Eveniment
EXCLUSIV/Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale si nu Rosia Montana, eco-anarhisti sau Pungesti
“Datoram loialitate neconditionata doar Patriei noastre si nu persoanelor trecatoare la conducerea unor institutii, si ele vremelnice, si cu care unii dintre conducatorii acesto ra nu sunt capabili sa se identifice. […]. Secretizarea informatiilor cu scopul de a se ascunde abuzul de putere, acte administrative ilegale ori infractiuni este interzisa”!!!
Noilor generatii de sereisti nu le va veni sa creada, luand de bune textele constitututionale, ale Legii nr. 14/1992, Legii nr. 51/1991 si ale noianului de acte (ordine) normative interne, pe care, probabil le considera „sfinte”, ca – de-a lungul vremii – activitatea unor cadre SRI (si nu putine!) a fost complet paralela si cu legalitatea si cu menirea aceastei institutii de securitate nationala.
Ne-am propus, in masura posibilitatilor noastre modeste, sa restituim tinerelor generatii mici fragmente din istoria imunda lasata de cateva personaje sinistre care au populat SRI-ul, relatandu-le intr-un stil pe cat posibil interesant, avand ferma certitudine ca trebuie stiute de toti, deoarece fac parte din memoria organizatiei, cu atat mai mult cu cat unele din acestea sunt condamnate penale la pedepse cu inchisoarea (cu sau fara executare), ori au un vraf ce sesizari penale (plangeri si denunturi la diferite unitati de parchet, indeosebi DNA), care au fost inmormantate, dar o spun cu toata sinceritatea si responsabilitatea, solutiile de clasare au fost impuse de binomul Coldea-Kovesi, iar la instantele militare la mentinerea solutiilor de clasare a intervenit direct si impostorul general de justitie izmana, Oprea Gabriel, vicepremier.
Acum, eu nu stiu ce vorbe frumos invelite in staniol le-au spus recrutorii de la serviciile de personal care merg anual prin licee si colegii pentru a convinge si indruma pe tinerii absolventi sa urmeze mai departe cursurile facultatilor Academiei Nationale de Informatii „Mihai Viteazul” (parazitata de exemplu, de un impostor ca generalul izmenar Oprea Gabriel, fost cadru universitar la aceasta institutie si coordonator de doctorat) si mi-e greu sa-mi inchipui de la cine si ce aud cei care aplica la cursurile universitare de masterat, despre munca in interiorul SRI, care ar fi un fel de nesfarsita actiune „a la James Bond”, ori consta numai in operatiuni spectaculoase gen CIA ori FBI, asa cum au vazut ei in filme. Cert este ca, dupa un timp, marea majoritate are un mare soc cand se vad inauntru in cazul in care au devenit ofiteri SRI si-si dau seama cum devine, de fapt, chestiunea. Sigur, pentru ei primeaza acel sentiment de siguranta, stabilitate in viata pe care ti-l da angajarea intr-o institutie militara, si nu oricare, ci una de elita, chipurile, desi salariile debutantilor sunt putin mai mari decat cele ale unui functionar public de la Politia Locala, si asta datorita unor sporuri mai consistente.
Multi, foarte multi s-au pacalit si, pot sa va spun, neavand desigur o statistica, ca dintr-o estimare aproximativa, bazata pe propriile constatari, rezulta ca in primii cinci ani cam 30% din ei pleaca, negasind ceea ce se asteptau, asta pe promisiunile si cuvintele frumos impachetate ale celor de la personal care, efectiv, nu au curajul sa spuna din start adevarul acestor aspiranti. Mai este categoria fiilor, nepotilor, afinilor etc. indemnati si indrumati de fostii securisti sa dea examenele corespunzatoare la SRI, mai punand si ei o vorba, mai dand o recomandare…
Am auzit, cu stupoare, ca in 2014, la 25 de ani de la Revolutie, un specimen din SRI, ramas anchilozat inainte de 1989 mai rau decat multi alti comunisti cocliti, avea in vedere ca si conditie prioritara la recrutarea candidatilor care aplicau pentru incadrarea in SRI, ca acestia sa aiba o legatura, cat de mica, prin ascendenti, rude colaterale etc., cu fosti ofiteri de securitate sau, cel putin, sa fie recomandati de un securist. Asadar, pentru acest semidoct prafuit, supremul reper valoric a ramas Securitatea! Problema este ca nu acesta este de vina, ci sistemul ca il suporta si nu-l ejecteaza. Dinozaurul se numeste col. BALAN MARCEL – sef sector in Directia Generala „Y” (Managementul Resurselor Umane, Organizare).
Generatiilor care nu au prins perioada romantica a SRI, cu directoratul lui Magureanu, cu Gioni Popescu adjunct, cu Paltanea, Bucur si Dumitrache sefi la Prahova etc., cu Malureanu, Badescu, Apolzan, Olaru, Candea, Tonescu sau Ciceo pe la Bucuresti, cu Costin Georgescu si Alexandru Radu Timofte directori, nu le ramane decat sa citeasca cate un articol din presa vremii ori unul ca acesta, in care incerc sa adun momente de „glorie” din istoria SRI.
Inca din introducere se cere semnalat, din onestitate, pentru respectarea adevarului, ca, de altfel, la testul psihologic prealabil si la interviu, desi declarativ SRI clameaza ca vizeaza oameni inteligenti si de o anumita tinuta intelectuala, in realitate tocmai astia sunt respinsi (mai sunt si exceptii care nu stiu cum se strecoara), deoarece viitorul ofiter nu trebuie sa aiba initiativa, inventivitatea sa fie cat mai mica, nu trebuie sa fie mai destept decat viitorul sef si, nu in ultimul rand, trebuie sa fie supus, bun executant, adica sa prezinte un perfect profil de sluga. O personalitate puternica, dominanta, stapana pe propriile fapte si vorbe, cu o atitudine ferma, coerenta si bine argumentata, deranjeaza la maxim. SRI are nevoie, jos, la baza, de albinute lucratoare, de niste robotei nu prea bine dotati la mansarda, care sa adune tot felul de date si informatii de pe teren (desigur, dupa un plan de cautare, de regula greu de respectat), si, intr-un final, cu chinurile groaznice ale ofiterilor de la analiza-sinteza, sa se incerce zilnic sa se incropeasca ceva bun de raportat din „balariile” si „varza” culeasa de acestia. Avantajul este ca, fiind multi, SRI este perceput ca omniprezent, lumea se simte controlata, monitorizata, aceasta legenda falsa convenindu-i de minune SRI.
Sincer, ma asteptam ca, pe partea de prostie, SRI sa se dezminta. Dumneavoastra cunoasteti ca este si mai dezarmant cand gasesti multa prostie intr-o entitate care se doreste a fi de elita, cum clameaza a fi SRI-ul (cand ii aud ca bat moneda pe intelligence, ma topesc de ras!).
Prioritizarea prostiei este politica de stat in Romania. Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale si nu Rosia Montana, eco-anarhisti sau Pungesti. Prioritizarea prostiei acopera toate sferele socialului – de la politica la nivel inalt si pana la cea mai mica companie, dar in primul rand institutiile militare. ‘Tara te vrea prost’ – suna cantecul baietilor de la Sarmalele Reci. Mai tineti minte? Prost si usor alienat, as completa. Care e scopul? Manipularea! Cu cat esti mai prost, cu atat esti mai usor de manipulat! E simplu! Ba, unde e prostie, e si multa rautate. Prostia si rautatea sunt surori gemene. Rautatea foloseste intotdeauna conducatorilor atunci cand cativa obedienti sunt asmutiti asupra unui coleg devenit incomod, pentru a-l face praf!
Una dintre cele mai teribile arme de distrugere a unui popor.
Îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă, ingaduita mediocrilor de genul „lasa ca e cuminte, e baiat bun”, in conditiile in care ala, saracul, este o catastrofa vizibila….
Dupa ce, la cea de-a cincea aniversare a infiinţării Serviciului Roman de Informaţii, a declarat public reformarea şi punerea pe baze noi a activităţii, VIRGIL MĂGUREANU a tras reforma “pe dreapta”.
