerea cauzei cu privire la procurorii respectivi si la clasarea acesteia , pe motiv de prescripție a faptelor, în condițiile in care, ei au fost cercetați pentru infracțiune de drept comun, mai precis aceea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev si ped art.189  din Vechiul Cod Penal.

Această soluție, a fost dată in condițiile in care DUMITRESCU EMIL zis ”CICO” ca țef al unei direcții din cadrul MAI, se află pus sub inculpare pentru crime impotriva umanității pentul faptul că in ziua de 14 iunie , ar fi condus pentru căteva ore, activitatea de primire in curtea ministerului a unor persoane reținute de mineri, persoane ce au fost la scurt timp îmbarcare in camioane și transportate la cele două unități militare.

A nu se întelege că noi, susținem că DUMITRESCU EMIL ar fi nevinovat , însă intelegem să susținem   ca din probele cauzei  rezultă că o implicare  chiar mai mare în savârșirea impotriva umanității au avut-o procurorii care au coordonat din 15.06.1990 reținerea nelegală a celor 1200 de persoane arestând circa 200 dintre acestea, nici una din ele nefiind condamnată deoarece si cei care au fost trimiși in judecată au fost achitați de instanțele judecătoresti. In raport cu decizia CEDO se constată că procurorii au făcut parte din aparatul de represiune al statului, aparat ce a exercitat atacul generalizat si sistematic asupra populației civile si inocente, cu precizarea că una din manifestările cele mai crude ale atacului respectiv a fost afectarea dreptului fundamental al cetăteanului prin reținerea iligală a celor 1200 de persoane și prin măsurile nelegale și netemeinice de arestare preventivă a unui număr de 200 dintre acestea . (Cristina T.).

 

Articolul EXCLUSIV/Dosarele Mineriadei si Revolutiei “finalizate” in bataie de joc/Dosarul Mineriadei s-ar putea întoarce la Parchetul Militar/10 aprilie ultimul termen din Camera Preliminara a ICCJ apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Eveniment

Justitia nu insemna adevar si dreptate!/Culoarele justitiei se mentin la Curtea de Apel Ploiesti! Campul tactic nu a disparut!

Publicat

pe

Daca pentru toate celelalte argumente, judecatorul fondului putea sa respinga cererea, ca asa a chibzuit el, avand in vedere, insa, Decizia CCR nr. 71/29.01.2019, rezulta ca magistratul a … ignorat-o!!

“În ziua de 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art. 11 alin. (1) lit. d) și al art. 29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate:

  1. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art.35 alin. (2) şi (3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare:

      În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:

  1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 34 și art. 35 alin. (3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt neconstituționale….” (Decizia nr. 71 din data de 29.01.2019– anexata si Comunicatul de presa al CCR din 29.01.2019).

Astfel, urmatoarele texte de lege pe care s-au intemeiat masurile luate de SRI impotriva col GULIANU FLORIN, au fost si raman neconstitutionale:

Articolul 34 (1) Recompensele se acorda, iar sanctiunile disciplinare se aplica potrivit regulamentelor militare.

Articolul 35 ….

(3) Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.   

  Mai mult, instanta a acceptat ca sanctiunea disciplinara si celelalte masuri punitive sa fie intemeiate pe acte normative ABROGATE!!!

Astfel, s-au aplicat ordine normative ABROGATE, imprejurare de natura a atrage nulitatea absoluta a actelor administrative a caror emitere s-a intemeiat pe acestea.

  1. a) Primul regulament militar incident in cauza trebuia sa fie al disciplinei militare, dar nu cel indicat eronat de parat in INTAMPINARE, adica Ordinul M 26 din 06.03.2009, care la data asa-zisei cercetari a abaterilor disciplinare era ABROGAT expres, ci Ordinul nr. M 64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apararii Nationale pentru aprobarea „Regulamentului disciplinei militare”.
  2. b) Al doilea regulament militar aplicabil trebuia sa fie de ordine interioara, dar nu cel indicat de parat, tot eronat, in INTAMPINARE, adica aprobat prin Ordinul Ministrului Apararii nr. M42 din 27.04.2000, si acesta ABROGAT, ci Ordinul Ministrului Apararii nr. M 92 din 17 septembrie 2008 pentru aprobarea „R.G.-1, Regulamentul de ordine interioara in unitate”.

Imprejurarea ca, ulterior, paratul SRI nu le-a mai invocat in Notele de sedinta din 17.11.2014 si in continuare, iar in Raspunsul la interogatoriu din 11.02.2015 a raspuns evaziv si neconcludent la intrebarea nr. 10, nu inseamna ca incidentul procedural nu a avut loc.

„Reconsiderarea discursului paratului SRI se datoreaza imprejurarii ca, in Raspunsul la Intampinare pe care l-am depus la termenul din 25.09.2014, am atras atentia asupra acestei eronate aplicarii a legii”.

Iata solutia magistrala a magistratului:

 Nr. unic (nr. format vechi) : 395/42/2014*

Tip solutie: Respinge cererea
Solutia pe scurt: Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul GULIANU FLORIN în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII, ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la Curtea de Apel Ploieşti. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.04.2019
Document: Hotarâre  98/2019  24.04.2019

Uluitor, nu?

Cititi daca va intereseaza si aveti rabdare, CONCLUZIILE SCRISE ale reclamantului, un adevarat rechizitoriu la adresa SRI! Vom reveni.

Noi nu mai avem altceva de comentat decat ca ”Justitia nu insemna adevar si dreptate!”

Nota redactiei: Atragem atentia ca intregul material este in primul rand pentru cei avizati cat de cat cu Justitia din Romania si cu comportamentul SRI fata de propriile cadre si, in secundar, cititorilor nostri care manifesta interes si nu raman indiferenti la problemele cotidiene ale celor care apeleaza la instantele de judecata autohtone.

De aceea si CEDO condamna pe banda rulanta Romania la plata unor despagubiri colosale! Tot din banii nostri achitate!  (Cristina T.).

decizia privind neconstitutionalitatea art. 34 din legea 80

CODUL_RENEUAL_DE_PROCEDURA_ADMINISTRATIV

 

CURTEA DE APEL PLOIESTI

DOSARUL NR. 395 / 42 / 2014*

Materia: CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Stadiul procesual: FOND

Obiectul: ANULARE  ACT  ADMINISTRATIV, REJUDECARE

Complet: 12 F SCAF

Termen: 23.04.2019

 

C O N C L U Z I I  S C R I S E

 

  1. PROLEGOMENE LA PREZENTELE CONCLUZII SCRISE

 

Obiectul si cadrul procesual civil de natura contenciosului administrativ pe care le-am indicat in actiunea introductiva de instanta si s-a conturat, completat/nuantat si definitivat in toate etapele judecarii cauzei (fond, recurs solutionat cu admiterea in parte a recursului reclamantului si casare in parte a sentintei fondului cu trimitere spre rejudecare si, in prezent, dupa finalizarea cercetarii judecatoresti in rejudecarea fondului), este:

  1. Prin Ordinul directorului SRI nr. DP 0207 din 23.06.2014, am fost trecut in rezerva, din oficiu, din motive imputabile mie, invocandu-se art. 85, alin. 1, lit. m (nerevalidarea certificatului de securitate) si alin. 2 din Statutul cadrelor militare.

Trecerea in rezerva s-a dispus prin abuz de autoritate si urmare directa a indeplinirii vadit defectuoase a unei pluralitati de acte comise in exercitarea atributiilor de serviciu de catre susnumitii, subordonati ai prim-adjunctului directorului SRI.

In esenta, sustin cu probe si argumente irefutabile, ca toti cei implicati in luarea masurilor pe care eu le contest, care au culminat cu aceasta trecere in rezerva, au efectuat asupra mea si a altor doi colegi (mr. FLOREA DANIEL – sef birou in cadrul Directiei Generale Securitate Interna si mr. PETRE SEVER TUDOR – ofiter de executie in Sectorul Antiterorism din UM 0735 Ploiesti – DJI Prahova, ambii trecuti tot in rezerva) cercetari abuzive concretizate, exemplificativ, si nu limitativ, in:

  • au consemnat fapte si imprejurari care nu corespund adevarului;
  • nu au respectat dreptul la aparare al militarilor si nu ne-au adus la cunostinta faptele pentru care am fost „verificati special” si sanctionati;
  • au formulat propuneri sau, dupa caz, au dispus masuri punitive fara a exista probe, respectiv au luat decizii, in aceleasi conditii netemeinice si nelegale, sau si-au exprimat acordul / avizul de a se dispune aceste sanctiuni, fara ca motivele sa aiba corespondent in realitate.
  1. Din calitatea procesual civila de parte in cauza, din pozitia de reclamant, intentionez sa va elucidez acum, dupa ce ati efectuat cercetarea judecatoreasca si ati ramas in pronuntare, „mecanismul” si „cheia”, desigur in acceptiunea mea, acestei spete, ca un bun cunoscator din interior – timp de aproximativ 19 ani – al modului / modalitatilor neoficiale, nevazute si nestiute de functionare/actiune, in anumite cazuri, a sistemului SRI si nu numai.

Imi cer scuze pentru ca:

– le depun tarziu, la limita termenului rezonabil care sa va permita sa le evaluati si sa le luati in calcul la pronuntarea solutiei, dar am mari probleme de sanatate dupa ce am fost supus la alte doua interventii chirurgicale oncologice la Institutul de Oncologie Fundeni-Bucuresti (subsecvente celorlalte doua de la Sectia de Chirurgie Plastica si Reparatorie a Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti), relatia interactiva cu reprezentantul meu conventional fiind anevoioasa, cel putin in timpul internarii pana la 11.04.2019 si acum, post-operator;

– le-am redactat intr-o maniera exhaustiva, dar, avand in vedere prognosticul foarte scurt de viata indicat de toti medicii curanti pentru cancerul de piele care mi s-a declansat in anii 2014-2015 (toate studiile si statisticile medicale indica o rata de supravietuire in medie de 5 ani)[1], [2], [3], apreciez ca este ultimul moment oportun si pertinent in care sa prezint adevarul cu privire la ceea ce mi s-a intamplat. Vreau sa am constiinta impacata ca, pentru ceea ce am gresit, am fost sanctionat legal si cu temeinicie, dar – mai ales – doresc ca, pentru faptele pe care nu le-am comis si pentru care nu sunt vinovat, inventate de SRI, nu raman blamat public fata de colegi si prieteni. Ar constitui o minima reparatie morala. Aceasta nu este o captatio benevolentiae!!

  1. Un prim aspect rezida in imprejurarea ca fiecare structura militara (M.Ap.N., SRI, SIE, SPP, STS, DGIPI – remilitarizata, Jandarmeria si ISU) adopta, de la nivelele de comanda competente prevazute in propriile acte normative de organizare si functionare (legi organice), o legislatie interna proprie care, de foarte multe ori (cel putin in cazul SRI), nu respecta regulile de tehnica legislativa, sunt confuze, nepredictibile si intra in contradictie intre ele, contradictii putand fi intalnite chiar in cuprinsul aceluiasi act normativ.

Aceste ordine de director nu sunt supuse niciunui control de legalitate impartial. Exista doar unul formal, exercitat de Directia Juridica, ai carei juristi sunt eterogeni din punct de vedere profesional. Nimeni nu are curajul de a ataca in contencios administrativ acele ordine de director contrare Constitutiei, Legii nr. 80/1995 prin care s-a aprobat Statutul cadrelor militare, HGR nr. 106/09.02.2011[4] care a aprobat Ghidul carierei militare. Cei care, totusi, au avut decenta si demnitate, au fost exclusi din Serviciu.

  1. Lipsesc din actuala legislatie urmatoarele acte normative: o adevarata lege a lustratiei, pachetul de legi de securitate nationala si, indeosebi, legea de aprobare a unui statut al cadrelor militare de informatii.

Sunt deficitare in reglementare: Legea 182 /2002 si HG 585 / 2002 pentru aprobarea Standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania care permit, contrar Constitutiei[5], ca neacordarea, retragerea, nerevalidarea certificatului / avizului de securitate sa nu se motiveze.

  1. Cu privire la cadrul juridic intern din SRI va invederez, in primul rand, ca nu este sistematizat / codificat. In al doilea rand, actele normative sunt redactate neglijent si, nu de putine ori, confuz / echivoc si in terminologie nejuridica, unele cu stiinta, tocmai pentru a lasa loc abuzurilor[6], cele mai elocvente fiind:

Ghidul carierei in SRI aprobat prin OD SRI nr. S / 1357/2011, care nu are nicio tangenta cu Ghidul carierei militare aprobat prin HGR nr. 106/09.02.2011.

„Instructiunea privind modul de stabilire, sanctionare, evidenta, raportare si analiza a abaterilor disciplinare savarsite de cadrele militare din SRI” aprobata prin OD SRI nr. S/1163 din 15.06.2008.

OD SRI nr. 001010 / 2004 privind auditul intern si verificarea speciala, ca specie atipica a acestuia, anume „strecurata” in acest act normativ.

OD SRI nr. 0894/04.03.2003 modificat si completat prin OD SRI nr. 001054/20.10.2005 referitor la activitatea de securitate interna.

De subliniat esenta: pana si in noul Cod de procedura penala, legiuitorul a renuntat la sistemul inchizitorial si l-a adoptat pe cel acuzatorial[7]. In SRI, nu !

Actele normative interne ale SRI nu respecta, la elaborare, normele de tehnică legislativă prevazute de Legea nr. 24 din 27 martie 2000, norme care sunt obligatorii:

”Art. 3. – (1) Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern şi a propunerilor legislative aparţinând deputaţilor, senatorilor sau cetăţenilor, în cadrul exercitării dreptului la iniţiativă legislativă, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale celorlalte autorităţi cu asemenea atribuţii.

(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale. (s. n.)”

Din aceasta cauza, de exemplu, sanctiunea de ”mustrare scrisa” mi s-a aplicat … oral.

Mai grav, nesistematizate si necodificate fiind, prevederile privind constatarea, cercetarea si aplicarea sanctiunilor disciplinare sunt disipate, haotic, in trei acte normative interne (ordine de director).

