Afaceri
Laptop refurbished – merita achizitia?
Conceptul de produs refurbished a reusit sa se impuna, din ce in ce mai mult, in ultimii ani, mai ales pe piata produselor electronice. Exista, insa, destul de multe persoane pentru care acest concept nu este suficient de clar. Unii fac confuzie intre un produs refurbished si un produs second-hand. De aceea si pentru a raspunde si intrebarii din titlul articolului, vom incerca sa oferim o serie de lamuriri care sa aduca lumina asupra acestui termen.
Un produs refurbished este un produs reconditionat, astfel incat sa ajunga la aspect si performante asemanatoare produsului similar nou. In cazul laptopurilor, procesul este acelasi, produsele provenind fie dintre produse cumparate si ulterior returnate, din diverse motive, mai putin din motive de functionalitate, dintre produsele expuse la raft, care pot fi afectate estetic, pe perioada cat se afla in display, dintre produsele aflate in inventarul marilor companii, care, odata la 2-3 ani, isi reinnoiresc baza de dispozitive folosite in activitatea curenta, vanzand laptop-urile vechi si achizitionand altele noi. Marile branduri producatoare de laptop-uri si-au alcatuit divizii special pentru produsele refurbished, tocmai pentru a salva o parte dintre dispozitivele returnate sau cele in display, tocmai pentru ca acestea nu prezinta nici o problema de functionare, ci, eventual, doar mici probleme de estetica. Pe de alta parte, exista si companii care s-au specializat pe achizitia gamei de laptop-uri disponibilizate de marile companii, la preturi deseori modice, pe care le transforma in produse refurbished, trecandu-le printr-un riguros proces de curatare, testare, inlocuire de componente si verificare a functionalitatii, etc, astfel incat produsul final, scos la vanzare, sa fie similar, ca operabilitate, produsului nou. Mai multe detalii pe laptopdell.ro.
In general, un laptop refurbished de calitate ar trebui sa fie un laptop din gama Professional, deoarece aceasta gama prezinta produse cu o mai mare viabilitate, fiabilitate si rezistenta. Produsele din gama PC sunt mai slabe, sub aspectele mentionate, iar transformarea lor in refurbished nu este profitabila. Astfel este evident rapsunsul la intrebarea, de ce sa nu cumparam un laptop PC nou, ci unul refurbished? Este vorba despre performantele de functionare. In cazul in care nu exista un buget suficient pentru achizitia unui laptop Professional nou, care sa ne satisfaca nevoile de utilizare, se recomanda, din toate punctele de vedere, achizitia produsului similar refurbished si nu a celui din gama PC. Gama PC este, de regula, destinata unor nevoi de utilizare dintre cele mai simple, de genul cautarilor pe Internet, citirii de e-mailuri, eventual folosirea pachetelor de programe de tehnoredactare sau calcul tabelar, in vreme ce gama Porffesional este destinata unei utilizari de intensitate mare, a unor aplicatii complexe, care solicita mai multa fiabilitate si rezistenta in functionare. Pretul unui produs refurbished poate fi extrem de avantajos, comparativ cu pretul produsului nou, putandu-se achizitiona, practic, aceleasi performante de functionare, la un pret mult redus. Diferenta consta in existenta unor urme de estetica – eventual mici zgaraieturi, mici deteriorari ale carcasei, deterioarea ambalajului, etc, de unde survine si diferenta de pret.
Produsele care se transforma in refurbished pot avea o durata de viata aproape egala cu cea a produsului nou. Astfel, sunt “salvate” produse functionale, care, altfel, ar adauga in mod inutil cantitatii de deseuri generate de scoaterea din uz a produselor electronice. In acest fel, se contribuie si la sustinerea politicilor de protectie a mediului, valorificandu-se, la maximum, produsele electronice functionale. Pentru servicii seo de calitate intra pe inseo.ro.