Un pas timid, care a dat unele sperante noilor ofiteri SRI, s-a incercat in 2006, cand unii securistii au fost dati afara din SRI tot de … securisti. A fost halimaiul dracu! S-au injurat si scuipat unul pe celalalt, ordinele pentru ca unul sau altul sa-si dea demisia au fost transmise verbal, telefonic (nimeni neluandu-si responsabilitatea deciziei). O linie directoare tot s-a intrevazut in operatiunea asta de epurare: securistii vroiai sa scape de colegii lor care activasera pe liniile de munca ale fostelor Directii I, V si VI, care au si fost trecuti in rezerva pur si simplu, la gramada, fara nicio justificare. Acuzatia: au facut politie politica! Stiti care este culmea? Multi dintre cei ramasi, facusera mai multa politie politica si incalcasera si mai grosolan drepturile si libertatile fundamentale ale omului, decat ceilalti trecuti „ergo subit” in rezerva de pe o zi pe alta!
O mare gafa pe linie de personal a lui MAGUREANU a fost numirea unei caricaturi intr-una din functiile de adjunct al sau: Dumitru Cristea. Psiholog de formaţie, una dintre cele mai păguboase achiziţii pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viaţa civilă. Ca adjunct al directorului SRI şi rector al Institutului Naţional de Informaţii, a fost rapid avansat la gradul de general, însă nişte relaţii suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunţe la funcţie.
Dar, si mai veros si periculos a fost generalul Victor Marcu. Cadru activ al fostei Securităţi, şef de sector în cadrul fostului Centru de Informaţii Externe, responsabil cu problemele emigraţiei române, transferat apoi în Serviciul Român de Informaţii. O scurtă perioadă de timp a fost prim adjunct al directorului VIRGIL MĂGUREANU. Intrând în conflict cu acesta, VICTOR MARCU a fost îndepărtat din funcţie şi din SRI, în 1995, pentru legături de afaceri cu mafia arabă. În palmaresul său se înscrie coordonarea ocultă a afacerilor dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia, al cărei principal acţionar era fiica sa, Anca Steliana Marcu. Totuşi, a rămas om de casă al Palatului Cotroceni. La un moment dat, sprijinit de forţe obscure, a reuşit să înfiinţeze un punct de vamă în zona centrală a Bucureştilor, urmând să-l administreze împreună cu acoliţii lui. Când presa a semnalat malversaţiunea, punctul de vamă a dispărut, pur şi simplu, ca şi cu nu ar fi fost.
De fapt, asa cum vom vedea, MAGUREANU avea cu Paltanea Corneliu de la Prahova – pe unele segmente, altele decat cele profesioanale – multe alte treburi si afaceri care nu aveau absolut nicio tangenta cu Serviciul Roman de Informatii.
A urmat COSTIN GEORGESCU (1997-decembrie 2000), de departe cel mai slab si tembel director al SRI-ului. Ramai siderat cum isi da el cu parerea, acum, despre toti si toate: „Eu am fost la SRI si stiu aia si aia…”. Costin Georgescu nu a facut nimic constructiv si folositor la nivelul SRI-ului, astfel incat aceasta sa-i justifice ca tot timpul sa apara acum la televizor si sa isi faca publicitate pe spatele a mii de ofiteri. E de o nesimtire maxima! De altfel, daca urmariti emisiunile in care este invitat, spune ori platitudini, ori enormitati. El nu sufla nici in fata lui Paltanea, nici a prim-adjunctului VASILE LUPU, nici a consilierului prezidential Dorin Marian si nici a secretarului general Remus Opris al PNT-cd din CDR ori a lui Vlad Rosca de la PNTCD! De altfel, ca o picanterie, consilierul juridic al SRI Prahova, Andronache Cristina, una din amantele lui Păltânea Cornel din unitatea SRI Prahova, cu care are chiar un copil (desi e recunoscut in cunostinta de cauza ca nu este al lui de fostul sot, faimosul ofiter SRI Andronache Florian Teodor, fost consilier pe problematica informatiilor clasificate al ministrului justitiei Cazanciuc Robert, nasul sau din a doua casatorie si coleg de liceu), a fost ajutată să dezvolte o carieră spectaculoasă incepand cu 1997. Atât de mare a fost influenţa lui Păltânea, încât a reuşit, la un moment dat, să o plaseze pe Cristina noastră în postura de consilier al Directorului Serviciului Român de Informaţii Bucureşti, Costin Georgescu, in al carui pat a si intrat curand (prietenii de la Directia Juridica stiu de ce!).
După ce s-a declanşat scandalul SRI Prahova, Cristina Andronache a fost dată afară din Serviciu, cu jartieră şi cu portjartieră cu tot.
Castigandu-si, deja, o pozitie buna in lumea mondena si de afaceri a Bucurestiului, a fost numita de tribunal, pe 07.12.2012, administrator judiciar si lichidator, fiind practician in insolventa, al Clubului de Fotbal Rapid Bucuresti detinut de cetateanul moldovean VALERII MORARU, aici contribuind si nasul ei din prima casatorie, Doru Viorel Ursu. In 26.09.2014, a fost nevoita sa demisioneze, filiera moldoveneasca nefiindu-i atat de familiara si prietenoasa pe cat ii era lui Paltanea, asa cum vom vedea.
Paltanea a reusit sa-l corupa pana si pe prim-adjunctul directorului SRI, generalul VASILE LUPU. Paltanea i-a dat un autoturism BMW din alea furate si-i procura droguri fiului acestuia, dependent de stupefiante. Cauza prim adjunctului directorului SRI, generalul Vasile Lupu, s-a disjuns din dosarul lui Paltanea si a fost declinata sub aspectul competentei in favoarea Sectiei Parchetelor Militare, pentru continuarea cercetarilor.
Cred ca aici ar fi momentul sa punctam o concluzie intermediara, dramatic: sub ochii lui Păltânea au dispărut – prin falimentare sau preluare ostilă – o serie de coloşi din industria energetică şi petrochimică. După 2005, procurorii au scos la iveală că în perioada în care a condus SRI Prahova, Păltânea a fost implicat în numeroase afaceri ilegale de la organizarea furturilor de combustibili până la folosirea unor ofiţeri acoperiţi pentru crearea unor firme cu scopul devalizării rafinăriilor prahovene.
Lui COSTIN GEORGESCU i-a urmat ALEXANDRU RADU TIMOFTE, al carui merit (altele nu stiu, dar si acesta ar fi fost suficient), este ca a inteles exact ce se intampla in SRI, indeosebi la SJI Prahova si, intr-o sedinta fulger prin primavara anului 2001 tinuta intempestiv la Ploiesti, l-a eliberat din functie pe Paltanea si l-a trecut in rezerva, acestuia urmandu-i, la scurt timp, alti securisti de marca precum col. Bucur Daniel, prim loctiitorul lui Paltanea, col. Nita Grigoras, seful Sectorului Contraspionaj, col. Dumitrache Gheorghe, seful Sectorului Apararea Constitutiei etc.
Nu stim cat de real este, dar avand in vedere adversitatea fatisa a lui Paltanea fata de Talpes, inclin sa cred ca asa a fost. Talpes, fost director SIE, consilier al Presedintelui pe problem de securitate nationala, când a fost întrebat despre directorul Centrului de Afaceri Romano-Rus, Corneliu Păltănea (fost şef al SRI Prahova), şi despre relaţiile acestuia cu foşti ofiţeri KGB care operează în economia românească, Talpeş a fost extrem de precis. „La ei, ca şi la noi, sunt ofiţeri sau foşti ofiţeri de informaţii care operează în economie, inclusiv în economia subterană. La noi, fostul ofiţer Corneliu Păltânea, implicat atât în economia legală, cât şi în cea subterană, a slujit doar propriile interese sau interese de grup, nu a slujit ţara, de aceea eu i-am şi cerut lui Radu Timofte să-l dea afară şi el l-a dat afară. Era evident că Păltânea era în relaţii cu firme din Rusia şi cu foşti ofiţeri corupţi de acolo. Diferenţa dintre România şi Rusia în materie de servicii este că la ei serviciile îi controlează pe ofiţerii care au ieşit din sistem, incluviv pe cei trecuţi în rezervă şi care acţionează în economia subterană, dar la noi ofiţerii care au plecat aproape că au reuşit să controleze nu numai economia, ci şi serviciile , ceea ce este mult mai grav. Ei n-au slujit statul român, ei s-au slujit pe ei şi la ora actuală fac tot posibilul să distrugă statul” spunea Talpeş. Relevant este urmatorul exemplu dat de Talpes: „Blocarea finanţării Oltchim s-a făcut cu concursul unor personaje dintr-o reţea transnaţională, de care PĂLTÂNEA nu este străin”.