Cadrul factual initial al ”verificarii speciale” nu are nicio legatura cu concluziile la care s-a ajuns in final (”s-a plecat de la ceva si s-a ajuns la cu totul altceva”) si nici cu temeiurile de drept care au stat la baza aplicarii sanctiunii disciplinare si a celorlalte masuri cu caracter sanctionator pe linie de comanda. Daca SRI ar fi depus inregistrarea audio a discutiilor ”comisiei de verificare speciala” cu subsemnatul din decembrie 2013, ati fi remarcat ca s-a plecat de la o situatie care nu ma privea pe mine si nici nu avea conotatii profesionale de calitate si eficienta a muncii si a actului de comanda exercitat de mine la nivelul sectorului pe care il conduceam si profilului de munca pe care il coordonam la nivelul judetului Prahova.

  1. Pe de alta parte, doresc a devoala judecatorului fondului ca, sub masca reformei institutionale destinata modernizarii si eficientizarii SRI, au fost create unele mecanisme juridice [8] care – utilizate cu rea credinta, actionate din orgolii personale si razbunare de catre unele cadre din conducerea SRI, sprijinite de ofiteri obedienti / slugarnici, carieristi si straini de principii precum: deontologia profesionala, prezervarea valorilor (versus eradicarea semidoctismului si imposturii in SRI), asigurarea riguroasa a legalitatii – au condus simptomatic la indepartarea abuziva din functii a unor ofiteri considerati incomozi (fie prin eliberarea din functie, fie prin, deja, celebra „ventilare”[9] inventata, chipurile, de un „expert” britanic, consultant al SRI) si chiar la indepartarea lor din sistem, prin trecerea arbitrara in rezerva, sau, mai rafinat, prin supunerea la presiuni si amenintari (directe sau voalate/subliminale), fortandu-li-se demisia.

Fara teama de a gresi, afirm ca au fost indepartate abuziv din sistem multe cadre militare cu o larga deschidere intelectuala si temeinica pregatire profesionala, dar care erau considerate incomode deoarece au avut verticalitate morala si profesionala, exprimandu-si punctele de vedere in mod corect, cu argumente legale si faptice, fara a fi dispuse la compromisuri contrare interesului Serviciului, al imaginii acestuia ori in fraudarea legii, sub aspectul actiunilor si rezultatelor.

  1. In prima conditie generala de legalitate, conformitatea actului administrativcu Constitutia, legile si celelalte acte normative cu forta juridicasuperioaraeste un principiu traditional, unanim recunoscut, aplicabil administratiei publice. Nu veti intalni aceasta conformitate nici la actele interne cu caracter normativ, nici la actele administrative individuale.
  2. SRI este o institutie opaca, indiferenta la necesitatea adoptarii unei atitudini de respect fata de cadrele militare si civile din componenta sa si, ce este mai grav, lipsita de respect fata de justitie. S-a opus la admiterea tuturor probelor propuse spre administrare de subsemnatul reclamant, nefiind de acord nici cu cele minimale, de bun simt juridic.

A refuzat, nemotivat, sa depuna la dosarul cauzei, in procedura documentelor clasificate, inscrisurile si inregistrarile audio solicitate de mine si admise de dv. in temeiul art. 298 Cod procedura civila; nici macar nu a comunicat ce calificative profesionale mi s-au acordat pentru activitatea depusa in 2013 (deoarece au fost ”FOARTE BUN” !).

Observatie: Nu ne aflam in situatia prevazuta de alin. (2) al art. 298 C. pr. civ., deoarece inscrisurile solicitate nu vizeaza apararea nationala a Romaniei, nici securitatea nationala si nici siguranta publica. Ma privesc strict pe mine. Apoi, asa cum paratul SRI a utilizat pentru toate celelalte documente/acte pe care le-a depus prin posta secreta la partea clasificata a dosarului cauzei, nu vad impedimentul ca, si pentru acestea, sa fi procedat similar.

In fine, nu a depus la dosar adresa oficiala solicitata in mod repetat prin Incheierile de sedinta din 18.01.2019 si 15.02.2019, asumata de directorul SRI, prin care sa mentioneze daca le mai detine, sau nu, si daca da, care sunt motivele pentru care paratul SRI intelege sa nu respecte dispozitia judecatorului fondului. Consilierul juridic al SRI nu are mandat sa vorbeasca in numele autoritatii reprezentantului legal al SRI (art. 23 din Legea nr. 14/1992).

Va rog sa constatati ca paratul SRI a incalcat, astfel, prevederile art. 10 si 12 din Codul de procedura civila (Obligatiile partilor, respectiv Buna – credință ), dv., ca judecator al fondului, dand dovada de clementa ca nu i-ati aplicat o amenda judiciara in conditiile art. 12, alin. (2) C. pr. civ.

  1. In secundar, am certitudinea ca, in procedura speciala care reglementeaza regimul documentelor clasificate, paratul SRI a depus numai extrase din inscrisuri, atat din ordinele de director, cat si din diferitele rapoarte intocmite inainte si in timpul actiunii de verificare speciala (AVS).

Va rog a verifica acest aspect important, consultand partea clasificata a dosarului, mai jos urmand a explica consecintele juridice ale acestei modalitati in care SRI intelege, in toate cauzele in care este parte, sa-si probeze aserțiunile si alegațiile.

Nota: Siguranta cu care afirm aceasta, fara ca eu sa am acces la aceste inscrisuri (care este o alta problema care comporta critici privind dreptul meu la aparare, dreptul la un proces echitabil si al egalitatii de arme) imi este conferita de fosta mea calitate de ofiter al Directiei Juridice a SRI (initial functia fiind denumita ”ofiter cu asigurarea legalitatii” si, apoi, redenumita ”consilier juridic”), exercitata pe o perioada totala de 6 (sase) ani (01.12.1991-21.01.1996 si 01.07.2002-01.04.2004).

De exemplu, daca SRI ar fi depus, integral, OD SRI nr. 001010 / 2004 privind auditul intern (care reglementeaza si actiunea de verificarea speciala), ati fi observat ca acesta, asa cum ii este si denumirea, se refera la auditul financiar – contabil si de gestiune, deci nu are absolut nicio legatura cu activitatea informativ-operativa. Daca auditul intern (organele proprii de control financiar preventiv, comisiile de inventariere, comisiile de achizitii publice etc. etc.) constata nereguli, evenimente contrainformative, delapidari, situatii financiar contabile intocmite necorespunzator ori neintocmite etc., atunci se constituie o comisie de verificare speciala de audit.

La sectoarele informativ operative nu se exercita audit intern, ci controale tematice sau controale de fond, efectuate de structuri specializate de control din fiecare unitatate centrala de profil, eventual cu cooptarea unor ofiteri inspectori din Corpul de control al directorului SRI.

Prin aceasta asa zisa ”tactica”, sfidatoare in atributele sale (in primul rand fata de instanta, nu fata de mine, care sunt lezat deja din 2013), SRI intentioneaza a blura elementele de nelegalitate din procedura de ”verificare speciala” si a-si dilua, pana la anulare, responsabilitatea / vinovatia care-i incumba.

  1. Simptomatice in atitudinea si conduita manevriera si incongruenta a paratului SRI, sunt considerentele/punctele de vedere din INTAMPINAREA initiala nr. 1363086 din 26.06.2014, prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata si mentinerea ordinelor contestate. Veti observa lesne ca transpare, in primul rand, o mentalitate de superioritate, o pozitie de forta a Serviciului fata de militarii incadrati, care au drepturile prevazute in Constitutie, Statutul cadrelor militare si regulamentele militare generale ale MapN, ale Guvernului, recunoscute in unele cazuri doar formal, deoarece in practica acestea nu sunt respectate[10].

Cel mai relevant exemplu este trimitere la institutia „actului de comandament cu caracter militar” definit de art. 2, lit. l) din Legea nr. 554/2004, considerandu-se, contrar legii si practicii I.C.C.J.[11], ca ordinul pe linie de resurse umane prin care un ofiter este eliberat din functie sau trecut in rezerva ar fi un act de comandament militar !

In aceasta „logica” a paratului, ar insemna – desi nu o precizeaza expressis verbis – ca, in conformitate cu art. 5, alin. 1, lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinele de director contestate de subsemnatul sa nu poata fi atacate in contencios administrativ, ceea ce este gresit.

Sub „umbrela” sistemului militar, caruia ii evoca elogios scopuri si interese nobile superioare „civililor”, paratul sustine ca un cadru militar poate fi mutat ori schimbat din functie,  transferat etc. – desi chiar paratul sustine ca astfel de masuri nu se adopta arbitrar, ci „cu luarea in calcul a conditiilor prevazute de Legea nr. 80/1995 si cu o temeinica justificare” (pagina 7, paragraful 2).

Or, asa cum se va arata si argumenta mai jos, paratul nu a respectat tocmai aceste doua principii clamate.

Concret, aplicat la prezenta cauza dedusa judecatii, in lipsa de alte argumente decat cele improvizate din chestiuni generale, redundante ori preluate cu copy paste din actele procedurale din alte spete, SRI sustine finalmente, ca un corolar al intregii tentative demonstrative, ca subsemnatul reclamant folosesc „subterfugii” pentru a incerca sa << … apar ca „victima” a unui sistem. >>. Diferit de adevarul ca imi repugna a ma victimiza, important este ca, in intregul meu demers institutional si procedural de a se face dreptate in cauza care ma priveste, nu utilizez subterfugii, ci actionez cu buna credinta. De altfel, aceasta imprejurare este sustinuta de argumentele pertinente prezentate in cererea introductiva de instanta / initiala, in modificarea de doua ori a cererii (numai cu privire la daunele morale care, finalmente, le solicit in cuantum de 10.000 euro) precum si in intreaga prestatie de pana in prezent (propunere si administrare de probe, depunerea unor note de sedinta, concluzii la fond, in recurs si prezentele, la rejudecarea fondului).

  1. Deci, desi cauta sa ne convinga de superioritatea organizarii si legislatiei militare, tot SRI se contrazice singur si opereaza in actele sale normative interne cu o terminologie improprie, nepotrivita sistemului militar. Nu veti identifica in intreaga legislatie autohtona in domeniul militar notiuni de genul: „management”, „manager” sau „act de management”.

Singura ”aroganta” cosmopolita care poate fi acceptata, este de a denumi in termeni civili o unitate militara precum este, de exemplu, Directia Generala Management Resurse Umane si Organizare. Dar, si din aceasta titulatura pompoasa, termenul ”Management” poate lipsi lejer.

De asemenea, nu veti auzi vreodata in fortele armate romane (MApN, SRI, SIE, STS, SPP, DGIPI, Jandarmerie, ISU) apelative gen: ”Domnule manager”, ”Domnule loctiitor de manager”, ”Domnule adjunct de manager” sau, cea mai hilara, ”Domnule middle manager”.

In armata exista doar comandanti, sefi de unitati/subunitati, ordine si acte de comanda. Toata terminologia actelor normative, toti termenii de specialitate sunt de genul:

–         comandanții/șefii structurilor militare – art. 5, alin. (5) din Ghidul carierei militare, aprobat prin HG nr. 106/09.02.2011, text care era in vigoare in anul 2014,

–         comandanților/șefilor – art. 9 din acelasi act normativ,

–         conducere strategică – art. 17 din Ghidul carierei militare aprobat prin HG nr. 106/09.02.2011, text in vigoare in anul 2014,

–         comandantii (art. 17, alin. (1) din Statutul cadrelor militare aprobat prin Legea nr. 80/1995)[12],

–         indeplinesc functii in alte specialitati militare decat cele de comanda si stat major…” – art. 56, alin. (1), lit. B, teza finala, Statutul cadrelor militare.

Pe cale de consecinta, putem afirma fara teama de a gresi, ca dispozitiile art. 39, alin. 3, lit. c din OD SRI nr. S/1357/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei in Serviciul Roman de Informatii, respectiv “eliberarea din functie si numire intr-o functie de nivel inferior, ca act managerial este contrara tuturor celorlalte dispozitii legale, este o inovatie juridica nefericita a ”juristilor” din SRI.

Reductio ad absurdum, ar rezulta ca Serviciul Roman de Informatii a devenit o multinationala, o companie privata de genul: Coca Cola, Metro, Kaufland, Amazon, OMV Petrom, Grup Renault România, Vodafone, Bosch Telecom etc.

A fortiori, doar directorul SRI ar putea fi considerat ”manager” (dar doar intr-un articol jurnalistic ori intr-o scriere beletristica), si asta pentru ca este singurul civil din conducerea Serviciului Roman de Informatii, este numit politic si NU conduce /coordoneaza direct pilonul informativ-operativ si tehnic al SRI, acesta fiind atributul exclusiv al:

–         prim-adjunctului directorului SRI (”seful operativ” cum il denumeste mass-media);

–         celor 3 (trei) adjuncti ai directorului SRI, TOTI fiind MILITARI!!

In concluzie, eliberarea mea din functie nu putea fi decat act de comanda.

  1. Pe langa intregul cortegiu de sanctiuni disciplinare si alte masuri represive, sicanatorii, va rog sa observati ca retorsiunea a luat forme grotesti, g-ral. lt. Coldea si col. Marin Constantin, sprijiniti de Kovesi Laura Codruta, fabricandu-mi, prin procurorii unitatii de ”elita” a DNA de la Ploiesti (Raileanu Cerasela, Negulescu Mirceape care l-am nominalizat inca din august 2014 intr-o plangere penala adresata DNA, pe vremea cand acesta era procuror la PCA Ploiesti, in coniventa cu Onea Lucian Gabriel), ds. pen. nr. 150/P/2014, in care – fara a avea calitatea de suspect ori inculpat, nici macar de martor – , am fost perchezitionat domiciliar pe 27.01.2016 si care a fost declinat la DNA – Structura centrala unde ”zace” si acum in nelucrare de 5 ani (am depus in acest sens cateva inscrisuri relevante la dosarul cauzei)

Din observatiile personale si din discutiile cu colegii avizati si de buna credinta, la randul lor buni cunoscatori ai abuzurilor SRI, rezulta ca institutia a actionat impotriva mea cu o multime de slujbasi obedienti, fiind un egregor malefic, o masa amorfa in imanenta de neoprit[13]. E. g.: mandatul de perchezitie domiciliara (depus de mine la dosarul cauzei) a fost emis de judecatorul de drepturi si libertati Trandafirescu Zinica, fosta mea colega la SRI Prahova, anterior fosta colega la Securitatea Prahova cu col. Marin Constantin, care a primit definitiv si irevocabil, calitatea de agent al Securitatii ca organ represiv al regimului comunist si de incalcare a drepturilor si libertatilor cetatenesti de la CNSAS, Curtea de Apel Bucuresti si, in recurs, de la ICCJ. Mandatul nu respecta niciuna dintre conditiile de continut prevazute de art. 158 C. pr. pen.!