Afaceri
Profituri pe hârtie, pierderi în realitate: HoReCa crește doar in statistici, statisticile nu iau in calcul scumpirile, iar în acest timp piața intră într-o zonă de risc major
Creșterea de 5 procente înseamnă de fapt TVA, inflație, creșteri de prețuri, in timp ce horeca înregistrează pierderi de peste 10 procente.
Zeci de anunțuri cu restaurante de vânzare au apărut în ultima lună
“Industria ospitalității din România traversează o perioadă în care indicatorii statistici creează o iluzie de stabilitate, în timp ce, în profunzime, mecanismele economice se degradează vizibil. Creșterea cifrei de afaceri raportată la nivelul sectorului nu reflectă o relansare a consumului, ci mai degrabă o adaptare forțată la un context dominat de presiuni fiscale și inflaționiste.” (Valentin Șoneriu, presedinte FPIOR)
“Majorarea TVA-ului de la 9% la 11%, corelată cu o inflație anuală de aproximativ 9,7% în 2025, a determinat o recalibrare generalizată a prețurilor în HoReCa. În acest cadru, evoluția cifrei de afaceri de la aproximativ 7,3 miliarde la 7,8 miliarde, echivalentul unei creșteri de circa 5%, nu semnalează o dinamică economică sănătoasă, ci o ajustare contabilă determinată de scumpiri.” (Călin Cozma, președinte executiv FPIOR)
Efectul este deja vizibil și se resimte tot mai clar în dinamica pieței. Traficul de clienți a scăzut la nivel național, iar consumul devine din ce în ce mai calculat. Clienții nu dispar, dar își schimbă profund comportamentul: ies mai rar, aleg mai atent și reduc experiența la strictul necesar. Bonul mediu crește, însă nu reflectă un apetit mai mare pentru consum, ci prețuri mai ridicate pentru aceleași alegeri.
Această schimbare nu apare izolat, ci în paralel cu o creștere constantă a costurilor din industrie. În acest context, prețurile au crescut deja cu 10-15% în 2026 comparativ cu 2025, ca efect al presiunilor acumulate la nivel operațional. De la materii prime și utilități până la forța de muncă, fiecare verigă a lanțului economic s-a scumpit, iar aceste ajustări au fost, inevitabil, transferate către consumator.
În acest context, Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România atrage atenția asupra unei rupturi tot mai evidente între percepția publică și realitatea economică din industrie, dar și asupra riscurilor majore pe termen scurt și mediu.
„Când vorbim despre o creștere economică alimentată exclusiv de inflație și taxe, nu mai vorbim despre dezvoltare, ci despre o redistribuire forțată a costurilor către consumator. În momentul în care veniturile cresc mai lent decât inflația, progresul devine un regres mascat. Puterea de cumpărare scade, frecvența vizitelor în restaurante se reduce, iar consumul devine mai prudent. Este un semnal clar că piața nu crește sănătos, ci se ajustează la un context din ce în ce mai dificil”, declară Marius Bănică, Vicepreședinte FPIOR.
Presiunea cumulată a costurilor și scăderea cererii conturează un scenariu tot mai fragil pentru industrie. Estimările arată că între 15% și 25% dintre restaurante ar putea dispărea în cursul anului 2026, dacă actualele tendințe se mențin. Această perspectivă nu mai este una teoretică, ci reflectă o realitate în care sustenabilitatea devine o provocare zilnică pentru operatori.
„Creșterea cifrei de afaceri nu vine dintr-un consum mai mare, ci din ajustări de preț impuse de costurile de funcționare și fiscalitate crescută. Practic, vindem mai scump, dar nu mai mult. În realitate, piața scade, iar presiunea pe operatori devine mai greu de susținut”, explică Nicolae Rusei, Vicepreședinte FPIOR.
Pe termen mediu, riscul major este intrarea într-un cerc vicios: costurile cresc, prețurile urcă, consumul scade, iar presiunea asupra operatorilor se amplifică. În lipsa unor măsuri care să aducă predictibilitate fiscală și să susțină puterea de cumpărare, această spirală poate accelera contracția sectorului.