Lui Timofte i-a fost bagat in coasta generalul IANCU VASILE din 2001. Iancu il inlocuia, ca prim-adjunct SRI, pe generalul Vasile Lupu, care a fost trecut in rezerva de CSAT la cererea sa, dupa ce a fost acuzat de implicare in scandalul „Timofte-KGB”, Lupu fiind fost sef al faimoasei UM 0110, despre care unii colegi de dinainte de 1989 aveau demult banuieli ca a tradat (ex. col. Minoiu Nicolae si col. Stanciu Eugen).
Despre el se cunoaste ca a fost colonel de Securitate, lucrand in cadrul unitatii de contrainformatii externe UM 0195, unitate infiintata dupa fuga generalului Pacepa, precum si in UM 0544, de informatii externe. Lucru pe care oficialii NATO nu prea il agreeaza. Dupa Revolutie, Iancu a devenit primul sef al Diviziunii de contrainformatii din SRI, seful Centrului Operativ Zonal Muntenia, sef al Corpului de control al SRI si, in final, prim-adjunct de director, din care a demisionat pe 01.09.2003.
Unitatea SRI Prahova reprezinta, dupa Bucuresti, cea mai mediatizata directie din tara. A fost condusa din 1990 pana in 2001, pana cand fostul director ALEXANDRU RADU TIMOFTE a rupt pisica in doua, de o gasca de infractori securisti: Paltanea, Bucur, Dumitrache, cu acoliti recrutati din sectie, care – prin mai multe metode si mijloace, inclusiv ofiteri acoperiti (cititi articolele cu Marian Breajen!) au preluat sub control tot judetul si au cumparat tot ce se putea cumpara din conducerea SRI, pe directori, prim-adjuncti, Directia „E”, Corpul de Control, conducerile unitatilor centrale, iar in mediul politic: prim-ministri, secretari generali de partide, consilieri prezidentiali pe probleme de securitate nationala, prefecti de Prahova, presedintii Consiliului Judetean Prahova…. etc.
Ar fi redundant sa reluam, in prezentul material, toate povestile cu:
- Vilele „Caprioara” si „Vanatoru” de la Cheia, cearta dintre Breajen si Ninel Popescu, doi ofiteri acoperiti facuti de Paltanea si chiolhanurile de acolo;
- Incendierea „Vanatorului” pentru a se incasa polita de asigurare;
- Vila de la Cheia cu materialele şi forţa de muncă necesare ridicării construcţiei suportate financiar de către APASCO Măneciu, fără care Păltânea să achite contravaloarea lucrărilor. Din dosarul procurorului militar rezultă că Păltânea i-a asigurat lui Sterian „protecţia” prin neîntocmirea şi nedifuzarea pe cale legală a unor informaţii pe care colonelul Păltânea, şeful SRI Prahova, le deţinea despre anumite activităţi ilegale sau deficitare în raport cu legea ale SC APASCO SA Măneciu;
- Incalcarea embargoului ONU asupra fostei Iugoslavii sub aspectul aprovizionarii cu titei si produse petroliere, incalcat fluierand de Paltanea cu Astra, Teleajen si Vega (povestea cu Solventul, cu garniturile de tren, cu fratii Gardean etc.).;
- Chiolhanurile cu italieni in Muntii Buzaului, la cabane de vanatoare, cu bautura, mancare, femei etc., prostilor din unitate soptindu-li-se complice la ureche, de raspandaci atoatestiutori: „Domnul comandant este in misiune. Stie si domnul Magureanu!”;
- Blind Romana, Salub, Hipodromul, mascarada lui Paltanea cu cipriotii la cumpararea si reabilitarea Hotelului „New Montana” din Sinaia;
- Centru de Afaceri Romano-Rus, lansat cu surle si trambite in vara lui 2003, la pachet cu Nova Bank, constituita pe scheletul defunctei Banci Unirea (preluata cu scandal de aceiasi rusi). Pretextul suna pompos: echilibrarea schimburilor comerciale romano-ruse. CARR are rol de firma de lobby, consultanta si intermediere. Sistemul integrat gandit de rusi era simplu, iar infrastructura, deja creata. Sa mai spunem doar ca Potrivit lui Constantin Samson, discuţiile despre înfiinţarea Centrului de Afaceri Româno-Rus ca loc pentru intermedieri în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie, au început în toamna anului 2002 , la Restaurantul „La Fitze” din Herăstrău, exact în perioada în care integrarea României în NATO devenise previzibilă (după atentatele teroriste din SUA din 11 septembrie 2001). La acest restaurant s-au întâlnit Constantin Samson, Iurie Cecan (cetăţean moldovean) şi Liviu Niţă (implicat în scandalul SUNOIL, atunci abia ieşit din închisoare). Iniţiativa înfiinţării centrului i-ar fi aparţinut lui Iurie Cecan, la solicitarea şefului său Anatoli Patron , preşedintele Nova Bank (fosta Bancă Unirea). La rândul său, Patron ar fi fost executantul ordinelor lui Arkadie Volski, pe atunci consilierul preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Samson ne-a spus că a fost ales de ruşi pentru înfiinţarea „Centrului” deoarece ” avea susţinere la autorităţi”. Surse autorizate susţin că Anatoli Patron şi Arkadie Volski ar fi fost înalţi ofiţeri KGB.
Cert este ca, de altfel, la Prahova a existat, cel putin pana la 01.07.2014, „cea mai nocivă filiala a SRI[1]”, fie si numai pentru simplul motiv ca, timp de 25 ani, a fost condusa numai de ofiteri de securitate.
Penultimul tinde a-i intrece pe toti: col. MARIN CONSTANTIN (un demn urmas al lui Paltanea in activitatea infractionala, un epigon al acestuia din punct de vedere al inteligentei si profesionalismului), culmea, mutat la DJI Dambovita, fara a fi indepartat din sistem, ulterior pensionat chiar daca facuse politie politica!!!
Dar saga nu s-a oprit in 2001. Scandalurile au continuat pana in 2014, momentul mutarii discipolului lui Paltanea la DJJI Dambovita. Deoarece la comanda SRI Prahova au fost numai securisti, era inevitabil conflictul de mentalitati si generatii si avalansa de scandaluri, in conditiile in care nimeni nu avea habar de ceea ce cu pompa directori SRI numeau „management” (vax!).
Sa revenim, insa, in epoca Paltanea! Ca sa nu aveti impresia ca presa centrala sau locala delireaza colac peste pupaza aflam de la colegii de la Catavencii ca un fost membru al CSM, care i-a fost si sef ,care ar trebui sa vegheze la mersul normal si fara derapaje a justitiei din Romania ….dl Adrian Bordea este un fost judecator de Tribunal, corupt pana in maduva oaselor…
Bordea provine dintr-o familie de securist !
El este fiul lui generalului-maior Aron Bordea, fostul șef al Direcției I a DSS, adică al poliției politice, Aron Bordea a fost șeful Direcției I a DSS între 1980-1986. Între 1986-1989 a fost șeful Direcției pentru pașapoarte, evidența străinilor și controlul trecerii frontierei a Ministerului Afacerilor Interne. Adrian Bordea a fost desemnat să judece un dosar extrem de sensibil, în care a dat o soluție de eliberare din arest a generalului SRI Ovidiu Soare și a colonelului Gheorghe Dumitrache, anchetați pentru o mulțime de fapte de corupție și de legături cu mafia italiană, căreia i-au protejat afacerile din Prahova. În acest dosar au mai fost cercetați colonelul Corneliu Păltânea, fostul șef al SRI Prahova, și adjunctul acestuia, colonelul Daniel Bucur. Vina coloneilor Păltânea și Dumitrache este aceea că ar fi intervenit la Președintele Tribunalului Dâmbovița pentru ca acesta să dea câștig de cauză unor mafioți italieni, aparținând organizației “Cosa Nostra”, urmăriți penal pentru o serie de infracțiuni grave. Mafioții i-au dat șpagă colonelului Păltânea: -2 autoturisme Alfa Romeo, -2 BMW, -2 Mercedes, -1 rulotă Fiat Ducato, -1 jeep Mitsubishi Pajero, +1 jeep Mitsubishi Sport +1 Mitsubishi Eclipse, -1 jeep Toyota Land Cruiser +1 jeep Toyota +1 Toyota Corola și o Toyota Carina.