Pentru a ma mentine in nota de obiectivism a acestor concluzii, recunosc ca, eu singur (in anumite contexte impreuna cu alti doi-trei ofiteri), nu puteam lupta cu Sistemul si nu aveam forta si instrumentele de a stopa forta (neo)securitatii instalata in toate structurile si palierele importante ale SRI. Dar aceasta a fost o optiune personala si mi-am asumat riscurile.

  1. P R E Z E N T A R E A S I A R G U M E N T A R E A 

C O N C L U Z I I L O R

 

P E  C A L E  D E  E X C E P T I E

 

  1. Au fost declarate neconstitutionale urmatoarele texte de lege:

Din Statutul cadrelor militare:

       “În ziua de 29 ianuarie 2019, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art. 11 alin. (1) lit. d) și al art. 29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere următoarele excepții de neconstituționalitate:

  1. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi ale art.35 alin. (2) şi (3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare:

      În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a decis:

  1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 34 și art. 35 alin. (3) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt neconstituționale….” (Decizia nr. 71 din data de 29.01.2019 si Comunicatul de presa al CCR din 29.01.2019)

Urmatoarele texte de lege pe care s-au intemeiat masurile luate de SRI impotriva mea sunt, deci, neconstitutionale:

Articolul 34 (1) Recompensele se acorda, iar sanctiunile disciplinare se aplica potrivit regulamentelor militare.

Articolul 35 ….

(3) Organizarea și funcționarea consiliilor de onoare și consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.    

       Va rog a da eficienta juridica Deciziei nr. 71 din data de 29.01.2019 a CCR, care este definitiva, general obligatorie si actioneaza pentru viitor si sa constatati nulitatea absoluta a aplicarii sanctiunii  disciplinare

  1. 1. Sanctiunea disciplinara nu mi-a fost aplicata prin ordin de director, neindeplinindu-se, astfel, conditiile de fond si forma ale finalizarii actiunii disciplinare (pe care, oricum, paratul SRI a denumit-o sui-generis ”actiune de verificare speciala).

Am primit doar o hartie prin care mi se aducea la cunostinta ca am fost sanctionat de director, enumerandu-se temeiurile asa-zis legale, si acelea gresite cu neconcordante intre articolul si litera invocata si textul tiparit al actului normativ intern, fara alte precizari concrete privind faptele apreciate a fi abateri disciplinare, locul si data savarsirii lor, imprejurarile comiterii acestora, fata de ce persoane (care trebuiau nominalizate cu nume si prenume si nu, de exemplu, ”fata de superiorii, egalii si inferiorii in grad” , adica de-avalma, fata de toti!) .

Actele administrative, indiferent ca sunt acte normative sau individuale, trebuie sa fie emise in mod obligatoriu in forma scrisa, propunere care se regaseste si in proiectul Codului de procedura administrativa, forma scrisa fiind prevazuta ca o regula a elaborarii actului administrativ.

Cel mai puternic argument este continutul ”CODULUI RENEUAL DE PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ A UNIUNII EUROPENE”, Cartea a III-a – Procedura de adoptare a deciziilor individuale[14].

            Va adresez rugamintea a va documenta cu Cartea a III-a – Procedura de adoptare a deciziilor individuale (Echipa de redactare: Paul Craig, Giacinto della Cananea, Oriol Mir, Jens-Peter Schneider, Vanessa M. Tünsmeyer, Marek Wierzbowski), si de a face aplicarea art. 4 din C. pr. civ.[15]

Din aceasta perspectiva se impune anularea sanctiunii disciplinare.

  1. S-au aplicat ordine normative ABROGATE, imprejurare de natura a atrage nulitatea absoluta a actelor administrative a caror emitere s-a intemeiat pe acestea.
  2. a) Primul regulament militar incident in cauza trebuia sa fie al disciplinei militare, dar nu cel indicat eronat de parat in INTAMPINARE, adica Ordinul M 26 din 06.03.2009, care la data asa-zisei cercetari a abaterilor disciplinare era ABROGAT expres, ci Ordinul nr. M 64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apararii Nationale pentru aprobarea „Regulamentului disciplinei militare”[16].
  3. b) Al doilea regulament militar aplicabil trebuia sa fie de ordine interioara, dar nu cel indicat de parat, tot eronat, in INTAMPINARE, adica aprobat prin Ordinul Ministrului Apararii nr. M42 din 27.04.2000, si acesta ABROGAT, ci Ordinul Ministrului Apararii nr. M 92 din 17 septembrie 2008 pentru aprobarea G.-1, Regulamentul de ordine interioara in unitate”[17].

Imprejurarea ca, ulterior, paratul SRI nu le-a mai invocat in Notele de sedinta din 17.11.2014 si in continuare, iar in Raspunsul la interogatoriu din 11.02.2015 a raspuns evaziv si neconcludent la intrebarea nr. 10, nu inseamna ca incidentul procedural nu a avut loc. Reconsiderarea discursului paratului SRI se datoreaza imprejurarii ca, in Raspunsul la Intampinare pe care l-am depus la termenul din 25.09.2014, am atras atentia asupra acestei eronate aplicarii a legii.

  1. Actele administrative nelegale si netemeinice emise de SRI prin abuz in serviciu contra intereselor personale ale subsemnatului, cu autori: comandantul UM 0735 Ploiesti, col. Marin Constantin (ofiter de securitate dovedit de CNSAS si Curtea de Apel Bucuresti), initiatorul ansamblului masurilor de retorsiune impotriva mea, impreuna cu prim-adjunctul directorului SRI, g-ral. lt. Coldea Florian, cu complicitatea cadrelor militare membre ale comisiilor constituite in cauza, in emiterea ordinelor (premeditate), mi-au produs vatamari ale drepturilor mele legitime: la aparare, demnitate si onoare, munca, sanatate precum si, cel putin temporar, la un trai decent.

Actele emise de comandantul col. Marin Constantin sunt nule, deoarece acesta nu avea vocatia de a ocupa aceasta functie de comanda la nivel teritorial.[18]

Acesta nu avea dreptul sa ocupe functia militara de conducere de la Prahova si, mai mult, nu putea fi ofiter SRI, deoarece ii era interzis prin prevederile art. 27, alin. (2) din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații:

Nota: ”Nu pot activa în Serviciul Român de Informații aceia care, făcînd parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii și colaboratorii securității, precum și foștii activiști ai partidului comunist, vinovați de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Subsemnatul consider, motivat si cu probe, ca membrii Biroului Executiv al Consiliului Director al SRI se fac vinovati de neindeplinirea/indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu[19], deoarece l-au numit si mentinut pe col. Marin Constantin in functia de sef directie judeteana a SRI, incalcand dispozitiile imperative ale OUG 24 / 2008, care interzic, neconditionat si fara exceptii, numirea acestei categorii de persoane in functii de conducere la nivelul „structurilor judeţene ale Serviciului Român de Informaţii”.

Astfel, conducerea SRI l-a desemnat, imputernicit si, in final, numit inca din anul 2006, pentru ca apoi sa-l mentina, in functii de comanda pe col. Marin Constantin, fost ofiter de Securitate, fara a solicita Colegiului Consiliului National Pentru Studierea Arhivelor Securitatii, asa cum obliga art. 3, alin. 1, lit. h coroborate cu art. 5 din OUG 24/2008 aprobata prin Legea nr. 293/2008, verificari asupra sa, respectiv daca a fost lucrator al Securitatii si daca a desfasurat activitati prin care a suprimat sau a ingradit drepturi si libertati fundamentale ale omului, cunoscand ca acesta a avut calitatea de ofiter al Serviciului Special „S” – Supraveghere Corespondenta – scrieri ascunse / anonime din cadrul Securitatii Judetene Prahova.

CNSAS si Curtea de Apel Bucuresti, la cererea noastra, Gulianu Florin si Florea Daniel, au facut verificari si, in ds. nr. 5738/2/2017, instanta sesizata a dat urmatoarea solutie de politie politica ”Admite cererea de chemare în judecată. Constată că pârâtul Marin Constantin a fost „lucrător al Securităţii” în sensul art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de declarare a căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Pronunţată azi, 18.12.2017, în condiţiile art. 402 raportat la 396 C. pr. civ. 
Document: Hotarâre  4987 /2017,  18.12.2017”

P E  F O N D

  1. CONTEXTUL INITIAL
  2. Au fost preluate, necenzurat, ideile fixe si preconcepute, fara niciun corespondent in realitate, ale col. Marin Constantin potrivit carora, prin natura relatiilor pe care le am cu mai multi parlamentari din Prahova (fosti sau in exercitarea mandatului, ex.: Daniel Savu[20], Ion Eparu[21], Marian Florian Saniuta[22]), as fi incercat sa determin (influentez), la nivelul directorului SRI, actul decizional de schimbare a sa din functia de sef al unitatii teritoriale a SRI Prahova. Actele materiale ale acestui scenariu de domeniul fictiunii, ar fi fost initiate si derulate de subsemnatul, in afara procedurii institutionale, prin influentarea decizionalului, intermediata de aceste conexiuni politice, dar nu inainte de a-l vulnerabiliza pe Marin Constantin prin actiuni de natura a-l compromite [23].
  3. In context si in baza unor rapoarte personale ale col. Marin Constantin inaintate prim-adjunctului directorului SRI (in a carui directa coordonare se afla, in acea perioada, unitatea de la Prahova), rapoarte pe care Marin Constantin le recunoaste in declaratiile date la DNA Bucuresti, Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari (in ds. care i s-au intocmit cu nr. 83/P/2014, 84/P/2014, 109/P/2014 si 125/P/2014), in luna decembrie 2013, s-a deplasat la sediul DJI Prahova o comisie de „verificare speciala” compusa din:

– col. Anghel Gabriel – Corpul de Control al directorului SRI, aparentul sef al comisiei,

– cpt. Damureanu George – sef birou avize NATO din cadrul Directiei Generale Securitate Interna si

lt. col. Georgescu din cadrul Directiei Juridice.

Nu cunosc continutul raportului fostului comandant, dar – din intreaga derulare a „verificarii speciale” (intrebarile adresate, bateria de chestionar aplicata la testarea comportamentului simulat cu aparatul poligraf etc.) si din evolutia situatiei mele juridico-profesionale (eliberarea din functie, punerea la dispozitie, mutarea la o unitate cu profil neoperativ, in alta garnizoana si alta specialitate militara, nerevalidarea avizului de securitate si trecerea in rezerva) – pot deduce, cu grad mare de certitudine, care au fost asa zisele abateri disciplinare pe care le-a invocat si pe care le-a imbracat / prezentat intr-un mod pretios, pentru a le conferi o tenta profesionala, cu conotatii pe linie contrainformativa si plasate in registrul neindeplinirii atributiilor de serviciu specifice functiei de sef sector pe care o detineam.

De altfel, prin probele obtinute in timp (inscrisuri) si pe care le-am depus la dosarul cauzei, s-a confirmat ca aceste alegatii au fost facute de fostul sef al unitatii (si nu de alt cadru militar), acestora fiindu-le adaugate / aduse completari si „imbunatatiri” de catre membrii comisiei, conform ordinului nescris[24] cu care au venit de la Bucuresti.

Cu alte cuvinte, afirm – fara teama de a gresi – ca, aprioric, rezultatele la care trebuia sa se ajunga prin „verificarea speciala” fusesera deja comunicate si impuse membrilor comisiei, singurul impediment care trebuia surmontat fiind doar simularea procedurii de cercetare.

Abia in instanta de contencios administrativ, la prima judecare a fondului, din INTAMPINAREA depusa de SRI, am reusit si eu, in sfarsit, sa aflu faptele de care am fost acuzat (dar nici din acest act procesual nu mi-am dat seama in ce au constat, concret, deoarece au fost insiruite tot generic), respectiv:

  • crearea … unui context defavorabil activitatii si credibilitatii institutionale, utilizand in acest sens date referitoare la situatia financiara si viata privata a sefului unitatii”;
  • „… a actionat fara a raporta ierarhic si fara a obtine aprobarile necesare pentru relationarea cu mai multe cadre ale Serviciului si expunerea unor date care constituiau obiectul activitatii profesionale, fara ca acestea sa fie verificate sau reale, determinat de sustinerea unor interese personale”;
  • „ofiterul nu a raportat ierarhic in mod corect cu privire la anumite actiuni personale care au implicat calitatea sa profesionala si date cunoscute in virtutea atributiilor de serviciu, inducand in mod nejustificat existenta unor disfunctii si situatii contrainformative[25]”;
  • „s-au constatat o serie (sic!) de deficiente, care s-au repercutat asupra activitatii structurii din care facea parte…”.
  1. In aceasta etapa a expunerii situatiei de fapt si de drept, apreciez necesar a face doua precizari importante, in registre diferite:
  2. a) Periodic, Marin Constantin a avut reprezentari personale potrivit carora functia sa era, ciclic, amenintata si, sistematic, cineva actiona (obligatoriu subversiv) pentru a-l inlocui / schimba din functie.

Situatia descrisa a avut urmatoarele precedente:

In anul 2006, impotriva lt. col. Marin Constantin (la acea perioada prim loctiitor al sefului DJI Prahova), au formulat acuzatii justificate / argumentate: lt. col. Soare Marius, mr. Cernica Romica si mr. (r) Radu Adrian Ovidiu privind savarsirea unor infractiuni de coruptie si abuz in serviciu, in principal in legatura cu mult mediatizata actiune informativ-operativa „DISTILERIA”. Conform Fisei postului, prim loctiitorul comandantului coordona linia de munca / profilul „C – Securitate economica”, din care faceau parte ofiterii mentionati.

Cel de-al treilea a sesizat cu plangere penala Directia Nationala Anticoruptie – Structura centrala, care si-a declinat competenta la Sectia Parchetelor Militare.

Replica impotriva lor a fost pe masura „deranjului” produs: doi din ei au fost inculpati si condamnati de Curtea de Apel Alba Iulia la diferite pedepse cu inchisoarea, cu dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepselor, iar Cernica Romica a fost achitat[26].

In anul 2012, susnumitul comandant a mai „identificat” in interior si alte ”elemente dusmanoase”, ostile lui, respectiv patru ofiteri care au ”constituit un grup strategic care desfasura actiuni oculte menite a conduce la destituirea sa din functia de sef al directiei judetene”. Au fost aspru sanctionati urmare tot unei ”actiuni de verificare speciala” dispuse cu aceleasi ura si patima.