Mai mult decât atât, efectele nu se limitează la industrie. HoReCa funcționează ca un barometru social al economiei. Atunci când oamenii încep să reducă ieșirile, să amâne experiențele și să prioritizeze strictul necesar, semnalul transmis este unul clar: nu asistăm doar la o ajustare sectorială, ci la o schimbare profundă de comportament, cu implicații mai largi asupra economiei.
În acest peisaj, creșterea devine o noțiune relativă. Nu mai este despre dezvoltare, ci despre rezistență. Nu mai este despre expansiune, ci despre supraviețuire într-un echilibru fragil.
Industria ospitalității nu cere facilități excepționale, ci un cadru coerent și predictibil, în care regulile jocului să nu se schimbe mai repede decât capacitatea de adaptare a celor care îl joacă. În lipsa acestuia, cifrele vor continua să arate bine pe hârtie, în timp ce realitatea din teren va spune o cu totul altă poveste.
Despre FPIOR
Federația Patronatelor din Industria Ospitalității din România (FPIOR) este organizația patronală reprezentativă la nivel național pentru sectorul HoReCa, având un rol activ în susținerea și dezvoltarea industriei ospitalității. Prin inițiative de colaborare, dialog instituțional și implicare constantă în relația cu autoritățile și mediul economic, FPIOR promovează interesele industriei și contribuie la consolidarea unui cadru favorabil dezvoltării acestui sector.
Articol preluat de pe https://firmedetop.ro/profituri-pe-hartie-pierderi-in-realitate-horeca-creste-doar-in-statistici-statisticile-nu-iau-in-calcul-scumpirile-iar-in-acest-timp-piata-intra-intr-o-zona-de-risc-major/
Afaceri
Coinbase ajunge în instanță după ce a blocat 55 de milioane de dolari în criptomonede furate
Un investitor din Puerto Rico a deschis un proces împotriva Coinbase și susține că bursa refuză să îi returneze criptomonedele recuperate dintr-un atac de phishing din august 2024. Plângerea, depusă luni la o curte din California, atinge un nerv pe care industria cripto a evitat sistematic să îl expună. Ce face o platformă reglementată atunci când fondurile furate sunt urmărite, dovedite și aduse înapoi în custodia ei, dar victima nu are încă o hotărâre de la judecător?
Reclamantul apare sub inițialele „D.B.” iar suma exactă a fost redactată. Datele temporale și mecanica atacului trimit însă fără echivoc la incidentul din 20 august 2024, când un investitor cu poziții mari în DeFi a pierdut 55,43 milioane de dolari în stablecoin DAI după ce a semnat o tranzacție malițioasă. Malware-ul folosit, instrumentul clonat și ruta fondurilor compun un caz pe care comunitatea cripto îl reconstruiește public de aproape doi ani.
O victimă, un site clonat și o semnătură care a deschis Pandora
Atacul a urmat tiparul devenit clasic pentru fraudele DeFi de mare anvergură. Victima a accesat o copie a platformei DefiSaver, instrument folosit pe scară largă pentru gestionarea pozițiilor de împrumut și colateralizare pe Ethereum. Site-ul fals reproducea fidel originalul, până la culorile interfeței și la fluxurile de interacțiune. Conectarea portofelului și aprobarea unei tranzacții care părea perfect normală au oferit atacatorilor control complet asupra smart contract-urilor victimei.
Permisiunile pe blockchain funcționează altfel decât aprobările bancare. O permisiune nelimitată acordă unui contract acces la întregul balans al portofelului pentru un anumit token, pe termen nedeterminat. Portofelele moderne afișează detaliile, dar le ascund într-o secțiune avansată pe care utilizatorii grăbiți o ignoră. Atacatorii speculează acest reflex prin presiune temporală și interfețe care imită urgența unei acțiuni rutiniere.