E greu sa le si numeri nu-I asa, deci total 14 autoturisme, un adevarat show-room…
Partea proastă este că președintele Tribunalului Dâmbovița din acea perioadă a fost Adrian Bordea, ulterior președinte al CSM. Partea nasoală, este că Bordea i-a eliberat din arest pe generalul Ovidiu Soare și pe colonelul Gheorghe Dumitrache, în calitate de magistrat la ÎCCJ. Partea sinistră a problemei este că, pentru faptade trafic de influență în favoarea mafiei italiene (frații Pilleri și Pizzatto), magistratul Adrian Bordea a fost anchetat de procurorul Vasile Doană de la DNA și de inspecția judiciară a CSM. Apoi, Bordea nu putea să semneze un act de eliberare din arest a unor învinuiți, în dosarul în care el însuși apare ca făptuitor, chiar dacă a semnat respectivul document ca judecător la ÎCCJ, calitate în care a fost avansat prin semnătura șefului statului de atunci, Ion Iliescu. Situația catastrofală în care a ajuns Justiția română este că CSM, instituție care se ocupă de apărarea demnității magistraților, ca și de nelegiuirile înfăptuite de magistrați, a ajuns să fie condus de un giga-nelegiuit, controlat de serviciile de informații. Majoritatea sefilor din justitia post decembrista sunt scule șantajate și ținute sub un permant control de noua Securitate. În altă ordine de idei, coloneii SRI Corneliu Păltânea, Gheorghe Dumitrache și Daniel Bucur, ajutați prin traficul de influență al judecătorului Adrian Bordea, au fost subalternii generalului-maior Aron Bordea, tatăl magistratului, în cadrul Securității Judetului Dâmbovița. În calitate de șef al poliției politice, generalul Bordea s-a ocupat de disidenții Paul Goma, Doinea Cornea și Andrei Pleșu. CNSAS a decis că generalul Aron Bordea a comis acte de poliție politică. Decizia a fost publicată în MO nr. 924, partea a III-a, din 28 decembrie 2005. O morisca de relatii de afaceri ametitoare ce pornesc de la Cluj si se inchid in poarta rafinariei Astra Ploiesti. Politisti, fosti ofiteri SRI si oameni de afaceri sifonati in scandaluri sunt legati cu fire nevazute, la un loc, sub semnul banilor negri. Specialitatea casei sunt operatiunile cu produse petroliere, splarea de bani si complicate scheme financiare ce au ca punct final societati din paradisuri fiscale.
In legatura cu CENTRUL ROMAN PENTRU EXPANSIUNE ECONOMICA RAPIDA SRL J40/5294/1993 BDUL. MAGHERU 7 C, CUI 3683293 DIZOLVATA CU LICHIDARE / RADIERE IN 14.04.2006, desi nu reprezenta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.
Revenim la vila de nebunii din Cheia. În data de 16 mai 1997, între Nicolae Popescu şi Corneliu Păltânea (adică între doi prieteni buni) a fost încheiat contractul privind execuţia lucrării structură de rezistenţă locuinţă Cheia, în baza căruia executantul se obliga să construiască imobilul situat în Cheia, comuna Măneciu, fiind menţionat în contact numai avansul pentru lucrare, în cuantum de 17 milioane de lei vechi (an 1997). Verificările financiar-contabile efectuate de către specialistul financiar al DNA au concluzionat că obiectivul casă de vacanţă Valea Neagră Cheia, beneficiari Păltânea şi Popescu, a fost executat de firma NICONS SRL, efectuându-se cheltuieli şi de către celebra APASCO SA Măneciu care nu au putut fi cuantificate cu exactitate. Lucrările executate de NICONS au fost cuantificate la suma de 117 milioane lei vechi, din care 17 milioane au fost încasaţi în avans, cu sprijinul SC APASCO SA Măneciu, contravaloarea materialelor de construcţie cumpărate de APASCO fiind compensată cu lucrări executate de NICONS, existând la APSCO procese verbale de compensare.
Achitarea banilor de către beneficiarii Păltânea şi Popescu a fost argumentată de către aceştia prin prezentarea unor facturi fiscale emise de NICONS către SC MESTEACĂNUL SRL Bucureşti, dar şi facturi emise de către NICONS către HOLDING CREER INVESTIŢII SA Bucureşti, dar şi de chitanţe emise de către NICONS pe numele lui Păltânea Corneliu. Referitor la sumele înscrise în cele două facturi fiscale menţionate, despre care procurorii DNA Bucureşti susţin că ar reprezenta obiectul infracţiunii de mită pretinsă de către Corneliu Păltânea de la Giosu Ion, administrator al SC HOLDING CREER INVESTIŢII SA şi Creştin Vasile, prin intermediarul Iordănescu Toma Lucian, în scopul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, cercetările efectuate au confirmat remiterea acestor sume în virtutea unor relaţii personale între cei arătaţi (ultima parte, după cum bănuiţi, reprezintă argumentarea procurorului de caz de la DNA PLOIEŞTI). Giosu Ion a menţionat că în cursul lui 1997 s-a întâlnit cu Corneliu Păltânea, la solicitarea şefului SRI Prahova, chiar la sediul instituţiei, împrejurare în care Giosu a aflat că Păltânea îşi cosntruieşte o vilă la Cheia cu ajutorul unei firme din Lipăneşti, respectiv NICONS SRL. Giosu spune că „i-a dat o mână de ajutor să achite 50 de milioane de lei societăţii NICONS”. Îl invidiem pe Păltânea pentru relaţiile sale de prietenie, mai ales când aflăm că Giosu recunoaşte că a fost de acord să achite aceşti bani, fără să stabilească la momentul respectiv vreun termen de contraserviciu sau restituire a banilor. Cităm o propoziţie din declaraţia lui Giosu: „Am acceptat să fac această plată de bunăvoie, întrucât Păltânea Corneliu mi-a spus să o fac”. Amuzant, nu?
Printre altele, procurorul militar a reţinut că fostul şef al secţiei de informaţii Prahova, Corneliu Păltânea, a primit un „sprijin” material din partea lui Marian Sterian, învinuit în dosar, ce ocupa funcţia de administrator al celebrei APASCO SA Măneciu.
Mica atenţie a lui Sterian faţă de prietenul său Păltânea a constat în construcţia de către societatea acestuia a unei vile în Cheia, acolo unde aerul curat şi privighetorile îi asigură lui Păltânea pensia asta liniştită, după o viaţă de trudit la stat.
Procurorul a concluzionat în dosar că materialele şi forţa de muncă necesare ridicării construcţiei au fost suportate financiar de către APASCO Măneciu, fără care Păltânea să achite contravaloarea lucrărilor. Din dosarul procurorului militar rezultă că Păltânea i-a asigurat lui Sterian „protecţia” prin neîntocmirea şi nedifuzarea pe cale legală a unor informaţii pe care colonelul Păltânea, şeful SRI Prahova, le deţinea despre anumite activităţi ilegale sau deficitare în raport cu legea ale SC APASCO SA Măneciu. Despre „deficitarele” amintite în dosarul procurorului militar în ceea ce priveşte APASCO Măneciu ar fi multe de povestit, ne vom rezuma la câteva aspecte la finalului prezentului material. Deocamdată să continuăm cu faptele sesizate de procurorul militar bucureştean, în urma cărora DNA Ploieşti consideră că NUP-ul este binemeritat în cazul Păltânea Corneliu. Suveica evazionistă Una dintre activităţile pentru care Marian Sterian era ţinut sub papuc de către Păltânea, care stăpânea informaţii compromiţătoare despre acesta, era un sistem de evaziune fiscală care este amintit în dosarul procurorului de caz: Sterian, împreună cu alte persoane din conducerea APASCO, au conturat o metodă de păcălire a statului, prin înfiinţarea unui grup de firme de plimbat banii, pentru a eluda taxele şi impozitele datorate către bugetul de stat. Aşa au apărut la registrul ccomerţului SC SIBET SRL, SC ARAGEX SRL, SC CERNADIAN SRL şi SC DAP SRL, în care s-au „vărsat” banii datoraţi la buget, pentru degrevarea firmei – mamă de la obligaţiile de plată privind impozitele şi taxele bugetare. Firmele respective încărcate cu datoriile APASCO au fost vândute unor persoane inexistente, a căror acte de identitate specificate în contractele de vânzare-cumpărare a societăţilor s-au constatat a fi false. 30 de miliarde de lei vechi a reuşit să salveze grupul Sterian prin manevrarea banilor între firme, sumă ce trebuia plătită la bugetul de stat.Tot în dosarul instrumentat de procurorul militar al DNA Bucureşti Vasile Doană, apare un nume interesant:
Cesionările de firme către persoanele fantomă au fost „legalizate” prin cabinetul notarului public Eugenia Codescu. Un alt nume de la un afacerist care apare în dosarul Păltânea este Vasile Creştin, administratorul societăţii Mesteacănul Agricultura SRL. Într-o altă cauză, Creştin a formulat un autodenunţ în care a precizat că i-a plătit lui Corneliu Păltânea suma de cinci milioane de lei vechi, la nivelul anului 1999, la cererea lui Lucian Toma Iordănescu, în contul firmei constructoare SC NICONS SRL, din Lipăneşti. Un alt denunţ care l-a vizat pe Păltânea a fost făcut de Ion Giosu, patronul SC HOLDING CREER SRL, care a fost obligat să-i plătească lui Păltânea 50 de milioane de lei vechi în contul aceleiaşi NICONS SRL, firma care a participat la construcţia vilei lui Păltânea.