  1. b) In luna noiembrie 2013, col. Marin Constantin – incalcand toate regulile de protectie informativa, functionare organizationala si disciplina militara – probabil cu aprobarea prim adjunctului directorului SRI, g-ral. lt. Coldea Florian – a comandat, direct sau prin intermediar[27], jurnalistului Ignat Sebastian de la publicatia „Actualitatea Prahoveana”, care apare numai in format electronic, doua articole cu atac direct la persoana parlamentarilor nominalizati, Savu Daniel si Eparu Ion si, subliminal, la adresa persoanei mele.

De o calitate jurnalistica cel putin indoielnica (chiar penibile, infantile), textele au fost postate la o asa numita rubrica „Pamflet”:

Bârfoteca APH. Pesedistii vor să-l schimbe pe seful SRI Prahova / O întâmplare cel putin nostimă, postat pe 04.11.2013, ora 16:30

si

Caz ciudat în medicina prahoveană: Deputatului Ion Eparu i-a apărut o galenă lângă ureche, postat pe 20.11.2013, ora 12:21

  1. Se impune a face cateva consideratiuni pentru a se intelege exact semantica mesajului transmis de cei doi (ofiter SRI cu functie de conducere si jurnalist local), precum si scopul acestor „pamflete”:
  2. In luna octombrie 2013, senatorul Daniel Savu a initiat in sedinta Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii SRI o interpelare in legatura cu multitudinea proprietatilor imobiliare (constructii si terenuri) detinute de col. Marin Constantin, sub aspectul justificarii sumelor de bani cu care acestea au fost achizitionate sau construite, mobilate, utilate, modernizate / reabilitate si intretinute, pentru care anual plateste impozite si taxe, exprimandu-si rezerve serioase ca sursa banilor ar fi numai salariul de bugetar al ofiterului, chiar daca acesta este la nivelul unui comandant de unitate militara, dar teritoriala / judeteana. Intrebarile au fost adresate in scris directorului SRI, conform Regulamentului Comisiei.

In context, eu am fost acuzat ca as fi furnizat senatorului (membru in Comisia parlamentara de control asupra activitatii SRI) date despre proprietatile sefului directiei judetene.

Invinuirea este falsa.

Fapta nu a existat si, de altfel, nici nu a fost probata (era si imposibil). Desi relatiile mele interpersonale cu demnitarul erau asumate si cunoscute pe linie de resurse umane, securitate interna si de comanda, acestea nu au avut legatura cu activitatea Serviciului ori a cadrelor, si nici chiar cu averea acumulata de fostul comandant, care oricum nu se incadreaza in categoria informatiilor clasificate.

  1. Col. Marin Constantin a comandat aceluiasi ziarist, Ignat Sebastian, fie direct, fie tot prin intermediar, al doilea „pamflet”, un atac gratuit, nedemn, la adresa prof. univ. dr. ION EPARU – deputat de Prahova.

Diferit de lezarea evidenta a onoarei si demnitatii persoanei distinsului profesor universitar, deputat in Parlamentul Romaniei, si de prejudiciul de imagine rasfrant si asupra familiei sale prin acest atac suburban de presa, ofiterul de Securitate recuperat de SRI, Marin Constantin, a intentionat, concomitent, cu acordul prim-adjunctului directorului si avizul Directiei Generale de Securitate Interna, sa-mi altereze relatiile personale cu parlamentarul, aceasta in considerarea imprejurarii ca locuiam cu familia, in calitate de chiriasi, in apartamentul proprietatea deputatului Eparu Ion (Contract de inchiriere inregistrat cu nr. 2949 C la Administratia Finantelor Publice Ploiesti).

Mai grav este ca, prin textul articolului, s-a dorit sa se sugereze existenta unei conexiuni de o anumita natura operativa a parlamentarului cu SRI (a se vedea, in continutul articolului, referirea la str. Stadionului, Directia Judeteana de Informatii Prahova a SRI avand sediul pe aceasta strada).

  1. Cu privire la asa-zisa imixtiune a mea in viata privata a lui Marin Constantin – un ”fake” ieftin! -, totul a debutat in 18 martie 2013, cand acesta a inceput sa posteze public, in mediul internet, pe diferite site-uri de profil[28], ofertele de vanzare a tuturor proprietatilor sale imobiliare, indicand ca numar de apel de contact pe cel al telefonului de serviciu repartizat de conducerea SRI pentru uz profesional (0726141644), si nu pentru comunicari private referitoare la vanzarea averii si cumpararea / schimbul de imobile.

Foarte grav, Marin Constantin, ofiter SRI cu grad  de ofiter superior, colonel, comandant de unitate cu functie de general maior, si-a permis sa posteze pe internet in 26.08.2013, ora 07:01:29, urmatorul anunt de samsar de terenuri si vile: „ BREAZA-CASA LA COMANDA! – PE 400 SAU 700 MP !. BREAZA- CONSTRUIM CASA LA COMANDA CLIENTULUI, PROIECT ALES DE CUMPARATOR, MATERIALE: CARAMIDA + LEMN SAU LEMN (sic!). SUPRAFATA CONSTRUITA 150 MP, AMPRENTA LA SOL 75 MP. PRETUL CASEI LA STADIUL FINISATA ESTE 89.000 EURO”.

Despre aceste anunturi publice au luat la cunostinta multi ofiteri din unitatea SRI din Prahova, iar mr. Florea Daniel, seful Biroului securitate interna pe cinci judete (PH, DB, AG, TR, GR)[29], a raportat in scris unitatii sale centrale aceste aspecte, suplimentar precizand cu argumente faptice ca nici veniturile comandantului si nici creditul bancar (contractat la Volksbank in moneda franci elvetieni)[30], nu acopereau cheltuielile / nu le justificau.

 Nota: De altfel, informatia s-a confirmat si din alte surse. Astfel, unul din subordonatii mei din acea perioada (anii 2010-2012), cpt. Ionita Sorin, in prezent cu gradul de maior, avansat la unitatea centrala DGPCT, care contractase si el un credit bancar in franci elevetieni tot de la Volksbank si care se deplasa, fara stirea mea, de 2-3 ori pe saptamana, in timpul programului de lucru, la banca respectiva din Ploiesti pentru a concilia / elimina, pentru el si pentru col. Marin Constantin, unele clauze abuzive ale contractului, pe langa aroganta raspunsurilor despre plecarile sale din unitate (despre care are cunostinta si sunt aprobate de comandant direct, iar eu nu as fi avut dreptul sa fiu informat), mi-a explicat ca trebuie, in plus, sa dovedesc si intelegere, deoarece col. Marin Constantin i-a crescut asa de mult cuantumul ratei imprumutului si dobanzii, incat nu mai are bani din care sa plateasca.

Mentionez ca, in lunile septembrie si octombrie 2013 (cu mult timp dupa ce se diseminase in spatiul public si in mediul civil postarile pe internet ale col. Marin Constantin si ale sotiei sale, prin care anuntau intentia de a-si vinde toate proprietatile imobiliare si de a cumpara altele), i-am furnizat prin e-mail sefului de birou securitate interna, cu sprijinul sotiei mele, care lucreaza in domeniul intermedierilor imobiliare, situatii sistematizate obtinute cu soft-ul „Imobmanager” cumparat de la furnizorul specializat „Titirez” (adica exact cele pe care vi le-am depus si eu la dosarul cauzei, anexate actiunii introductive de instanta).

Pe cale de consecinta, nu subsemnatul i-am transmis senatorului Daniel Savu, in octombrie 2013, situatia proprietatilor postate pe site-uri, inca din luna martie 2013, de col. Marin Constantin, parlamentarul obtinandu-le singur, soft-ul „Imobmanager” nefiind un monopol in utilizare al sotiei mele, putand fi achizitionat liber de orice persoana interesata.

In concluzie, in mod abuziv, intr-o interpretare proprie, facuta cu rea credinta, membrii comisiei de verificare speciala si prim adjunctul directorului SRI au putut sa retina ca abatere disciplinara „crearea unui context defavorabil activitatii si credibilitatii institutionale, utilizand in acest sens date referitoare la situatia financiara si viata privata a sefului unitatii”, raspunsul la urmatoarele intrebari fiind, cel putin, de bun simt, extrem de necesar, dar neprecizat de SRI:

– in ce a constat acel invocat „context defavorabil activitatii si credibilitatii institutionale” ?;

– fata de cine, cand, cum am utilizat „… date referitoare la situatia financiara si viata privata a sefului unitatii” ?;

– ce se intelege prin „date referitoare la situatia financiara si viata privata” ?.

Raspunsul, corect / in deplin acord cu adevarul, este, succint, cel potrivit caruia contextul defavorabil si decredibilizarea SRI le-a generat insusi col. Marin Constantin, comandantul unitatii, prin:

  • postarea pe internet / exhibarea in public a multitudinii de proprietati imobiliare, cu fotografii, descrieri cu date tehnice, preturi etc. si a intentiilor de a-si achizitiona imobile in Bucuresti, Eforie Nord sau / si Mamaia;
  • afisarea numarului de telefon de serviciu al SRI, destinat comunicarii interinstitutionale;
  • achizitionarea acestora in conditii cel putin dubioase sub aspectul justificarii provenientei si cuantumului banilor platiti ca pret, al onorabilitatii unora din persoanele de la care a cumparat sau cu care s-a asociat pentru a derula afaceri in domeniul imobiliar;
  • reactia deplasata de a comanda jurnalistului Ignat Sebastian, de la publicatia electronica „Actualitatea Prahoveana”, doua articole pamflet de atac la persoana, prin care a lezat onoarea si demnitatea parlamentarilor prahoveni Daniel Savu si Ion Eparu – care, dealtfel, excede atributiilor si competentelor comandantului, contravine Statutului cadrelor militare si Legii de organizare si functionare a SRI, Regulamentului intern de organizare si functionare, precum si Ordinului directorului SRI privind relatiile angajatilor SRI cu mass-media;
  • autocompromiterea in fata inspectorilor si conducerii ANAF – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Prahova, prin complicitate la faptele sotilor Mihai Denis si Mihai Luiza (asociati cu Marin in ”afaceri la negru”), de a derula tranzactii imobiliare (vanzari de terenuri construibile si cladiri noi), operatiuni taxabile din punct de vedere al TVA, conform Codului Fiscal,  fara sa declare si sa plateasca la bugetul de stat TVA in valoare de 580.80.000 ROL (258.080 lei RON);
  • autocompromiterea in fata colegilor, administratorilor dealer-ului auto si a tuturor celor care au luat la cunostinta, prin achizitionarea in decurs de cateva zile a (3) trei autoturisme marca „KIA” la pret de 2 (doua), una fiindu-i oferita gratuit, „din partea firmei”;
  • imprumuturi de bani (de ordinul zecilor de mii de euro – cca. 80.000) de la subordonati (ex. Sarbu Dragos – loctiitorul sau) si imprumutarea cu bani (de ordinul miilor de euro, aprox. 6500) a subordonatului col. Croitoru Daniel – sef sector, pentru ca acesta sa-si poata plati datoriile exorbitante pe care le acumulase si a nu se declansa un scandal de proportii (ceea ce, partial, s-a intamplat[31], dar a fost musamalizat tot de Marin Constantin, iar unul din creditori, mr. Petre Sever, a fost, tot el, cercetat, sanctionat disciplinar si trecut in rezerva). QED!;
  • autocompromiterea in fata cvasii-majoritatii subordonatilor prin folosirea ca forta de munca a unor cadre / angajati SRI din unitate si a unor mijloace de transport proprietatea SRI pentru transportul unor agregate de balastiera, executarea unor lucrari de constructii si prestarea unor servicii administrativ-gospodaresti la proprietatile sale de la: Ploiesti – zona centrala, Ploiesti – Cartier Albert, Breaza-Nistoresti, Pantazi-Valea Calugareasca, Tarsoru-Nou-Aricestii Rahtivani;
  • autocompromiterea sa si, mai grav, a DJI Prahova si a SRI, dovedind lipsa de profesionalism, orgoliu personal si grandomanie, prin implicarea numelui si efortului informativ-operativ al unitatii militare intr-un dosar penal (324 / P / 2013 al DNASectia de Combatere a Coruptiei, procuror sef serviciu Papici Lucian), numai din dorinta de a demonstra ca toti sefii celorlalte structuri de forta descentralizate din judetul Prahova (procurorul general si adjuntul procurorului general al PCA Ploiesti, sefii DGIPI, DIICOT, BCCO, IJP, DGA, DGFP), ar fi corupti si, per a contrario, el este integru, onest si cinstit; cauza a fost clasata prin celebra Ordonanta din 01.04.2014, cunoscuta cu denumirea ”Ordonanta Papici”, iar in presa din Prahova a aparut o serie de articole ironice, negative, la adresa SRI.
  1. CU PRIVIRE LA APLICAREA SANCTIUNII DISCIPLINARE

Referitor la Comisia de asa numita „verificare speciala”, va rog a observa ca acest gen / modalitate de cercetare nu este reglementata in niciunul dintre actele normative incidente in materie de disciplina militara:

  • Statutul cadrelor militare,
  • Ordinul M64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apararii Nationale pentru aprobarea Regulamentului disciplinei militare,
  • Ordinul directorului SRI nr. S/1163 din 15.06.2008 prin care s-a aprobat „Instructiunea privind modul de stabilire, sanctionare, evidenta, raportare si analiza a abaterilor disciplinare savarsite de cadrele militare din SRI”.

Intr-o atare situatie, sanctiunea disciplinara trebuia obligatoriu aplicata in baza unei legi, si nu a unor regulamente ori instructiuni militare interne.

  1. Nu sunt nominalizati comandantii, superiorii, egalii sau inferiorii in grad fata de care se sustine (utilizand formularea generica din textul de act normativ) ca am manifestat lipsa de respect, iar „lipsei de respect” nu i se precizeaza elementele constitutive concrete / efective, sub aspectul atitudinilor / manifestarilor ce au condus la o asemenea concluzie. Astfel, este neclar cand si unde s-a produs aceasta lipsa de respect, daca s-a manifestat in imprejurari identice sau contexte diferite ori fata de toti concomitent, sau pe rand. Comisia nu mi-a indicat si nici prezentat probele care dovedesc presupusa abatere disciplinara.