Conform analizei publicate de Cryptology.ro, site-ul de știri și analize crypto în limba română, jurnalistul Mihai Popa a documentat detaliat mecanica acestui caz. Investigația arată că semnătura aprobată de victimă nu autoriza o operațiune punctuală, ci dădea acces total atacatorilor la monede digitale deținute în portofel, deschizând practic ușa unei evacuări complete a fondurilor.
Cercetătorii independenți au reconstruit rapid scenariul. Firma de securitate Halborn a explicat că proxy-ul DefiSaver a fost manipulat prin substituirea adresei de implementare, manevră care face dificilă reversia tranzacției chiar și atunci când victima realizează rapid eroarea. Fondatorul SlowMist a indicat folosirea unui malware specializat, Inferno Drainer, care funcționează ca un serviciu cu abonament. Operatorii principali oferă infrastructura, afiliații își aduc victimele, iar fiecare parte își ia cota din sumele furate.
Drumul fondurilor furate, prin mixere și înapoi pe un exchange reglementat
După capturarea fondurilor, atacatorii au urmat o coregrafie cunoscută celor care studiază spălarea criptomonedelor. Sumele mari de DAI au fost convertite rapid în ether, mișcare confirmată public de urmăritorii on-chain de la Lookonchain. O vânzare directă a 55 de milioane de DAI ar fi atras imediat atenția protocolului care menține peg-ul stablecoin-ului.
A urmat trecerea prin Tornado Cash, un mixer descentralizat care amestecă depozitele mai multor utilizatori și permite retrageri către adrese noi, fără legătură vizibilă cu intrările. Tornado Cash a fost sancționat de Trezoreria Statelor Unite în 2022, ceea ce l-a transformat într-un instrument toxic pentru orice exchange centralizat care își păzește licențele. Reglementatorii internaționali estimează că serviciul a fost folosit pentru spălarea unor sume care depășesc miliarde de dolari, inclusiv fonduri legate de grupul Lazarus din Coreea de Nord.
A urmat „peeling chain”, o tehnică prin care atacatorii mută sume mici, succesiv, prin lanțuri lungi de portofele intermediare. Tehnica nu rezistă în fața firmelor specializate, care folosesc clusterizare comportamentală pentru a identifica adresele controlate de același actor. În cele din urmă, o parte din fonduri a aterizat pe Coinbase, bursă care operează sub jurisdicție americană și care a primit fonduri pe care o anchetă privată le marca drept furt.
Coinbase a blocat conturile, dar refuză restituirea fără ordin judecătoresc
Plângerea descrie efortul reclamantului de a recupera fondurile prin canale private, înainte de a apela la justiție. Două firme de cercetare blockchain, Zero Shadow și Five Stones, au reconstruit traseul fondurilor prin mixerul descentralizat și prin lanțul de portofele intermediare, ajungând până la adresele de depozit folosite pe bursa americană. Au prezentat dovezile și au cerut înghețarea conturilor.
Coinbase a acționat. A blocat fondurile dintr-un cont retail asociat depozitelor identificate. Această parte a procesului este considerată chiar de plângere drept rezonabilă. Disputa începe după acel moment.
Coinbase a refuzat să returneze fondurile fără un ordin judecătoresc. Reclamantul susține că a oferit dovezi sub jurământ ale calității sale de proprietar legitim și a depus toată documentația care lega portofelul său inițial de atac, de mișcările de spălare și de depozitele identificate. Răspunsul bursei nu s-a schimbat. Logica nu este greu de reconstruit. Un exchange care returnează fonduri pe baza unor declarații sub jurământ se expune la cereri identice formulate de actori care prezintă documente fabricate. Cazurile reale de hack se amestecă cu tentative de fraudă inversă, prin care un atacator pretinde a fi victimă pentru a deturna fonduri care nu îi aparțin.