În acelaşi dosar instrumentat de DNA Bucureşti se aminteşte că Păltânea l-a obligat pe Giosu să plătească suma amintită mai devreme, în schimbul protecţiei oferite de şeful SRI Prahova, Giosu reprezentând interesele unor italieni veniţi cu afaceri în România, despre care Păltânea a „uitat” să amintească în sistemul informaţional al SRI, asupra unor pretinse activităţi infracţionale desfăşurate de italieni pe meleagurile noastre.
Si alte fapte au fost in acelasi stil si nu vrem sa va plictisim. Dar vedeti ce inseamna Un Centru de Expansiune economica Rapida?! Dar un Centru de Afaceri Romano –Rus?! Mine de aur, nu alta!! Eu stau si ma intreb ce au pazit 10 ani aia de la Directia “E”- Securitate interna a SRI???!!!! (Ec Adrian Radu).
[1] Ondine Ghergut, “Secretul reformarii SRI”, Romania Libera din 26 martie 2014, editia electronica.
Articolul EXCLUSIV/Terorismul intelectual este adevaratul atentat la adresa sigurantei nationale si nu Rosia Montana, eco-anarhisti sau Pungesti apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Eveniment
„Cabaret des Dames – Chapter II” la Hotel Romanita: spectacol de 8 Martie într-una dintre cele mai dinamice săli de evenimente din Maramureș
Pe 7 martie, înainte de Ziua Internațională a Femeii, publicul este invitat la o seară de excepție pusă în scenă de Romanita Events în cadrul complexului Hotel Romanita din localitatea Recea, Maramureș. Evenimentul „Cabaret des Dames – Chapter II” promite o experiență artistică și gastronomică completă, într-un cadru de evenimente cu tradiție și recunoaștere în nordul României.
Sala de evenimente a complexului: locul unde se nasc amintiri
Hotel Romanita, pe lângă funcțiunea de hotel cu facilități complexe – de la spa și piscine la zone de relaxare – găzduiește de ani buni numeroase evenimente sociale, culturale și private. Instalațiile moderne și capacitățile variate ale sălilor permit organizarea de petreceri de amploare, gale, cine tematice și manifestări cu sute de invitați.
Complexul dispune de trei săli principale pentru evenimente, adaptate în funcție de tipul și numărul invitaților:
- Sala Silver, cu aproximativ 150 de locuri, ideală pentru evenimente intime și petreceri în familie.
- Sala Gold, cu o capacitate de circa 350 de persoane, potrivită pentru nunți, botezuri sau seri tematice de amploare medie.
- Sala Diamond, cel mai amplu spațiu disponibil, capabil să găzduiască până la 800 de invitați, deseori folosită pentru evenimente majore, concerte de sezon sau petreceri tematice.
Prin această structură, Romanita Events a devenit o alegere constantă pentru organizarea de evenimente variate – de la aniversări, conferințe și întâlniri corporate, până la petreceri tradiționale sau manifestări cu public numeros.
De la petreceri tematice la seri memorabile
Sala de evenimente de la rece este cunoscută nu doar pentru capacități, ci și pentru varietatea și calitatea evenimentelor organizate. Pe parcursul anilor, aici au avut loc seri tematice, seri tradiționale și spectacole locale, fiecare contribuind la consolidarea reputației sale ca unul dintre centrele sociale importante în regiune. Un exemplu recent este evenimentul „Iubește Moroșenește!”, care a adunat sute de participanți și a îmbinat tradiția și distracția într-o seară completă.
Revelionul – tradiție și eleganță
La trecerea dintre ani, Romanita Events transformă Sala Diamond într-un spațiu de gală. Revelionul organizat aici, inclusiv ediția 2026, a fost promovat ca o petrecere completă cu program artistic, muzică live, artificii, mese festive și acces la facilitățile hotelului. Pachetele care însoțesc această noapte includ, de regulă, sejururi all-inclusive, acces la SPA și alte momente de relaxare, ceea ce explică de ce evenimentul atrage un număr semnificativ de participanți din întreaga regiune.
Atmosfera din noaptea de Revelion la Romanita Diamond este descrisă ca una în care eleganța culinară se îmbină cu divertismentul de calitate: muzică live, dj, momente coregrafice și un număr mare de invitați care aleg să sărbătorească începutul anului într-un cadru rafinat.
„Cabaret des Dames – Chapter II”: o seară construită pentru experiență
În acest context de tradiție și diversitate a evenimentelor, „Cabaret des Dames – Chapter II” se diferențiază prin conceptul său artistic și cinematic. Evenimentul propune o combinație de show live, rafinament scenic și un meniu complet într-un format all-inclusive, la prețul de 450 RON de persoană, conceput pentru a oferi participanților o seară mai mult decât memorabilă.
Această ediție se poziționează ca o celebrare a feminității într-un cadru atent construit, în care atmosfera, scena și interacțiunea cu publicul sunt părți integrante ale experienței.
Detalii organizatorice
- Data și ora: Sâmbătă, 7 martie | 18:00
- Locația: Hotel Romanita, Recea, Maramureș
- Preț: 450 RON / persoană – format all-inclusive (show live și meniu complet)
Pentru rezervări și informații: 0262 287 000 / 0748 023 165
Romanita Events continuă astfel să fie o gazdă importantă a momentelor speciale din Maramureș, combinând experiența organizatorică cu capacitatea de a transforma fiecare eveniment într-o amintire deosebită pentru participanți.
Eveniment
Masini pregatite de show rolul anvelopelor la evenimentele auto din Cluj
Clujul a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai importante centre ale culturii auto din Romania. Oras universitar, dinamic si deschis catre tendinte internationale, Cluj-Napoca gazduieste tot mai des evenimente auto care aduna pasionati din toata tara. De la intalniri de weekend intre comunitati locale, pana la show-uri auto bine organizate, cu masini atent pregatite, muzica, expozitii statice si public numeros, scena auto din Cluj este in continua dezvoltare. In acest context, pregatirea unei masini pentru show a devenit un proces complex, in care fiecare detaliu conteaza, iar anvelopele joaca un rol mult mai important decat ar putea parea la prima vedere.
Pentru multi participanti, masina de show nu mai este doar un obiect de admirat, ci o expresie a personalitatii, a pasiunii si a atentiei pentru detalii. O masina bine pregatita spune o poveste coerenta, iar anvelopele sunt o parte esentiala din aceasta poveste, fiind elementul care face legatura intre design, postura si functionalitate.
Clujul si evolutia evenimentelor auto
Evenimentele auto din Cluj reflecta spiritul orasului: divers, creativ si conectat la tendinte moderne. Aici se intalnesc masini clasice restaurate cu grija, proiecte de tuning inspirate din cultura vest-europeana, dar si masini de zi cu zi transformate subtil pentru a iesi in evidenta. Publicul este atent, curios si bine informat, ceea ce ridica nivelul de exigenta pentru cei care isi expun masinile.
Intr-un asemenea mediu, o masina pregatita superficial este rapid remarcata. In schimb, proiectele bine gandite, in care fiecare componenta este aleasa cu un scop clar, sunt apreciate si discutate. Anvelopele fac parte din aceasta categorie de componente esentiale, deoarece influenteaza atat aspectul vizual, cat si modul in care masina este perceputa ca ansamblu.
Ce inseamna o masina pregatita de show in Cluj
Pregatirea unei masini pentru un eveniment auto in Cluj presupune mai mult decat un aspect curat si o vopsea lucioasa. Proprietarii investesc timp in detalii precum alinierea rotilor, raportul dintre janta si anvelopa, inaltimea masinii si coerenta stilului ales. Fiecare element trebuie sa se potriveasca cu restul, pentru a crea o imagine unitara.