Fac precizarea deosebit de importanta ca, in baza art. 22, alin. 3 din Regulamentul disciplinei militare in vigoare, pentru a-şi apăra onoarea şi demnitatea, cadrele militare care se considera lezate în urma unor afirmaţii sau acţiuni directe ori prin care se nasc suspiciuni asupra integrităţii lor morale, pot solicita analizarea lor în cadrul consiliului de onoare (art. 99, alin. 2). Subsemnatul nu am fost chemat in fata consiliului de onoare din unitate de vreun comandant, superior, egal sau inferior in grad si nici nu mi s-a prezentat vreo plangere / raport scris in acest sens in legatura cu care sa dau explicatii si sa ma apar daca as fi fost acuzat de cineva / ceva. In acest sens este ca am abtinut in anul precedent calificativul Foarte bine, atat eu personal, cat si structura pe care o coordonam.

  1. Nici prima comisie, si nici cea de solutionare a contestatiei nu mi-au precizat care din atributiile de serviciu (concret, din Fisa postului de sef sector) au fost indeplinite cu superficialitate, in ce a constat efectiv (care a fost natura acestei superficialitati / ce forma concreta a imbracat), in ce masura a fost alterata activitatea profesionala (daca a fost).

Invederez ca exista o contradictie flagranta intre aceasta acuzatie si calificativele profesionale („FOARTE BUN”) acordate subsemnatului si structurii comandata de mine la UM 0735 Ploiesti)[32] in anul 2013[33].

In aceeasi ordine de idei, cu aceleasi argumente, consider total neadevarata (chiar neverosimila din punctul meu de vedere si al tuturor colegilor din Sectorul Contraspionaj Prahova aflat sub comanda mea in perioada de referinta) afirmatia acuzatoare potrivit careia „s-au constatat o serie (sic!) de deficiente, care s-au repercutat asupra activitatii structurii din care facea parte…”.

Sustin cu toata taria si responsabilitatea ca aceasta consemnare este un abuz incalificabil, care contrazice insesi documentele si evidentele SRI (evaluari ale unitatii centrale, rapoarte de bilant, analize semestriale ale activitatii, aprecieri anuale de serviciu, calificative acordate etc.) in care, niciunde, nu s-a retinut ca in 2013 s-au constatat deficiente care, si mai rau, se se fi si repercutat asupra „structurii”.

Parasind limbajul academic, imi pot permite a califica aceasta acuzatie ca fiind o minciuna grosolana.

  1. Pentru a se observa mai bine precaritatea / a releva mai pregnant caracterul de aberatie al unei alte acuzatii, la acest punct voi utiliza metoda intercalarii in textul citat ad literam din documentul INTAMPINARE al SRI, a intrebarilor pertinente, firesti, care se impun cu prisosinta, astfel:

„… a actionat fara a raporta ierarhic (cum, unde, cui, ce sa raportez ?) si fara a obtine aprobarile necesare pentru relationarea (de ce natura a fost aceasta relationare ?) cu mai multe cadre ale Serviciului (aceasta este monumentala! nu stiam pana acum ca unui ofiter SRI ii este interzis sa se relationeze „cu mai multe cadre SRI” !; n-am mai auzit si nici citit asa ceva!) si expunerea (cum, unde, in fata cui, fata de cine?) unor date (care date, ce fel de date, in ce constau acestea ?) care constituiau obiectul activitatii profesionale (subsemnatul am fost seful profilului „Antiterorism”, ulterior al celui de „Contraspionaj” din Prahova si, daca as fi expus astfel de date, acum eram arestat si condamnat!), fara ca acestea sa fie verificate sau reale, determinat de sustinerea unor interese personale” (in ce au constat aceste interese personale ? Arat ca eu nu am case, vile, terenuri, autoturisme, pietre si metale pretioase, conturi bancare in lei sau valuta, titluri de valoare, actiuni, parti sociale la vreo firma, nu am beneficiat de excursii „sponsorizate” in strainatate dupa 1989 nici nu am iesit din Romania, iar concediile mi le-am petrecut in caminele de garnizoana ale SRI – iar in proprietate am un Citroen C1; am locuit toata viata cu chirie, traind, eu si familia, din imprumuturi bancare succesive, salariul de bugetar nefiind intotdeauna suficient).

  1. Cea din urma abatere disciplinara retinuta in sarcina mea, pe care o voi aborda similar, consta – in viziunea deformata a celor care au comandat si executat indepartarea mea din SRI – in aceea ca:

„ofiterul nu a raportat ierarhic (cui, col. Marin Constantin ?!) in mod corect cu privire la anumite actiuni personale care au implicat calitatea sa profesionala (confuzia este totala: care sunt acele „anumite” actiuni personale ? cum, in ce mod, la ce nivel au implicat acestea calitatea mea profesionala, mai ales daca erau personale ?!) si date cunoscute in virtutea atributiilor de serviciu (din nou, este o afirmatie grava, dar lipsita total de concretete si nesustinuta cu argumente: in virtutea atributiilor mele de serviciu, eu cunosteam actiuni de spionaj contra Romaniei, in judetul Prahova, precum si unele conexiuni in Bucuresti si restul teritoriului statului; daca as fi „implicat” astfel de date – asa cum iresponsabil se sustine – tare ma tem ca declansam un scandal diplomatic, cel putin !), inducand in mod nejustificat existenta unor disfunctii si situatii contrainformative” (cui, unde le-am indus, in ce au constat acestea concret, efectiv, nominal si ce urmari au avut ?; cine si cum le-a contracarat pentru a le remedia / repara ?).

  1. De asemenea, in mod total abuziv, nu mi-a fost asigurat dreptul la aparare prevazut de:

art. 7, alin. 1 din Statutul cadrelor militare;

art. 6, alin. 3, lit. e si l din Regulamentului disciplinei militare aprobat prin Ordinul nr. M 64 din 10 iunie 2013 al Ministerului Apararii Nationale si

– OD SRI nr. S/1163 din 15.06.2008 prin care s-a aprobat „Instructiunea privind modul de stabilire, sanctionare, evidenta, raportare si analiza a abaterilor disciplinare savarsite de cadrele militare din SRI” .

Potrivit dispozitiilor art. 6, alin. 3, lit. l din Statutul cadrelor militare, membrii comisiei de „verificare speciala” erau obligati sa imi permita sa-mi justific faptele care mi-au fost imputate.

Aceste acte normative au fost eludate cu intentie, in realitate neefectuandu-se cercetarea disciplinara reglementata de OD SRI nr. S/1163 din 15.06.2008. Procedura cercetarii disciplinare a fost disimulata intr-o asa-numita activitate de „verificare speciala” efectuata in baza unui alt ordin de director, respectiv nr. 001010 / 2004 (de audit intern, specific exclusiv pilonului financiar-contabil si logistic, si nu pilonului informativ-operativ).

Astfel, subsemnatului nu mi-au fost aduse la cunostinta acuzatiile, nici pe parcursul si nici la finalizarea „verificarii speciale”, pentru a le combate / in scopul de a ma apara.

Instigati de g-ral. lt. Coldea M. Florian, inspectorii / ”controlorii” au procedat astfel pentru a evita aplicarea prevederilor imperative ale art. 35 din Statutul cadrelor militare (intre timp declarat neconstitutional) si art. 20 din Regulamentul disciplinei militare care prevad ca, pentru apararea onoarei cadrelor militare si evitarea abuzurilor, cercetarea si judecarea abaterilor grave sau a altor fapte de aceeasi natura, se infiinteaza consilii de onoare si consilii de judecata.

Daca sustinerile SRI (cu privire la faptele pretins a fi fost savarsite de subsemnatul) ar fi adevarate, ar rezulta ca s-a comis o impardonabila eroare si o grava nelegalitate prin netrimiterea mea in fata consiliului de onoare / judecata. Abaterile disciplinare si urmarile acestora (astfel cum au fost prezentate in comunicarea nr. 01410542/27.02.2013), s-ar fi incadrat perfect in intelesul sintagmei „sau a altor fapte de aceeasi natura”.

Asadar, din doua ipoteze, numai una trebuie sa fie valabila:

– ori au fost grave / asimilate (de aceeasi natura), si atunci se pune intrebarea care a fost motivul pentru care nu am fost trimis in fata consiliului de onoare / judecata (cu atat mai mult cu cat era si o pluralitate de faptuitori, adica trei ofiteri),

– ori nu aveau gravitate, dar atunci se nasc si mai multe dubii, deoarece nu mai subzista / dispar urmatoarele:temeiurile eliberarii abuzive din functie, urmata de punerea la dispozitie, incalcandu-se, astfel, Statutul cadrelor militare,  Ghidul carierei militare aprobat prin HGR nr. 106/09.02.2011 si Ghidul carierei in SRI; motivele in fapt ale aplicarii sanctiunii disciplinare; motivul de mutare pe un profil neoperativ, intr-o functie inferioara pentru care nu aveam absolut nicio calificare, in alta garnizoana, la alta unitate militara, cu diminuarea sporurilor de dispozitiv si incadrarea in „alte conditii de munca” (pentru care legea prevede un spor de vechime diminuat cu 50%) decat cele specifice pilonului informativ-operativ; motivul si argumentele retragerii, la 23.06.2014, a avizului de securitate; fundamentul Ordinului directorului SRI nr. DP 0207 din 23.06.2014 prin care am fost trecut in rezerva din oficiu, din motive care imi sunt imputabile

III. CU PRIVIRE LA ELIBERAREA DIN FUNCTIE, PUNEREA LA DISPOZITIE SI MUTAREA LA ALTA UNITATE, DIN ALTA GARNIZOANA SI IN ALTA SPECIALITATE PE PROFIL NEOPERATIV

  1. Aceasta masura este un alt abuz.

Art. 3, alin. (3) din Ghidul carierei militare aprobat prin HG nr. 106/09.02.2011, text in vigoare in anul 2014[34], consfinteste:

            “Confirmarea sau trecerea cadrelor militare în activitate dintr-o armă sau serviciu și specialitate militară în alta se face în raport cu nevoile Ministerului Apărării Naționale, după obținerea pregătirii profesionale corespunzătoare, în condițiile legii.(s. n.)

Aceasta deoarece art. 83, alin. (1) din Statutul cadrelor militare (cu rang de lege, nu infralegal) obliga: 

(1) Ofiterii, maistrii militari si subofiterii fac parte din arme sau servicii si au specialitati militare, in raport cu profilul pregatirii lor profesionale.

Art. 9 din Ghidul carierei militare aprobat prin HG nr. 106/09.02.2011:

(1) Ofițerii în activitate obțin specialitatea militară din cadrul unei arme sau serviciu prin ordin de confirmare în armă / specialitate militară al comandanților/șefilor care au stabilite competențe în acest sens, după absolvirea formelor de pregătire specifice desfășurate într-o instituție militară sau civilă de învățământ, prevăzute de lege și de actele normative specifice aprobate prin ordin al ministrului apărării naționale.

(2) Ofițerii în activitate, pe perioada carierei militare, exercită funcții cu atribuții de execuție, de comandă / conducere sau specifice unor domenii speciale de activitate în structurile Ministerului Apărării Naționale.

Art. 84 din Statutul cadrelor militare:

(1) Trecerea ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor dintr-o arma, serviciu sau specialitate militara in alta se poate efectua, in raport cu nevoile armatei, dupa obtinerea unei pregatiri corespunzatoare, prin una dintre urmatoarele forme:

  1. a) absolvirea, cu diploma de licenta, a unei academii militare sau a unei institutii civile de invatamant superior cu profil corespunzator armelor, serviciilor si specialitatilor militare necesare armatei ori a unor institutii militare de invatamant pentru formarea ofiterilor, de catre cei care nu au avut studii de acest nivel;
  2. b) absolvirea unui cursde perfectionare a pregatirii sau de specializare cu durata de minimum 3 luni, urmata de un stagiu practic neintrerupt de cel putin 2 ani in noua arma, serviciu sau specialitate militara, pe timpul caruia sa fi fost apreciati cu calificativul cel putin „bun”.

(2) Maistrii militari si subofiterii pot fi trecuti dintr-o arma, serviciu sau specialitate militara in alta si prin promovarea examenului de grad, daca inainte de sustinerea acestuia au un stagiu practic neintrerupt de minimum 2 ani in noua arma, serviciu sau specialitate militara, pe timpul caruia au fost apreciati cu calificativul cel putin „BUN”.

  1. Comisia de „verificare speciala” nu mi-a evaluat activitatea manageriala, astfel incat eliberarea din functie nu poate fi justificata „ca act managerial”.

Acea comisie m-a chestionat indelung (a se audia inregistrarile efectuate cu minifonul) despre relatia mea cu parlamentarii Daniel Savu si Ion Eparu si daca, nu cumva, l-am „denigrat pe domnul Marin”.

Acestea au fost prioritare in verificari.

  1. Comisia de solutionare a contestatiei, cu rea credinta, a retinut, contrar adevarului, ca eliberarea din functie ar fi fost legala si s-a intemeiat pe art. 76 si 78 din Legea nr. 80 / 1995 (n.n. – in realitate, articolul este din Statutul aprobat prin aceasta lege, si nu din lege) si pe dispozitiile art. 39, alin. 3, lit. c.

Abuzul este flagrant: dispozitiile susinvocate din OD SRI nr. S/1357/2011 pentru aprobarea Ghidului carierei in Serviciul Roman de Informatii (“eliberarea din functie si numire intr-o functie de nivel inferior, ca act managerial”) nu isi gaseau aplicabilitatea in cazul meu intrucat eu eram:

– deja numit in functie (a se vedea Ordinul prim-adjunctului directorului SRI nr. AP I – 094 din 01.05.2013) si

– confirmat / definitivat pentru un mandat de 5 (cinci) ani prin Ordinul prim-adjunctului directorului SRI nr. AP I – 0196 din 04.09.2013. 

Mai mult, anterior, incepand cu 2005, detinusem functia de sef al altui sector[35].

  1. Potrivit Statutului cadrelor militare aprobat prin Legea 80/1995, militarul poate fi mutat o data pe an, dar intr-o functie similara (s.n.), astfel incat, daca se dorea sa se pastreze aparentele si sa se respecte minimal legislatia, trebuia sa mi ofere o functie similara.

Subliniez ca, in cadrul DJI Prahova, la data eliberarii din functie si a punerii la dispozitie (27.02.2014), era vacanta functia de sef Sector analiza-planificare si alte functii de colonel cu grad de colonel. Pana acum, paratul SRI nu a produs nicio dovada ca aceste functii nu erau vacante la Prahova.