Cele cinci capete de acuzare și terenul juridic deschis de proces
Documentul depus la curtea din California cuprinde cinci capete de acuzare împotriva exchange-ului. Pe lângă îmbogățirea fără justă cauză, plângerea solicită un ordin declarativ prin care reclamantul să fie recunoscut ca proprietar legitim al fondurilor. Mai cere un ordin care să oblige Coinbase la returnarea criptomonedelor și impunerea unui constructive trust asupra activelor.
Constructive trust este un concept juridic anglo-saxon care permite instanței să trateze fondurile ca fiind deținute de Coinbase „în trust” pentru reclamant, deși tehnic ele se află în custodia bursei. Practic, deschide calea pentru forțarea returnării prin presiune juridică. Coinbase nu este acuzată de furtul fondurilor, lucru care ar transforma cazul într-un proces penal. Acuzația principală este civilă, iar formularea „îmbogățire fără justă cauză” sugerează că bursa nu a inițiat infracțiunea, dar ar profita indirect de pe urma ei prin reținerea activelor.
Identificarea unui suspect și miza pentru întreaga industrie
Pe lângă acțiunea împotriva Coinbase, plângerea include o serie de acuzații împotriva unui inculpat numit John Doe, convenție folosită în sistemul juridic american pentru părți încă neidentificate. Acest John Doe se confruntă cu șapte capete de acuzare, printre care fraudă, furt și racketeering.
Reclamantul susține că ancheta privată a identificat cel puțin un suspect concret, un cetățean ucrainean numit Oleksiy Oleksandrovych Goreliikhin, care ar fi avut un rol semnificativ în spălarea fondurilor. Identificarea unui nume specific într-un context internațional ridică complicații serioase. Extrădarea este greu de obținut, asistența juridică reciprocă cu Ucraina este îngreunată de starea de război, iar colaborarea autorităților locale rămâne dependentă de priorități pe care invazia rusă le-a redefinit.
Cazul se înscrie într-o tendință mai amplă. Atacurile de phishing asupra investitorilor cu poziții mari, cunoscute în industrie ca whale phishing, formează o categorie distinctă, cu pregătire elaborată și ținte selectate prin analiza on-chain a pozițiilor mari pe protocoale DeFi.
Așa cum semnalează analistul Mihai Popa, editorialist și expert al publicației Cryptology.ro, miza acestui dosar depășește interesul individual al reclamantului. Decizia care va fi pronunțată în California ar putea forma jurisprudența anilor următori în Statele Unite și ar putea influența direct modul în care alte exchange-uri reglementate, precum Kraken, Gemini sau Bitstamp, gestionează cereri similare de la victime ale fraudelor crypto.
Ce înseamnă cazul pentru investitori și platforme deopotrivă
O hotărâre favorabilă reclamantului ar deschide un precedent. Burse precum Coinbase ar trebui să adopte protocoale interne mai rapide pentru returnarea fondurilor către victime cu probe documentate, fără să mai aștepte luni de zile pentru ordine judecătorești. Schimbarea ar reduce frecarea pentru victime, dar ar expune exchange-urile la riscuri legale suplimentare.
O hotărâre favorabilă Coinbase ar consolida poziția conform căreia un exchange nu este o autoritate cvasi-judecătorească, ci un custode ale cărui responsabilități se opresc la cooperarea cu instanțele formale. Ar lăsa victimele dependente, în continuare, de procese costisitoare și uneori imposibil de finalizat în absența cooperării internaționale.
Pentru investitorul mediu, lecția nu se reduce la prudența în semnarea tranzacțiilor. O criptomonedă furată nu se comportă precum o sumă pierdută într-o tranzacție bancară frauduloasă, unde banca poate inversa transferul cu un clic. Pe blockchain, tranzacția este finală, iar recuperarea presupune fie cooperarea voluntară a destinatarului, fie un ordin judecătoresc.