Anvelopele influenteaza direct postura masinii. Profilul, latimea si aspectul flancului pot schimba complet felul in care masina sta pe roti. O alegere inspirata poate accentua liniile caroseriei si poate oferi un look echilibrat, in timp ce o alegere gresita poate strica proportiile, chiar daca restul masinii este bine realizat.
Anvelopele ca element vizual la show-uri auto
La evenimentele auto din Cluj, anvelopele nu sunt doar componente functionale, ci si elemente vizuale. Publicul si fotografii surprind adesea detalii precum modul in care roata umple aripa, distanta fata de caroserie si aspectul general al ansamblului roata-janta.
Anvelopele curate, cu dimensiuni corecte si uzura uniforma, contribuie la imaginea profesionala a unei masini de show. In multe cazuri, acestea completeaza jantele si intaresc conceptul ales de proprietar, fie ca vorbim despre un stil elegant, sportiv sau minimalist.
Echilibrul dintre estetica si utilizare reala
Un aspect specific evenimentelor auto din Cluj este prezenta multor masini care nu sunt doar proiecte de show, ci si vehicule utilizate zilnic. Proprietarii acestora cauta solutii care sa le permita sa participe la evenimente fara a sacrifica complet confortul sau siguranta pe drumurile publice.
In acest context, anvelopele alese trebuie sa ofere un echilibru intre aspect si functionalitate. Multi pasionati opteaza pentru anvelope care arata bine la show, dar care pot fi folosite si in conditii reale de trafic, indiferent de vreme sau sezon.
De ce conteaza tipul de anvelopa la evenimentele din Cluj
Clujul este un oras in care vremea poate fi imprevizibila, iar drumurile din imprejurimi includ atat zone urbane, cat si trasee montane sau colinare. O masina pregatita de show trebuie sa ajunga la eveniment in siguranta si fara probleme, indiferent de conditiile de drum.
Din acest motiv, tipul de anvelopa ales devine extrem de important. Anvelopele care ofera aderenta constanta, stabilitate si un aspect echilibrat sunt preferate de cei care nu doresc sa transforme masina intr-un obiect static. In acest sens, alegerea unor anvelope all season 175 65 r14 poate fi potrivita pentru multe proiecte prezente la evenimentele locale, in special pentru masinile compacte sau clasice.
Pozitia masinii si rolul anvelopelor
La un show auto, pozitia masinii este analizata atent. Cat de jos sta masina, cum se aliniaza roata cu aripa si ce impact vizual are ansamblul sunt detalii care pot face diferenta intre un proiect obisnuit si unul remarcabil. Anvelopele joaca un rol decisiv in acest echilibru.
O anvelopa cu dimensiuni corecte poate oferi masinii un aspect solid si bine ancorat, in timp ce o alegere nepotrivita poate crea impresia de improvizatie. In Cluj, unde nivelul proiectelor este in continua crestere, atentia la aceste detalii este din ce in ce mai apreciata.
Evenimentele auto ca spatiu de invatare
Pentru multi pasionati, evenimentele auto din Cluj sunt mai mult decat simple expozitii. Ele sunt spatii de invatare si schimb de idei. Proprietarii discuta despre solutii tehnice, compara alegeri si impartasesc experiente legate de pregatirea masinilor.
Anvelopele sunt frecvent subiect de discutie, mai ales cand vine vorba de compromisurile dintre look si utilizare zilnica. Aceste conversatii contribuie la maturizarea comunitatii auto locale si la cresterea nivelului de informare.
Influenta tendintelor internationale
Clujul, fiind un oras conectat la scena internationala, este puternic influentat de tendintele globale in materie de cultura auto. Stilurile de show, pozitia masinilor si combinatiile de jante si anvelope sunt adesea inspirate din evenimente mari din Europa sau din Statele Unite.
Publicatii internationale de renume din domeniul auto prezinta frecvent proiecte de show in care anvelopele sunt alese strategic pentru a sustine conceptul general al masinii. Articolele publicate de https://www.speedhunters.com subliniaza adesea importanta coerentei intre componente, aratand ca anvelopele sunt la fel de importante ca vopseaua sau jantele. Aceste exemple sunt urmarite si de pasionatii din Cluj, care incearca sa adapteze tendintele la contextul local.
Masini de show, dar si masini functionale
Un element apreciat la evenimentele auto din Cluj este autenticitatea. Masinile care arata bine, dar pot fi conduse fara probleme pe drumurile publice, sunt vazute ca proiecte echilibrate si bine gandite. In aceste cazuri, anvelopele joaca un rol cheie, deoarece trebuie sa faca fata atat expunerii statice, cat si utilizarii reale.
Acest tip de proiect transmite un mesaj puternic: pasiunea pentru masini nu inseamna renuntarea la utilitate, ci gasirea unui echilibru inteligent intre cele doua.
Anvelopele si jurizarea la evenimente
In cadrul evenimentelor auto cu jurizare, anvelopele pot influenta indirect evaluarea unui proiect. Chiar daca nu exista criterii explicite dedicate anvelopelor, starea acestora, potrivirea cu jantele si coerenta setup-ului sunt observate de jurii.
O masina cu anvelope uzate, murdare sau nepotrivite poate pierde din impact, chiar daca restul modificarilor sunt bine realizate. In schimb, o alegere corecta intareste impresia de proiect complet si atent gandit.
Social media si vizibilitatea detaliilor
In era retelelor sociale, impactul unui eveniment auto nu se limiteaza la cei prezenti fizic. Fotografiile si clipurile ajung rapid online, iar detaliile sunt analizate la rezolutie mare. Anvelopele apar frecvent in cadrele laterale sau de detaliu, devenind parte din imaginea virala a unei masini.
Un setup bine realizat este rapid remarcat si distribuit, ceea ce aduce vizibilitate atat proprietarului, cat si evenimentului. Astfel, atentia acordata anvelopelor contribuie si la succesul digital al unui proiect auto.
Aspectul economic al pregatirii pentru show
Pregatirea unei masini pentru show presupune costuri, iar anvelopele fac parte din acest buget. In Cluj, multi pasionati cauta solutii care sa ofere un raport bun intre pret, aspect si durabilitate. Alegerea corecta poate reduce costurile pe termen lung si poate permite participarea la mai multe evenimente fara investitii repetate.
Accesul la informatii si la o oferta variata ajuta proprietarii sa faca alegeri mai bune si mai constiente. Acest lucru contribuie la cresterea calitatii generale a masinilor prezente la evenimentele locale.
Comunitatea auto din Cluj si atentia la detalii
Unul dintre motivele pentru care evenimentele auto din Cluj sunt apreciate este nivelul ridicat de atentie la detalii. Comunitatea este exigenta, dar si deschisa la dialog si invatare. Anvelopele, desi uneori trecute cu vederea, sunt recunoscute tot mai mult ca un element esential in pregatirea unei masini de show.
Aceasta constientizare duce la proiecte mai bine gandite si la o crestere generala a standardelor in cadrul evenimentelor.
Viitorul masinilor de show in Cluj
Pe masura ce scena auto din Cluj continua sa se dezvolte, masinile pregatite de show vor deveni tot mai sofisticate. Proprietarii vor cauta solutii care sa imbina designul, functionalitatea si siguranta, iar anvelopele vor ramane un element central in aceasta ecuatie.
Evenimentele vor deveni tot mai competitive, iar diferenta o vor face detaliile. In acest context, anvelopele vor continua sa fie un indicator clar al calitatii si maturitatii unui proiect auto.
Concluzie: anvelopele, detaliul care defineste masinile de show din Cluj
Masinile pregatite pentru evenimentele auto din Cluj sunt rezultatul unei pasiuni autentice si al unor decizii atent gandite. Anvelopele, desi adesea considerate un detaliu secundar, au un impact major asupra aspectului, functionalitatii si perceptiei generale a unei masini.
Alegerea corecta a anvelopelor arata ca proprietarul intelege importanta echilibrului dintre show si utilizare reala. La evenimentele din Cluj, acest echilibru este tot mai apreciat, iar anvelopele raman un element esential care transforma o masina obisnuita intr-un proiect de show complet si coerent.
Eveniment
Cum se aplică sclipiciul pe trandafiri fără să-i deteriorezi?