In concluzie, s-au incalcat cu rea credinta dispozitiile imperative ale art. 84 alin. 1 din Statutul cadrelor militare potrivit carora trecerea ofiterilor dintr-o specialitate militara in alta[36] se poate efectua dupa obtinerea unei pregatiri corespunzatoare, singura forma prevazuta de lege, potrivita situatiei mele personale, fiind absolvirea unui curs de perfectionare a pregatirii sau de specializare cu durata de minimum 3 luni, urmata de un stagiu practic neintrerupt de cel putin 2 ani in noua specialitate militara (ceea ce cu certitudine nu s-a respectat).

Raspunsul paratului SRI la intrebarea nr. 9 din Interogatoriu este cel putin derizoriu atunci cand sustine ca mi s-au oferit trei variante pentru a-mi desfasura activitatea la unitati centrale, deoarece: toate erau inferioare functiei de sef sector; toate erau in alta specialitate decat in cea in care eram atestat profesional; toate erau in Garnizoana Bucuresti. Rezulta, astfel, certul formalism al propunerii, care a fost facuta doar pentru a nu se spune ca nu mi s-au oferit alternative.

De altfel, conotatia sanctionatorie mascata a mutarii, transpare cu evidenta, cu atat mai mult cu cat nu este sustenabila nici motivatia ca s-a facut in „interesul serviciului”, atata timp cat subsemnatul nu eram in masura sa dovedesc eficienta si sa aduc plusvaloare in activitate din cauza lipsei de pregatire in specialitatile oferite, toate fiind diametral opuse calificarilor profesionale de baza ale subsemnatului: jurist si ofiter operativ de informatii/contrainformatii, si nu paznic sau portar si nici transportator/ insotitor de colete de corespondenta clasificata.

Rizibila este si decizia paratului de a ma repartiza in aceasta unitate centrala neoperativa la o structura cu o denumire cel putin ciudata, numita ”Biroul pentru situatii de urgenta”. In paranteza fie spus, o astfel de structura nici nu are ce cauta in Organigrama SRI, existand multe alte institutii publice in Romania care gestioneaza asa ceva, sub coordonarea Departamentului pentru Situatii de Urgenta din MAI.

Nota: Situatiile de urgenta pe care eu, subsemnatul reclamant, trebuia sa le gestionez fara nicio pregatire de specialitate, erau: Incendii, cutremure, inundatii, accidente, explozii, avarii, alunecari sau prabusiri de teren, imbolnaviri in masa, prabusiri ale unor constructii, instalatii ori amenajari, esuarea sau scufundarea unor nave, caderi de obiecte din atmosfera ori din Cosmos (sic!), tornade, avalanse, esecul serviciilor de utilitati publice si alte calamitati naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici

  1. Referitor la ””eliberarea din functie”, Adresa nr. Cp 132 din 26.03.2019 a Directiei Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Apararii Nationale (inscris destinat colegului meu Florea Daniel care se judeca cu SRI intr-o cauza similara) in posesia caruia eu am intrat recent si nu a fost prezentat in niciuna dintre fazele / etapele procesului, la nicio instanta, dar pe care il anexez la prezentele concluzii scrise, vine si confirma exact sustinerile mele privind eliberarea din functie.

Trebuie facuta distinctie intre:

  • eliberarea din functie de conducere si numirea in functie de executie daca s-a produs ca urmare a judecatii si hotararii adoptate in cadrul unui consiliu de onoare/de judecata sau
  • eliberarea din functie de conducere ca urmare a participarii la procesul de selectie si ierarhizare in vederea numirii pe o functie de executie de catre un cadru militar care si-a exprimat acordul in acest sens prin raport personal.

 

Nicio situatie nu a fost valabila in cazul meu.

 

Mai mult, eliberarea mea din functia de sef sector apare ca fiind o masura sanctionatorie care mascheaza tot o sanctiune disciplinara, mai severa, respectiv  ”retrogradarea in/din functie”. Conform art. 57, alin. (1) din R. G. – 3, Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Ordinul ministrului apararii nationale M 64/2013, ”retrogradarea in/din functie” este considerata numirea intr-o functie cu coeficient de ierarhizare inferior celui avut anterior si se aplica ”in situatia neideplinirii in mod repetat a atributiilor functionale, ori cand dovedesc constant lipsa de exigenta si raspundere pentru mentinerea si intarirea disciplinei militare sau ca urmare a savarsirii unei fapte ce constituie abatere grava de la disciplina militara”

Or, eu nu ma regasesc in niciuna dintre cele III teze ale acestui text: primele doua nici SRI nu mi le-a invocat, iar a III-a teza (cea cu abateri grave), chiar paratul SRI sustine, in scris, expressis verbis, in prima Intampinare si in alte acte procedurale (Note de sedinta, Concluzii, Intampinare la cererea de recurs) ca ”nu m-a trimis in fata consiliului de onoare/judecata deoarece abaterea disciplinara nu era de o asemenea gravitate incat sa impuna aceasta masura”, asa cami s-a aplicat o sanctiune disciplinara usoara”.

Asadar, paratul SRI ne plaseaza intr-un impas de rationament logico-juridic, cu multiple elemente de contradictorialitate: rosteste/scrie doua propozitii categorice care se afla in raport de contrarietate, nu pot fi adevarate, dar pot fi false in acelasi timp si sub acelasi raport. Acest raport se stabileste intre doua propozitii de aceeasi cantitate, dar calitate opusa.

 

  1. Un nou abuz s-a savarsit prin supunerea la testarile cu aparatul poligraf (doua la numar, cea de-a doua refuzata de subsemnatul):

Pe data de 10.01.2014, in timpul concediului meu legal de odihna, mi s-a ordonat („din ordinul domnului director”) sa ma prezint la „Centrul pentru Psihologie Aplicata” Bucuresti, pentru a fi supus testarii cu aparatul poligraf.

M-am prezentat si l-am informat pe ofiterul psiholog examinator ca accept testarea deoarece nu am nimic de ascuns, dar, in cazul meu, aceasta este integral nerelevanta si contraindicata, avand in vedere ca eram (si sunt) sunt sub un tratament medical complex, cu o medicatie variata, fiind diagnosticat din anul 2005 cu:

  • grave afectiuni cardio-vasculare[37] (angina microvasculara, hipertensiune arteriala esentiala stadiul II grup de risc foarte inalt, anomalii de origine ale ACM si ACA pe partea stanga, epistaxis pe fond hipertensiv) si
  • alte boli acute/cronice (sindrom metabolic, polipoza colonica, ulcer duodenal cu HP, hepatita HVB, gastrita papulo-eroziva, adenom de prostata, hipereuricemie, eutiroidie, steatoza hepatica, chist hepatic, protruzii discale lombare etajate, afectari radiculare multiple etc.).

     Contrar deontologiei profesionale si a instructiunilor de testare cu aparatul poligraf, nu s-a tinut cont de aceste imprejurari. Ordinul instigatorului Coldea Florian trebuia executat fara cracnire, intocmai si la timp, iar rezultatul a fost cel stabilit aprioric.

 

  1. Dupa mutarea mea la unitatea din Bucuresti, Directia Protectie Corespondenta Clasificata si Obiective (indicativ „K” – U.M. 0356), am fost convocat la sustinerea interviului de securitate pentru revalidarea avizului de securitate si, subsecvent, am fost trimis la o a doua testare cu aparatul poligraf (12.06.2014) la care m-am prezentat, dar am refuzat categoric sa o sustin din urmatoarele motive:

– era a doua in decurs de numai 5 (cinci luni), rastimp in care nu savarsisem vreo fapta care sa impuna o reexaminare;

– rezultatele primei testari fusesera contrafacute / interpretate in sensul ordonat si urmarit de prim-adjunctul directorului SRI, aceasta cu atat mai mult cu cat unele intrebari tradau exact scopul care trebuia atins[38];

– dupa prima testare, pe fondul real al stresului, presiunilor si tracasarii de netagaduit la care am fost supus, am suferit un puseu paroxistic de tensiune arteriala avand ca urmare producerea unui accident vascular (in noaptea de 20 / 21.01.2014)  care a necesitat doua internari in spitale si ingrijiri medicale de 58 zile (inscrisuri medicale depuse la dosarul cauzei).

Testarea cu aparatul poligraf nu s-a facut intr-un laborator independent, ci in „Centrul pentru Psihologie Aplicata” al SRI, al carui comandant este COLDEA DORINA (născuta Negru, originară din Zalău, judetul Sălaj), sotia, pe atunci, a prim-adjunctului directorului SRI.

 

Astfel, contrar unor reguli minime de deontologie profesionala, testarea cu poligraful a fost efectuata „la comanda”, sub presiune, cu rezultatele transmise „in plic”, caracterul obiectiv al acesteia fiind nul.

 

  1. In final, pe baza unui Raport al Directiei Generale Securitate Interna, s-a luat decizia de a nu mi se revalida avizul de securitate, aceasta nefiindu-mi motivata.

Este important, pentru asigurarea unei depline stari de legalitate si temeinicie, sa se cunosca motivatia si probele pe care se sustine o astfel decizie de nerevalidare, cu atat mai mult cu cat aceasta atrage, de drept si imediat, trecerea in rezerva, pierderea calitatii de ofiter activ, respectiv pierderea locului de munca.

Contrar, este evident ca, fata de orice cadru militar devenit incomod, care ia atitudine fata de fapte ilicite pe care le cunoaste si le raporteaza[39], se pot comite abuzuri la adapostul necomunicarii motivelor, situatia creata fiind incontestabil de natura actiunii liberului arbitru (se pot „gasi” / „fabrica” motive suficiente care sa se plieze pe dispozitiile legale). In context, se pot manifesta, astfel, orgolii personale, razbunari, delatiuni etc. din partea unor cadre de conducere / cu competente de decizie, care, finalmente, se materializeaza intr-un ordin administrativ, de asemenea nemotivat faptic, de trecere in rezerva (cum s-a si intamplat).

De altfel, intreaga atitudine si modul de actiune al unor cadre din Serviciu, au facut predictibila solutia finala.

 

C O N C L U Z I I

 

Apreciez cu toata forta argumentelor ca, departe de orice indoiala, printr-un ansamblu complex de fapte ilegale / dolosive, mi s-au cauzat vatamari materiale (diminuarea soldei si a celorlalte venituri de natura salariala, obligarea la naveta zilnica si la cheltuielile conexe, diferit de cheltuielile propriu-zise de transport care mi-au fost decontate) si morale (toti fostii colegi ma evita, nemaifiind „frecventabil”).

Martorii Pruna Eugen si Ilie Adrian au dat cate o declaratie foarte echilibrata si obiectiva, care – ambele – confirma cu bun simt suferintele mele si atitudinea fostilor colegi cand li s-au comunicat masurile luate impotriva mea.

Nu in ultimul rand, cu legatura directa de cauzalitate, mi s-a provocat o agravare galopanta a afectiunilor medicale preexistente, prima dovada irefutabila fiind trecerea mea, de Comisia medico militara chiar din SRI, in pozitia de „APT LIMITAT” (luna iunie 2014), dupa care, culmea umilintei umane si a lipsei crase de respect, am fost trecut in rezerva din motive imputabile mie.

Unicul interes de netagaduit a fost indepartarea mea din sistem si, mai grav, musamalizarea / acoperirea faptelor cu caracter penal savarsite de col. Marin Constantin si a urmarilor acestora.

 

CAPATUL DE CERERE PRIVIND ACORDAREA DAUNELOR MATERIALE SI A DAUNELOR MORALE

Ar fi ineficient si redundant sa reiau in prezentele concluzii toate considerentele, argumentele si demonstratiile, inclusiv pe cele de calcule, pe care vi le-am depus la dosarul cauzei prin note de sedinta in 2019:

  • Note de sedinta privind proba cu inscrisuri care dovedesc daunele materiale si expliciteaza capatul de cerere privind acordarea daunelor morale, depuse la termenul din03.2019 (9125, 52 lei);
  • ”Note de sedinta privind unele aspecte juridice in legatura cu capatul de cerere pentru acordarea despagubirilor morale depuse la termenul din 04.2019 (10.000 euro) si
  • Completarea din 16.04.2016 la notele de sedinta privind unele aspecte juridice in legatura cu capatul de cerere pentru acordarea despagubirilor morale (depuse la termenul din 10.04.2019)” transmise prin serviciile Postei Romane.

Va rog a prelua toate punctele de vedere, pretentiile exprimate, temeiurile de fapt si de drept pentru care consider ca paratul SRI trebuie obligat la:

  • o desdaunare materiala de 125, 52 lei;
  • plata unor daune morale in cuantum de 000 euro.

 

CAPATUL DE CERERE PRIVIND ACORDAREA CHELTUIELILOR DE JUDECATA

In temeiul art. 451 si urm. C. pr. civ., solicit ca paratul SRI sa fie obligat la plata cheltuielilor de judecata:

1. taxa judiciara de timbru de 50 lei;

           2. Onorarii de avocat achitate de mine pentru consultanta, asistenta juridica si reprezentare conventionala (avocati) in cuantum total de 11.929,51 lei, dupa cum urmeaza:

a. Av. Iofciulescu Mihaela din Baroul Prahova – la prima judecare a fondului – 1000 lei;

b. S.C.A. ”DINCA & ASOCIATII”, Baroul Bucuresti, pentru avocatii in substituirea av. Dinca Ion, cf. Contractului de asistenta juridica nr. 1121866/2017 si a delegatiilor depuse la dosar:

–      Factura fiscala nr. 00012/17.1/ 24.04.2017 si Chitanta nr. 1006.1/18/24.04.2017 – 4534,00 lei;

–      Factura fiscala nr. 00019/17.1/18.09.2017 si Chitanta nr. 1016.1/18/18.09.2017 – 4598,20 lei

–      Factura fiscala nr. 00020/17.1/19.09.2017 si Chitanta nr. 1017.1/18/19.09.2017 – 1747,31 lei.

 

Sigur ca, dv.aveti dreptul de a face, eventual, in masura in care veti considera just, aplicarea – pe de o parte – a dispozitiilor art. 451, alin. (2) si – pe de alta parte – in functie de solutia pe care o veti pronunta, a art. 453, alin. (2), ajustand cuantumul total de 11.929,51 lei, cu exceptia taxei de timbru.

Fata de toate aceste aspecte, va solicit sa admiteti actiunea astfel cum a fost formulata si precizata in fata instantelor din primul ciclu procesual si in fata instantei de fond dupa casare, in rejudecare.