Calendarul juridic și întrebările care rămân deschise
Procesul depus la începutul lunii mai 2026 va parcurge etapele standard ale procedurii civile americane. Coinbase va depune un răspuns formal, urmat de descoperirea probelor, depoziții și, eventual, o hotărâre sumară. Cazurile civile cu active digitale tind să se prelungească din cauza complexității probelor.
Va accepta instanța argumentul îmbogățirii fără justă cauză împotriva unui exchange care a acționat conform protocolului propriu? Va recunoaște dreptul victimei de a recupera fondurile fără un ordin de înghețare emis de o autoritate publică? Răspunsurile vor veni odată cu procesul. Cazul D.B. împotriva Coinbase devine un punct de referință în discuția despre cât de departe trebuie să meargă o platformă cripto atunci când o victimă vine cu probe pe masă, dar fără hârtie de la judecător.
Afaceri
Ploaia revine în ecuația economiei agricole
După sezoane marcate de secetă, deficit hidric și presiuni asupra agriculturii europene, precipitațiile redevin un indicator economic major, cu impact direct asupra producției agricole, securității alimentare și stabilității prețurilor.
Tema apei a devenit centrală, inclusiv în strategiile europene, privind reziliența agricolă, pe fondul intensificării fenomenelor meteo extreme. Specialiștii vorbesc tot mai des despre „economia precipitațiilor”, un concept care leagă direct resursa naturală de predictibilitatea pieței alimentare.
Ploaia ca infrastructură naturală critică
Specialiștii atrag atenția că ploaia nu mai poate fi privită doar ca fenomen meteorologic. Într-un climat volatil, fiecare episod de precipitații poate influența randamente, costuri și reziliența întregului sector agricol.

„Într-un an fără risc sistemic, prețul final al produselor agricole ar trebui să scadă cu 6%. Din cauza prețului la combustibil însă, vom asista la o creștere de 15%”, spune Cosmin Filipaș, CEO D’Olive.
Pentru agricultură, precipitațiile nu mai reprezintă doar o condiție favorabilă, ci un factor strategic. Rezervele de apă din sol, refăcute prin ploi regulate, influențează costurile de producție, capacitatea fermelor de a face față verilor extreme și, în multe cazuri, nivelul viitoarelor recolte.
Episoadele de ploaie – activ economic
Tot mai multe analize europene arată că variabilitatea precipitațiilor devine unul dintre principalii factori care afectează competitivitatea agricolă. Seceta prelungită a redus randamente, a crescut dependența de irigații și a amplificat presiunea asupra costurilor cu energia și inputurile agricole. „România continuă să depindă într-o măsură prea mare de agricultură bazată pe precipitații. Infrastructura de irigații rămâne insuficientă raportat la potențialul agricol, iar lipsa investițiilor istorice face ca ploaia să rămână, pentru multe ferme, principalul sistem de irigație”, arată o analiză a Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite privind vulnerabilitatea agricolă în Europa de Est.
Organizațiile de profil subliniază că refacerea umidității solului în lunile de primăvară are efecte directe asupra culturilor, de la cereale la plantații perene, contribuind la reducerea stresului hidric și la stabilizarea producției.

„Ploaia este primul capital al agriculturii. Apa căzută la momentul potrivit nu înseamnă doar rod, ci echilibru, calitate și continuitate”, afirmă reprezentanții Profeco. Cu soluții bazate exclusiv pe ingrediente 100% organice, Profeco mizează pe o agricultură care nu exploatează solul, ci îl regenerează. Produsele companiei susțin simultan creșterea productivității, refacerea fertilității naturale și obținerea unor recolte mai sănătoase, transformând sănătatea solului într-un avantaj economic pe termen lung.
„În agricultură, performanța nu mai poate fi separată de sănătatea solului. Vedem tot mai clar că productivitatea durabilă nu vine din intervenții agresive, ci din capacitatea de a reda pământului echilibrul natural. Aici credem că agricultura viitorului se va diferenția: nu doar prin cât produce, ci prin cât poate conserva și regenera”, mai spun reprezentanții Profeco.