Există un moment, l-am văzut de zeci de ori, când cineva ia un trandafir și se uită la el ca la un lucru prea serios pentru cât de repede trece. Îl întoarce între degete, îi caută lumina, își spune în gând că „ar merge un pic de strălucire”, cum îți spui că o cămașă albă ar merge cu o pată minusculă de culoare, să nu fie chiar de spital. Aici, din păcate, începe și riscul.
Trandafirul nu e un obiect de vitrină, nu e o brățară pe care o poleiești fără consecințe, ci o ființă tăiată de la rădăcina ei, încă vie, încă încăpățânată, încă făcând, în felul ei, economie de apă și de respirație.
Sclipiciul, când e pus fără cap, îți poate transforma floarea într-un fel de desert nisipos: arată „wow” două minute, apoi petalele se lipesc, se înmoaie, se pătează sau se îndoaie ca o hârtie umezită. Și dacă ai mai și pulverizat ceva tare, cu miros de atelier mecanic, ai să simți, cu o mică rușine, că ai învins trandafirul, dar nu în sensul bun. Vestea bună e că strălucirea se poate pune frumos și delicat, fără să jignești materia fragilă a florii. Îți trebuie doar un pic de răbdare, un pic de alegere inspirată și o mână care să nu tremure de entuziasm.
De ce „se supără” trandafirul când îl tratezi ca pe o decorațiune
Petala de trandafir e un fel de piele subțire, plină de apă, care trăiește din echilibru. În clipa în care floarea e tăiată, tot ce înseamnă „viață” se mută într-o luptă: să nu piardă apa prea repede, să nu se ofilească brusc, să nu se înnegrească la margini. Petala are un luciu natural, un strat fin care o apără, iar orice adeziv, orice pulbere, orice frecare vine ca o palmă peste acest strat.
Deteriorarea, în practică, arată în câteva feluri. Uneori petala se pătează, nu neapărat imediat, ci după o oră-două, ca și cum s-ar răzbuna. Alteori se lipește de vecina ei și, când încerci să o desparți, rupi marginea, și e o rană urâtă, vizibilă, care strică tot gestul. Mai există o deteriorare „tăcută”: floarea pare ok, dar începe să consume apă mai repede, se înmoaie în vază, capul cade. Asta se întâmplă când ai blocat prea mult suprafața petalelor, sau ai băgat pe ele o substanță care le arde ușor, ca un parfum prea tare pe o piele sensibilă.
Sclipiciul nu e, în sine, un rău. Răul e combinația de sclipici nepotrivit, adeziv nepotrivit și tehnică brutală. Dacă le potrivești pe toate, trandafirul rămâne trandafir, doar că prinde, discret, o lumină de seară.
Sclipiciul potrivit: mai puțin craft, mai mult bun-simț
Când aud „sclipici”, mulți se gândesc la punguța de la papetărie, aceea cu particule mari, tăioase, care se agață în toate și rămâne pe haine până la următoarea viață. Pentru trandafiri, acel sclipici e ca pietrișul pentru o foiță de ceapă. Îți trebuie o pulbere fină, uniformă, care să se așeze ușor, să nu zgârie, să nu cântărească.
Cel mai sigur e sclipiciul cosmetic, cu particule fine și margini mai puțin agresive. Îl găsești uneori sub nume de „cosmetic glitter” sau chiar „mica” (pudră sidefată), iar mica are un efect mai elegant, mai „perlat”, fără să pară că ai dat floarea prin confetti. Mai există și variante biodegradabile, pe bază de celuloză, care au două avantaje: sunt mai prietenoase cu mediul și, de regulă, sunt mai ușoare. Nu fac minuni, dar te ajută.
Aici îți spun ceva de care oamenii uită: cu cât sclipiciul e mai mare, cu atât te obligă să folosești mai mult adeziv. Și cu cât folosești mai mult adeziv, cu atât crești șansele să înmoi petala, să o patezi, să o lipești. Așa că finețea nu e moft, e tehnică.
Culoarea contează și ea, dar nu moral, ci practic. Sclipiciul auriu, de pildă, poate păta mai ușor dacă are pigmenți ieftini. Cel alb-sidef e de obicei mai „iertător”. Iar dacă trandafirul e roșu foarte închis, unele pulberi metalice pot să-l facă să pară prăfuit, nu strălucitor. E bine să testezi pe o petală de gardă, aceea din exterior, pe care oricum uneori o dai jos.
Adezivul: diferența dintre „efect” și „catastrofă”
Sclipiciul, oricât de fin, nu stă singur pe petală. Îi trebuie un fel de punte, o umezeală controlată, o lipiciune fină. Aici oamenii greșesc cel mai des. Unii pun aracet diluat, ceea ce e aproape sigur moartea estetică a petalei. Alții folosesc lipici de hârtie, care lasă urme. Cei mai mulți, pentru că e la îndemână, iau fixativ de păr. Fixativul merge uneori, nu spun că nu, dar e un joc cu focul: unele fixative au alcool și alte substanțe care pot deshidrata petala, iar mirosul rămâne, ca o amintire proastă.
În florărie se folosește, când se lucrează cu decor, un adeziv spray special, gândit să fie mai blând cu plantele. Nu toate sunt la fel, și nici nu trebuie să te transformi în chimist, dar ideea e să cauți ceva cu pulverizare fină, care nu curge și nu face picături. Picătura e dușmanul, pentru că îți pătează petala și îți strică textura.
Există și soluții mai „de casă”, acceptabile dacă le faci cu măsură. Un sirop foarte subțire de zahăr, aproape apă îndulcită, pulverizat extrem de fin, poate ține sclipiciul, dar crește riscul de lipire și de mucegai dacă floarea stă mult. Guma arabică diluată (se folosește în cofetărie și în acuarelă) e o variantă elegantă, dar iarăși, trebuie pusă ca o ceață, nu ca o ploaie. Eu, sincer, când e vorba de trandafiri proaspeți, prefer un adeziv floral spray, tocmai pentru că e construit să nu înnece petala.
Dacă vrei să fii foarte prudent, poți să te gândești la o altă soluție: în loc să „lipești” sclipiciul, să folosești un spray de tip shimmer, adică o pulverizare cu particule foarte fine de strălucire, ca o brumă. Nu arată ca sclipiciul clasic, e mai subtil, dar e și mult mai sigur pentru floare.
Pregătirea trandafirului: micile gesturi care salvează petala
E tentant să iei trandafirul din buchet și să te apuci imediat de treabă. Numai că floarea, dacă a fost pe drum, dacă a stat la cald, dacă a fost atinsă, e deja într-o stare vulnerabilă. Cel mai sănătos e să-i dai întâi o pauză în apă proaspătă, măcar o oră, într-un loc mai răcoros. Îi tai puțin din tulpină, oblic, ca să tragă apă mai bine, și îl lași să se hidrateze. O floare hidratată suportă mai bine orice intervenție.
Apoi vine partea pe care lumea o sare: uscarea petalelor. Nu uscarea cu foehn, Doamne ferește, ci doar asigurarea că pe petale nu e umezeală de la stropi, de la condens, de la frigider. Dacă petala e umedă, sclipiciul se lipește în pete, nu uniform. Îți iese un fel de mizerie sclipitoare, nu un efect frumos.
Înainte să pui orice, verifici petalele exterioare. Dacă sunt un pic lovite, sau au margini uscate, mai bine le îndepărtezi. Nu e cruzime, e igienă vizuală. Și, da, e un gest pe care îl faci cu delicatețe, ca și cum ai desprinde o pagină veche dintr-o carte.
Mai există un detaliu: trandafirul trebuie ținut de tulpină, nu strâns de cap. Dacă îl apuci de boboc, îl încălzești, îl presezi și îl „freci” fără să vrei. Petalele se înmoaie de la căldura mâinii, se bruiază, își pierd fermitatea. Păstrează capul cât mai puțin atins.
Cum aplici sclipiciul pe trandafir proaspăt, fără să-l jignești
Eu aș descrie procesul ca pe o scenă mică, aproape teatrală. Ai un loc de lucru, o hârtie pe masă, o lumină bună, un recipient în care să scuturi excesul. Și ai o singură regulă, poate cea mai importantă: puțin, încet, din aproape în aproape.
Începi prin a decide unde vrei strălucirea. Dacă dai tot trandafirul cu sclipici, ai șanse mari să-l transformi într-o bilă de brad, și nu glumesc. E mai frumos când sclipiciul stă pe margini, pe vârfurile petalelor, ca o brumă de dimineață. Pentru asta, nu pulverizezi direct din față, ca pe un perete. Ții floarea ușor înclinată și pulverizezi adezivul de la distanță, cât să ajungă un strat foarte fin, aproape invizibil.