Anexez:

–      Contractul de asistenta juridica;

–      Facturile si chitantele care fac dovada achitarii onorariilor de avocat;

–      cu mentiunea ca chitanta av. Iofciulescu Mihaela ar trebui sa fie la dosarul primei judecari a fondului din 2015);

–      ORDINUL ministrului apararii nationale nr. M.64 din 10 iunie 2013.

–      Adresa M. Ap. N., nr. Cp 132/26.03.2019;

 

Cu stima,

Gulianu Florin

 

 

[1] https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/melanom-malign

[2] https://raportuldegarda.ro/articol/cele-mai-agresive-tumori-de-piele-melanomul-malign-si-carcinomul-cu-celule-merkel-diferente-si-asemanari/

[3] https://www.unica.ro/stiri-pe-scurt/srmedcc-80-pacientii-romani-melanom-malign-speranta-viata-5-ani-19710

[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2011, cu completările ulterioare.

[5] Art. 21 – Accesul liber la justiţie. (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Art. 24 – Dreptul la apărare.  (1) Dreptul la apărare este garantat. Comentariu: cum si cu privire la ce sa te aperi, daca nu cunosti motivatia unui act administrative care te lezeaza ?!

[6] Este posibil ca, de la venirea domnului Eduard Hellvig la conducerea SRI si, mai ales, dupa schimbarea din functia de comandant al Directiei Juridice a g-ral. de brigada Dumbrava Dumitru, o parte dintre aceste deficiente sa fi fost remediate sau macar ameliorate. A se vedea pentru conformitate opinia avizata a unui alt ofiter SRI, lt. col. Dragomir Daniel (https://www.realitatea.net/fostul-ofiter-sri-daniel-dragomir-semnal-de-alarma-dupa-declaratiile-generalului-r-dumbrava_2187529.html).

[7] Fara a intra in amanunte de tehnica legislativa, mentionez – spre stiinta – ca noul cod procedural penal arata o schimbare de optică a legiuitorului cu privire la rolul organelor judiciare (procuror, instanta) în procesul penal, adoptand norme care au ca trăsături esenţiale pe cele caracteristice sistemului procesual acuzatorial, renuntand la vechiul sistem procesual inchizitorial.

[8] E. g.: “Ghidul carierei in Serviciul Roman de Informatii” aprobat prin OD SRI nr. S / 1357 / 02.04.2011.

[9] Este fosta metoda de conducere a PCR din epoca comunista de “rotire a cadrelor”. Explicatia oficiala este ca “mutarile au loc periodic, pentru optimizarea structurilor de management ale SRI in teritoriu”. Admitand, in extremis, ca explicatia este sincera, atunci nu se intelege ratiunea mentinerii col. Marin la conducerea DJI Prahova timp de opt ani si numirea ulterioara, in aceeasi functie, la DJI Dambovita a SRI unde a ocupat functia pana in decembrie 2016. Probabil ca la Prahova nu s-a impus o “optimizare”, totul fiind impecabil, sau Coldea a citit Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda: Ce-aş avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniştit şi îi e frică de mine, de ce l-aş schimba cu un imbecil de care să-mi fie mie frică?”

[10] E. g. : dreptul la aparare.

[11] Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006, I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal (“Orice alte acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunilor militare, cum ar fi si ordinele de trecere in rezerva ale militarilor, nu sunt acte de comandament militar in sensul art. 2 alin.1 lit. l) din Legea nr.554/2004 si pot fi astfel cenzurate pe calea contenciosului administrativ.”)

[12] Text in vigoare in anul 2014.

[13] A se vedea experimentul celebru din Japonia numit ”maimuta numarul 100”.

[14] A se vedea pentru conformitate: https://www.academia.edu/32157803/CODUL_RENEUAL_DE_PROCEDUR%C4%82_ADMINISTRATIV%C4%82_A_UNIUNII_EUROPENE_Traducere_%C5%9Fi_adaptare

[15] Parlamentul European l-a adoptat in 2016 (P8_TA (2016) 0279 A regulation for an open, efficient and independent European Union administration European Parliament, Resolution of 9 June 2016 for an open, efficient and independent European Union administration (2016/2610(RSP).

[16]   Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 399 bis din 03 iulie 2013.

[17]  Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 815 din 05 decembrie 2012.

[18] La DNA – Strctura centrala, la Serviciul pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari s-a format ds. nr. 104/P/2017 pentru abuz in serviciu, fals in declaratii etc, ca urmare a plangerii penale depuse de subsemnatul si mr. (rez.) SRI Florea Daniel.

[19] Art. 21 si 22 din Legea nr. 14/1992.

[20] Ne cunoastem din perioada studiilor liceale, de pe terenurile de sport unde se organizau campionate de handbal. Este inginer constructii aeronave. In anii ’90, am fost colegi de serviciu la Sectia Judeteana de Informatii Prahova a SRI. In perioada 2000 – iunie 2002, cand ambii eram in rezerva, am fost colegi de formatiune politica. Intre 2001-2002, ing. Savu Daniel a fost directorul Sucursalei Regionale Muntenia – Sud a APAPS Bucuresti (fostul FPS) la care functionam ca expert-jurist.

[21] Il cunosc din perioada cand juca la echipa de fotbal Petrolul Ploiesti. Este profesor univeritar doctor la Universitatea Petrol Gaze Ploiesti. In anii 2000- iunie 2002 am fost colegi la aceeasi formatiune politica. Intre aprilie 2012 – iunie 2014, am locuit cu familia, in calitate de chiriasi, in apartamentul proprietatea deputatului Eparu Ion (Contract de inchiriere inregistrat cu nr. 2949 C la Administratia Finantelor Publice Ploiesti, filele 35 – 37 din Anexa 5).

[22] Ne cunoastem din clasa a I-a generala. Am fost, ani la rand, vecini de bloc in acelasi cartier ploiestean. Am fost colegi de clasa si banca in anii I si II de liceu la Colegiul National “Nichita Stanescu” Ploiesti (fost “C. D. Gherea”). Am fost colegi, la discipline sportive diferite (handbal, respectiv volei), la Clubul Sportiv Municipal Ploiesti (fosta Scoala Sportiva). Am lucrat cu sotia sa, in perioada octombrie 1998-decembrie 1999, la grupul de firme de protectie si paza „BIDEPA” Bucuresti, in care aceasta avea functia de director economic, in prezent fiind director general national al DALKIA ROMANIA. Am colaborat profesional cu acesta cand detinea functia de prefect al judetului Prahova.

[23] Daca col. Marin Constantin a absolvit un liceu industrial de periferie (de petrol Teleajen, devenit ulterior Liceul Tehnologic Ludovic Mrazek), care a intrat in faliment si s-a desfiintat si, apoi, Scoala de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne Baneasa – Bucuresti, arma Securitate,, desfiintata si aceasta, neavand, probabil, pe acolo, colegi si prieteni de o asemena calitate si anvergura profesionala si socio-politica, nu este vina mea. Este posibil sa aiba complexe de inferioritate si sa fie frustrat, dar aceasta stare nu justifica atacurile impotriva persoanei mele, nedreptatile / ilegalitatile savarsite si nici folosirea abuziva a prerogativelor functiei militare. Interlocutorii si / sau asociatii dansului sunt persoane cu conexiuni in mediul interlop sau persoane cu un bine conturat profil infractional: Mihai Denis alias „Pictorul”, Sia Madalin Dumitru zis „Mangiare”, Urse Dan despre ale carui fapte este util a se vedea: Expresul de Sud – „Mafia lichidatorilor din Bucuresti (III)”; similar in urbannews.ro; stirile.rol.ro. – „Dan Urse (lichidatorul Extrapan) urmarit penal de DIICOT – Serviciul Teritorial Ploiesti” pentru initiere, constituire de grup infractional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003, art. 7). La fond s-a pronuntat sentinţa penala nr.18/F din 07 februarie 2012 a Curţii de Apel Pitești – Secţia Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. La Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Penala, Completul 7, recursul lui Urse Dan a fost respins in ds. nr. 3355/1/2012 .

[24]  Cert este ca, ulterior, banuiala mea din decembrie 2013 s-a confirmat in iulie 2014. Astfel, dupa iesirea de la interviul de securitate sustinut pe 01.07.2014, cel de-al treilea ofiter sanctionat si trecut in rezerva in aceleasi imprejurari cu subsemnatul si cu mr. FLOREA DANIEL, mr. (r) Petre Sever Tudor, a receptionat indirect (pe holul sediului central al SRI) confesiunea discreta (care s-a dorit a fi prietenoasa, un fel de „captatio benevolentiae”) pe care cpt. Damureanu George a facut-o unui coleg din Directia „H”-Planificare integrata, potrivit careia prim-adjunctul ar fi ordonat g-ral. brig. Ghita Vasile, seful Directiei Generale „E”, sa … termine cu slugile lui Savu din SRI(n. n. – cu referire clara / explicita la senatorul Daniel Savu).

[25] Aceasta chiar nu imi apartine. SRI face o confuzie grava intre mine si mr. Florea Daniel si dovedeste, inca odata, graba, superficialitatea si reaua credinta cu care a actionat.

[26]  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, în 29 iunie 2010, recursul DIICOT. Este adevarat ca cei trei ofiteri, din dorinta de a devoala coruptia col. Marin Constantin si a altor ofiteri cu functii de comanda, au gresit si, pentru aceasta au fost sanctionati penal, dar fondul acuzatiilor expuse de ei era real si ramane valabil.

[27] In cazul in care se va confirma varianta intermediarului, acesta poate fi:

col. (r) Nita Grigoras (tel. 0244514670), de asemenea tot ziarist, redactor sef la ziarul “PLOIESTII” (al carui director si fondator / proprietar a fost colaborator al Securitatii comuniste). Nita Grigoras a fost seful de sector al lui Marin Constantin si al d-lui. senator Daniel Savu (in perioada in care acesta lucra in SRI pe profil “contraspionaj”, cu care se afla, insa, in relatii de dusmanie). In legatura cu colonelul de securitate, ulterior SRI, Nita Grigoras, apropiat al col. (r) Paltanea Corneliu, fost sef al SJI Prahova, declarat agent al politiei politice comuniste prin Decizia nr. 320 din 03.10.2006 a Colegiului CNSAS, condamnat la pedepse privative de libertate (executate) in cel putin trei cauze penale instrumentate de DNA – Sectia de combatere a infractiunilor de coruptie savarsite de militari, a se vedea: articolul “Interesele petroliere ale lui Talpes” postat la 27.05.2005 pe www.ziuanews.ro si articolul din site-ul  “opiniicetatenesti.com”, “Mafia din energie – Cine au fost cei care au redactat dosarul Rompetrol?! Nişte proxeneţi de drumul mare! (VII)” etc.

Urse Dan, nasul ziaristului Ignat Sebastian (ca si al mr. SRI Ionita Sorin, subordonatul meu).

 

[28] Mercador / OLX ; www.anunturiimobiliare.ro ; www.anunturigratuite.com ; Raid onLine ; Ymai.ro etc.

[29] Care nu se subordoneaza comandantului DJI Prahova, ci  – facand parte din structura unitatii centrale, Directia Generala Securitate Interna – sefului acesteia.

[30] Acest  imprumut a fost de aproximativ 170.000 fr. CHF (cca. 190.000 euro) astfel ca nu acopera nici pe departe averea de 1 (un)  million euro, asa cum tot incearca sa sustina, fluturand acest credit ca justificare la toate comisiile si la conducerea SRI care, chiar nu inteleg, cum de pot accepta o asemenea motivatie falsa. Mai mult si mai grav, este ca cheltuielile lunare cu rambursarea acestui credit si cu celelalte facturi, nevoi / necesitati personale si ale familiei, precum si cu intretinerea, modernizarea, reabilitarea / imbunatatirile la toate imobilele enumerate, depaseau cu mult veniturile familiei. In context, apare si mai de neinteles de unde a avut col. Marin suma de 6.500 euro cash pentru a-l imprumuta pe preferatul sau, col. Croitoru Daniel.

[31] Pentru a putea sa restituie creditorilor o parte din sumele imprumutate, care depasisera foarte mult termenul scadent de rambursare, si deoarece era exclus sa obtina un credit bancar, col. Croitoru Daniel a apelat la o colega, mr. Ciocan Laura, care a convins-o pe mama sa faca un imprumut in nume personal, dar banii obtinuti sa-i inmaneze ofiterului in cauza. Deoarece nici restituirea acestui imprumut luat de la mama colegei sale nu s-a facut conform intelegerii, pagubita s-a prezentat in audienta la comandantul unitatii, col. Marin Constantin. Col. Croitoru Daniel i-a promis ca rezolva problema, propunandu-i batranei mame a colegei un monument funerar cu cruce aurita in locul banilor (sotia sa avand o firma care produce astfel de furnituri).

 

[32] Ambele calificative au fost “FOARTE BUN”. Conform Anexei 1 la Regulamentul disciplinei militare, prin rezultate foarte bune se inteleg “realizări care se situează peste obiectivele de performanţă stabilite anual.”

[33] Astfel, prin aprecierea de serviciu pentru activitatea pe anul 2013 mi s-a acordat calificativul „FOARTE BUN”. Pentru rezultatele profesionale deosebite si indeplinirea misiunilor specifice, unitatea centrala de profil a acordat Sectorului Contraspionaj din DJI Prahova, pe care l-am condus in anul 2013, acelasi calificativ de „FOARTE BUN”.

In ultimii 10 ani, am fost apreciat in cadrul evaluarilor anuale numai cu calificativele „BUN” si, majoritare, de „FOARTE BUN” si am indeplinit, neintrerupt, numai functii de conducere din primul palier de comanda (sef compartiment, sef birou, sef sector).

 

[34] Text publicat în M.Of. al României. În vigoare de la 19 mai 2011

[35] Sectorul Prevenire si Combatere Terorism. Este de domeniul evidentei ca toate aceste elemente / repere ale situatiei mele profesionale, sub aspect faptic si de drept, erau pe deplin cunoscute membrilor comisiilor, conducerii unitatilor centrale nominalizate ca fiind implicate in savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si prim-adjunctului directorului SRI, g-ral. lt. Coldea Florian Mihail.

[36] Specialitatea in care am fost mutat la Directia Protectie Corespondenta Clasificata si Obiective intruneste toate criteriile pentru a fi incadrata in alta specialitate.