Valoarea precipitațiilor nu mai este doar agronomică, ci și economică.
„În lipsa irigațiilor, agricultura românească rămâne dependentă de cer. Când plouă, avem producție, când nu plouă, avem risc sistemic”, notează experți ai Comisia Europeană, în analize privind reziliența agricolă.
În bazinul mediteranean, unde culturile de măslini depind în mare măsură de ritmul natural al precipitațiilor, ploile de primăvară sunt considerate decisive pentru refacerea rezervelor de apă din sol, reducerea stresului hidric și susținerea unei recolte echilibrate, atât cantitativ, cât și în privința calității uleiului.
„Pentru cultura măslinului, ploaia este mai mult decât apă — este factorul care influențează vitalitatea pomului, calitatea fructului și profilul viitorului ulei. În livezile grecești, un sezon cu precipitații echilibrate se citește mai târziu în randament, dar și în gust, aromă și valoare”, afirmă și Cosmin Filipaș. D’Olive aduce în prim-plan tradiția uleiului de măsline cretan, construită în jurul respectului pentru gustul viu, biodiversitate și ritmurile naturale ale agriculturii.
„Schimbările climatice au făcut ca ploaia să nu mai fie privită ca un dat, ci ca o resursă strategică. În ultimii ani am înțeles mai clar că valoarea unui ulei cu gust viu începe mult înainte de presare, în felul în care natura își păstrează ritmul”, mai spune Filipaș.
Pe fondul schimbărilor climatice, agricultura redescoperă un adevăr vechi: randamentele nu încep în câmp, ci în cer. Ploaia, adesea tratată ca un simplu episod meteo, devine din nou ceea ce a fost dintotdeauna, una dintre cele mai valoroase resurse ale economiei agricole.
Despre D’Olive
D’Olive este un brand românesc fondat de familia Filipas în octombrie 2020, din pasiunea comună pentru uleiul de măsline cretan. Compania importă și distribuie uleiuri extravirgine 100% grecești, obținute prin presare la rece din măsline Koroneiki, recoltate manual. Misiunea D’Olive este de a aduce pe piața românească produse autentice, cu trasabilitate clară și gust viu, dar și de a promova valorile unei familii care construiește în timp — cu respect pentru natură, oameni și cultură.
Despre Profeco
Cu peste un deceniu de dezvoltare construită pe cercetare aplicată și inovație, PROFECO a evoluat dintr-o afacere de familie într-un promotor al soluțiilor agricole 100% organice, dedicate sănătății solului și agriculturii sustenabile. Cu propriul laborator de cercetare, rezultate validate în România și extindere pe piețe din Asia și Orient, compania mizează pe un model în care productivitatea merge împreună cu regenerarea resurselor naturale.
Articol preluat din StiriCompanii.ro
-
Evenimentacum 3 zileAntreprenoare.ro a adus la Cluj-Napoca campania „Aleg să fiu vizibilă”. Cine sunt femeile care au ales vizibilitatea?
-
Afaceriacum 2 zileCoinbase ajunge în instanță după ce a blocat 55 de milioane de dolari în criptomonede furate
-
Uncategorizedacum 2 zileLansarea oficială a One UI 8.5 de la Samsung începe pe 6 mai
-
Afaceriacum o ziProfituri pe hârtie, pierderi în realitate: HoReCa crește doar in statistici, statisticile nu iau in calcul scumpirile, iar în acest timp piața intră într-o zonă de risc major
-
acum o ziLocuințele riscă să devină un lux în România: piața imobiliară intră într-o zonă de accesibilitate critică
-
Uncategorizedacum 23 de oreSamsung anunță o premieră mondială: o inovație care permite anticiparea episoadelor de leșin cu ajutorul Galaxy Watch