[37] De-a lungul timpului, testarea cu poligraful a generat controverse considerabile atât în cercurile ştiinţifice, cât şi publice. Majoritatea psihologilor şi altor categorii de oameni de ştiinţă a fost de acord că un test cu poligraful nu este foarte pertinent. Tribunalele – inclusiv Curtea Supremă de Justiţie din Statele Unite – au respins în mod repetat folosirea poligrafului ca probă, din cauza lipsei de siguranţă inerente arătate. Particularizand la cazul subsemnatului, acesta nu are nicio relevanta pe fondul bolilor grave, dovedite, de natura cardiovasculara, unele dobandite, altele de origine. Prin examinarea poligraf se masoara si compara simultan chiar parametri psihofiziologici (puls, ten­siune arteriala, reactia electrodermica, respiratia în varianta abdominala si toracica si uneori reactivitatea miokinetica) care, la subsemnatul, sunt alterati de boala.

[38] “L-ati denigrat pe domnul colonel Marin Constantin ?”, “Ati folosit Serviciul / date sau informatii profesionale in interes personal ?” (n.n. – se observa aberatiile lui MARIN!).

[39] Cu diferite ocazii institutionale am raportat despre savarsirea unor fapte, inclusive prevazute de legea penala de catre unele cadre din DJI Prahova: in contextul actiunii de verificare speciala, la testele poligraf, cu prilejul audierii la comisia de solutionare a contestatiei formulate impotriva aplicarii sanctiunii disciplinare, al interviului de securitate.

Articolul Justitia nu insemna adevar si dreptate!/Culoarele justitiei se mentin la Curtea de Apel Ploiesti! Campul tactic nu a disparut! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Citeste in continuare

Eveniment

S-a triplat filajul!

Publicat

pe

(Preluare National  – Catalin Tache):

Daca Mihai Busuioc nu s-ar fi lasat ”documentat” exact de cine nu trebuia, dupa cum se va convinge singur cat de curand, Curtea de Conturi ar fi putut da o adevarata lovitura de imagine prin verificarea ”cheltuielilor operative” ale serviciilor secrete. Dintre care unele structuri care au pus botul parca ”prea ca la tara” la excesele procurorilor au ajuns in ridicola situatie de a se fila unele pe altele. Mai mult chiar, in instantele de judecata au produs rumoare spetele in care judecatorii, care oricum au vazut multe la viata lor, mai ales in vremurile de glorie ale statului paralel s-au blocat cand au realizat ca s-a ajuns la ”triplari”  de filaj!

Acum, ca s-a ajuns la aceste triplari ale unor operatiuni de monitorizare a unor ”tinte” comune din pura prostie, din lipsa colaborarii interinstitutionale, asta in ciuda puzderiei de protocoale semnate intre structuri sau pentru ca serviciile nu mai aveau incredere unele in altele si se filau de fapt reciproc, aproape ca nici nu mai conteaza! Din moment ce costurile acestor operatiuni sunt pru si simplu colosale. Si daca o structura a filat un infractor periculos care ulterior a fost condamnat, mai exista circumstante atenuante pentru chelturirea acestor sume exorbitante si oricum nejustificate. Chiar daca nici macar asa prejudiciile nu impuneau poate neaparat luarea unor astfel de masuri exceptionale si costisitoare pe masura. Dar atunci cand fondurile operative ”fara numar” au fost tocate pentru ca ”acoperitii” sa se urmareasca unii pe altii, chiar ca te intrebi de ce oare nu este Curtea de Conturi interesata de controalele tematice pe aceasta  tema…? Unele mereu anuntate in urma presiunii mediatice, dar niciodata si efectuate…

Cine plateste?

Desigur ca nimeni nu isi mai face sperante ca ar mai putea plati cineva pentru isteria filajelor din ultimii ani. Mai ales ca, in cele mai multe dintre cazuri, cei responsabili s-au retras deja din sistem in bratele atat de generoase ale pensiilor speciale. Numai ca indaratnicia cu care se refuza barem monitorizarea administrativa a acestor cheltuieli pe operatiuni deja penibile precum cele cu triplarea filajelor, chiar ca nu mai este de inteles. Mai ales ca, daca in viitorul sau raport de activitate Curtea de Conturi ar anunta exact cat costa o astfel de misiune, poate ca romanii si strainii deopotriva s-ar gand de doua ori daca se merita…

 

Articolul S-a triplat filajul! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Citeste in continuare

Eveniment

MAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)

Publicat

pe

In articolul “Ministerul de Interne cu “parfum” de femeie/Amante, abuzuri si banii publici” din data de 22.04.2019, Incisiv de Prahova va dezvaluia cum fosta amanta a unui sef din Politia Romana a devenit tinta unor “actiuni specific” ale agentilor, actiuni de intimidare in stil mafiot, pe bani publici.

Comisarul șef Decebal Dumitru Drăghiea, fiul prefectului de Mehedinți Nicolae Drăghiea,  sau cum i se mai spune, comisarul 3D s-ar afla in spatele acestor actiuni.

“Georgiana”, o tanara care a fost amanta unui ofiter cu functie de raspundere in MAI a devenit, brusc, “suspect” de serviciu. Cu aceasta ocazie, am dezvaluit in exclusivitate plangerile acesteia si faptul ca procurorul general a considerat “oportun” sa probe, in temeiul dispozitiilor art 326 din Codul de procedura penala, trimiterea dosarului pe plangerea acesteia de la Parchetul de pe langa Judecatoria Drobeta Turnu Severin la Parchetul de pe langa Judecatoria Oravita.

parchet

https://www.incisivdeprahova.ro/2019/04/22/ministerul-de-interne-cu-parfum-de-femeieamante-abuzuri-si-banii-publici/

Dupa aparitia la unele emisiuni de la Tv pe plan national, anumite “fituici” de casa din Gorj ale comisarului șef Decebal Dumitru Drăghiea  au incercat sa o decredibilizeze pe “Georgiana” lasand sa se intelega ca aceasta nu ar avea probe si luand fatis, contrar deontologiei profesionale ale jurnalistilor, apararea “maharului” de la IPJ Gorj.

In acest articol va prezentam, in exclusivitate, inregistrari audio, stenograme incendiare si intrebam public ce mai cauta in MAI un astfel de personaj!

1b (1)

1b (2)

1c

“Subsemnata Dalimon Georgiana Elviruta, va aduc la cunostinta urmatoarle:

In urma tragicei relatii avute cu Draghiea Decebal Dumitru-Sef IPJ Gorj-fiu Prefectului de Mehedinti, relatie pe parcursul careia am fost supusa la mai multe abuzuri, am ramas insarcinata cu acesta. La aflarea acestei vesti Draghiea Decebal Dumitru a devenit din ce in ce mai violent, recalcitrant si ma ameninta.

In urma amenintarilor, presiunii si terorizarilor suferite din partea acestui om, barbat si politist, am recurs la intreruperea de sarcina prin metoda avortului medicamnetos, deoarece sarcina era mica.

A fost o decizie pe care am luat-o intr-un moment de disperare, crezand ca este o solutie viabila . Am recurs la acest gest datorita amenintarilor repetate, scandalurilor si abuzurilor suferite. Dupa aceasta interventie, traumatizanta m-am aflat intr-o situatie fara precedent, vadit vulnerabila. Vulnerabilitate pe care inspectorul sef Draghiea Decebal Dumitru a exploatat-o la maxim , devenind dintr-un politist ce se vrea integru, un agresor mai crud decat multi alti infractori anchetati de el!

Am adus la cunostinta aceste aspecte Corpului de control al politistilor din cadrul IGPR ,Parcheului si Instantei de judecata.

Consider ca un asemenea ,,politist„ nu reprezinta garantul fermitatii,legalitatii si integritatii! Cu atat mai mult functia de lider pe care acesta o ocupa in cadrul IPJ Gorj!

Ca atare, date fiind cele sus mentionate, ii solicit public demisia de onoare, daca acest om mai poate avea onoare”!

La inceputul relatiei extraconjugale ale comisarului șef Decebal Dumitru Drăghiea cu tanara “Georgiana”, “maharul” de la IPJ Gorj isi conducea sotia la liceu (unde aceasta tinea 2-3 ore) si fugea 40 de km pentru a face dragoste cu amanta cea tanara, uneori in masina. Ulterior fugea inapoi la sotie pentru a merge de la liceu impreuna acasa. Vorba aia cu usturoiul, nu? Asta o fi comportamentul deontologic al unui politist? Sau asta este comportamentul deontologic al unui sef din  MAI?

Am lasat primele cifre al numarului de telefon ca sa nu existe dubii ca telefonul nu ar apartine sefului IPJ Gorj!

La inceputul relatiei, “maharul” de la IPJ Gorj se lauda cu uniforma si ii trimitea poze de grup, cu alti colegi, viitoarei amante pentru a o cuceri…

Cand relatia a mai avansat, comisarului șef Decebal Dumitru Drăghiea si amanta sa tanara poposeau pe la diverse hoteluri, atentie achitate de amanta cea tanara. Rusinica…

Dupa ce amanta a ramas “insarcinata” cu misiunea comisarului șef Decebal Dumitru Drăghiea, acesta a devenit violent iar, amanta cea tanara a devenit tinta unor “actiuni specific” ale agentilor, actiuni de intimidare in stil mafiot, pe bani publici. „Maharul” si-a adus aminte ca are copii si familie….

In numarul de azi, prezentam in exclusivitate, la finalul articolului, inregistrari audio de la sexul practicat in masina de seful IPJ Gorj cu amanta sa tanara, urmand ca in viitoarele articole sa prezentam inregistrari audio spumoase si de la partidele de sex practicate de cei doi prin diverse hoteluri. Cei de la Control Intern ar trebui sa stea pe faza. Apar deconspirari din cazuri, “tinte”, colegi din IGPR, etc. O frumusete pentru imaginea MAI. (Cristina T.).

N.R – Incisiv de Prahova va solicita oficial un punct de vedere conducerii MAI, personal ministrului Carmen Dan.


































 





 

 

 

 

 

 

Articolul MAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I) apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Alegerea cuvintelor cheie Alegerea cuvintelor cheie
Afaceri9 ore inainte

Alegerea cuvintelor cheie

Învață să faci analiza de cuvinte cheie de la experți SEO Cuvintele cheie, mai exact selectarea celor mai potrivite cuvinte cheie...

Eveniment13 ore inainte

Justitia nu insemna adevar si dreptate!/Culoarele justitiei se mentin la Curtea de Apel Ploiesti! Campul tactic nu a disparut!

Daca pentru toate celelalte argumente, judecatorul fondului putea sa respinga cererea, ca asa a chibzuit el, avand in vedere, insa,...

EvenimentO zi inainte

S-a triplat filajul!

(Preluare National  – Catalin Tache): Daca Mihai Busuioc nu s-ar fi lasat ”documentat” exact de cine nu trebuia, dupa cum...

Eveniment2 zile inainte

MAI “crapa” de deontologie profesionala/Seful IPJ Gorj- sex in masina cu amanta/Inregistrari audio si stenograme incendiare (I)

In articolul “Ministerul de Interne cu “parfum” de femeie/Amante, abuzuri si banii publici” din data de 22.04.2019, Incisiv de Prahova...

Eveniment2 zile inainte

Nicio interpelare in Parlament/ Nicio plangere penala pentru sesizarea parchetului/ Nicio demisie/ Nicio alta masura punitive legala, institutionala

Marti, 16.04.2019, Comisia permanenta comuna a Senatului si Camerei Deputatilor pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI condusă de Claudiu...

Eveniment3 zile inainte

„Vataful” de la conducerea APM Prahova, interesul personal si favorizarea unor operatori economici in detrimentul altora

Florin Diaconu a fost pentru cei de la Incisiv de Prahova o figura „pitoreasca”, la nivelul redactiei noastre sosind zeci...

Eveniment4 zile inainte

Lazar trebuie sa raspunda penal pentru fals in declaratii

(PRELUARE INPOLITICS.RO–B.I.): Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, afirmă că procurorul general trebuie anchetat penal pentru fals în declarații, dat fiind...

Eveniment4 zile inainte

Recalcularea corecta a sporului pentru Semnul Onorific (Meritul Militar)!

Recalcularea corecta a sporului pentru Semnul Onorific ( Meritul Militar)! Dupa stabilirea pensiei, in procent din pensie si nu cum...

Eveniment5 zile inainte

A ignorat si nu a actionat concret pentru eliminarea efectelor toxice in justitie produse de SRI in campul tactic al justitiei

Cred ca “profesionistul” T.T, acum la sfarsitul mandatului sau de ministru, ramane un zero al justitiei intrucat nu a facut...

Eveniment6 zile inainte

Iohannis, lovit in punctual slab…/Gata, acum i-o pot salta pe Carmen!

(Preluare National  – Catalin Tache): Dupa cum dezvaluiam chiar ieri, Klaus Iohannis a facut o mutare cel putin surprinzatoare prin...

Eveniment6 zile inainte

George Maior a lezat interesele partidelor politice si/sau ale persoanelor fizice ori juridice/A MINTIT Comisia de control

Preluare FLUX 24 Fostul director SRI George Maior a angajat instituţia, în perioada 2012 – 2015, în acţiuni “reprobabile”, care...

Uncategorized6 zile inainte

Cabana de la munte, un loc excelent pentru relaxare!

Pasionat de natura si de spiritul pe care il emana un peisaj curat, racoritor si plin de aer proaspat? Ti-ai...

Eveniment7 zile inainte

Protejarea sefilor SRI/Dosarul nr 104/P/2017, tergiversat la DNA Structura Centrala – Serviciul pentru Combaterea Infractiunilor savarsite de militari

V-am promis in articolele precedente ca vom mai publica extrase din petitiile, sesizarile, plangerile etc. celor doi ofiteri SRI de...

UncategorizedO săptămână inainte

De la epoca de piatra, la masini de lux

De-a lungul timpului am cunoscut o dezvoltare armonioasa alaturi de tehnologia care ne acapareaza in prezent 99% din timpul petrecut...

EvenimentO săptămână inainte

Uite cine-i da ”mapa neagra” lui Iohannis!/ “Expertul” britanic, consultant SRI si BVT, principala agentie de informatia austriaca!

La data de 17.04.2019, Incisiv de Prahova publica urmatorul articol “SRI se fardeaza pe sub masa, fara oglinda/”Expertul” britanic, consultant...

EvenimentO săptămână inainte

SRI se fardeaza pe sub masa, fara oglinda/”Expertul” britanic, consultant al SRI/ ”Culoarele justitiei”

Printre putinii, daca nu cumva sigurii fosti ofiteri SRI care se mai lupta demn cu SRI (multi dintre ei cu...

Știrea Zilei