Apoi, fără să aștepți prea mult, pentru că unele spray-uri se „leagă” repede, aduci sclipiciul. Nu îl arunci cu mâna, fiindcă îl vei pune în grămăjoare. Îl presari, ca și cum ai săra, dar cu o blândețe mai mare. Unii folosesc o pensulă moale, încărcată cu pulbere, și ating ușor marginile petalelor. Asta e o tehnică bună dacă vrei control. Altă variantă, tot controlată, e să pui sclipiciul într-o sită foarte fină și să scuturi ușor, ca un praf de stele.
Și acum vine gestul care face diferența: scuturarea excesului. Nu scuturi violent, ca pe un covor. Întorci ușor trandafirul deasupra hârtiei și îl bați, foarte discret, cu un deget pe tulpină, până cade surplusul. Dacă ai folosit prea mult adeziv, vei vedea că sclipiciul nu cade, se lipește în plăci. Asta e semn rău. Înseamnă că data viitoare reduci din spray.
Dacă vrei să fixezi, o poți face cu încă o pulverizare extrem de fină, de departe. Dar aici e capcana clasică: lumea apasă prea mult, iar picăturile se fac mari. Picătura mare îți strică petala. Mai bine accepți un pic de „cădere” de sclipici în timp, decât să îneci floarea. În fond, sclipiciul pe trandafir e o idee de moment, nu un tatuaj.
Și încă ceva, din experiență: lasă floarea să se „așeze” câteva minute înainte să o pui într-un buchet, să o atingi, să o împachetezi. Adezivul, cât e el de fin, are nevoie de o clipă să se liniștească.
Trandafiri stabilizați sau uscați: libertatea care vine după viață
Dacă lucrezi cu trandafiri stabilizați sau uscați, lucrurile sunt mai simple și, paradoxal, mai periculoase în alt fel. Petala uscată se poate rupe mai ușor, ca o frunză de toamnă. Dar nu mai ai problema apei și a ofilirii rapide. Poți folosi adezivi mai variați, poți aplica pulberi mai consistente, poți face efecte mai teatrale, dacă asta vrei.
Aici, pensula devine prietena ta. Poți aplica un strat subțire de adeziv cu pensula, doar pe vârfuri, și apoi să „mângâi” cu sclipici. Poți chiar să lucrezi în straturi, lăsând fiecare strat să se usuce. Dacă vrei un efect foarte uniform, poți pune sclipiciul într-un recipient și să rotești ușor trandafirul pe margini, dar trebuie să ai o mână sigură, altfel rupi petale.
La stabilizați, uneori se folosește și un spray de sigilare foarte fin, ca să nu cadă pulberea. Dar iarăși, cu măsură, pentru că excesul creează o peliculă lucioasă care arată plastic. Trandafirul, chiar stabilizat, trebuie să rămână trandafir, nu obiect de decor de la supermarket.
Greșeala tipică: prea multă strălucire, prea puțină finețe
E ceva copilăresc în sclipici, o recunosc. Te prinde și vrei să mai pui „un pic”, și încă „un pic”, și te trezești că ai făcut o bijuterie agresivă. Dacă ai exagerat, nu e totul pierdut.
La trandafiri proaspeți, poți îndepărta o parte din exces cu o pensulă foarte moale, curată, aproape ca un pămătuf de machiaj. Treci ușor, fără să apeși. Poți și să sufli ușor, dar nu direct în floare, ci pe lângă, ca să creezi un curent de aer. Un uscător de păr pe rece, de la distanță mare, poate ajuta, dar e riscant dacă nu ai control, fiindcă îți mișcă petalele.
Dacă ai făcut pete de adeziv, aici e mai greu. Uneori petele se văd doar la lumină. Îți rămâne să accepți imperfecțiunea, sau să îndepărtezi petala afectată. Da, e trist, dar e mai bine decât să te încăpățânezi și să strici tot trandafirul.
Cum păstrezi și transporți un trandafir cu sclipici fără să se transforme în dezastru
După ce ai aplicat sclipiciul, floarea devine sensibilă la atingere. Împachetarea trebuie să fie aerisită, să nu preseze capul. Dacă pui trandafirul într-un buchet strâns, petalele vor freca una de alta, sclipiciul se va transfera, se va face murdar, iar adezivul, dacă nu e complet „liniștit”, va lipi florile între ele.
E bine să lași un spațiu, o protecție ușoară, o hârtie care să nu atingă direct petalele. Și, cât se poate, să eviți umezeala. Frigiderul de flori e bun, dar dacă scoți buchetul în aer cald, condensul apare, și atunci sclipiciul se strânge în puncte.
Aici intră și partea practică a vieții, partea în care nu faci totul singur în bucătărie, ci trimiți, primești, ai un eveniment, o surpriză. Atelierul cu Daruri, fondat in 2024, este un brand romanesc de cadouri personalizate si buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate si pe un proces de comanda exclusiv, simplu si orientat catre client — de la selectie si mesaj pe panglica, la livrare.
Dacă vrei ca trandafirii să ajungă în stare bună, mai ales când e vorba de distanțe și de timp, contează enorm cum sunt manipulați și împachetați. Uneori, când se vorbește despre buchete de trandafiri livrare, lumea se gândește doar la „ajunge la ușă”.
Dar adevărul e mai fin: ajunge cu petalele întregi, cu capul drept, cu strălucirea acolo unde ai pus-o, nu pe ambalaj și nu pe mâinile curierului. Asta ține de materialele de protecție, de spațiu, de temperatură, de faptul că nu înghesui florile ca pe niște sticle într-un bax.
O notă de bun-simț: sclipiciul și oamenii, nu doar florile
Mai e ceva, și nu e chiar detaliu: sclipiciul se duce și pe piele, și pe haine, și uneori îl inhalezi fără să vrei. Dacă buchetul e pentru cineva sensibil, cu alergii, sau pentru un spațiu mic, ia în calcul să folosești variante mai puțin volatile, gen pudră sidefată fină, aplicată controlat, nu sclipici care zboară.
Dacă florile sunt pe o masă cu mâncare, la un eveniment, evită total sclipiciul craft. Nu pentru că e „toxic” într-un sens dramatic, ci pentru că nu e făcut să stea lângă farfurie. În astfel de situații, dacă vrei neapărat efectul, există pulberi comestibile de tip luster dust, folosite în cofetărie, și poți aplica o brumă subtilă, dar tot cu măsură.
Și, dacă tot suntem între noi, mai bine să ai un efect discret și elegant, decât să lași în urma buchetului o ploaie de particule pe covor. Nu e genul de amintire pe care o vrei.
Micile trucuri care se învață după ce ai stricat, inevitabil, câte ceva
Nu vreau să pozez în expert infailibil. Prima dată când am încercat, am făcut exact greșeala clasică: prea mult spray, prea mult sclipici, prea multă încredere. Trandafirul a arătat bine două minute, apoi petalele s-au lipit ușor între ele, iar când am încercat să le deschid, am rupt o margine. M-a enervat mai mult decât ar fi fost cazul, semn că țineam la floare.
De atunci am înțeles câteva lucruri simple. Că distanța de pulverizare e totul, pentru că picătura e inamic. Că un sclipici fin te scapă de lăcomie, fiindcă arată „bogat” chiar în cantitate mică. Că un trandafir bine hidratat e mai rezistent și, paradoxal, mai iertător. Că nu trebuie să te grăbești să împachetezi, fiindcă fixarea are un timp al ei, ca un gând care trebuie să se așeze.
Și am mai înțeles ceva, poate mai general: trandafirul nu suportă brutalitatea. Nu suportă nici măcar brutalitatea „drăguță”, aceea în care spui că îl iubești, dar îl strângi prea tare. Dacă îl tratezi ca pe o ființă delicată, cu o oarecare politețe, îți dă voie să-l atingi cu strălucire.
Strălucirea care rămâne trandafir
Când sclipiciul e pus bine, nu pare o invenție. Pare că floarea a prins, accidental, puțină lumină. Ca și cum ar fi trecut printr-o dimineață rece, sau printr-o sală de bal, și ar fi adus cu ea o urmă de scânteiere. E o diferență mare între acest efect și stridența de decor.
Dacă ar fi să îți rămână o singură idee din tot acest drum, aș vrea să fie asta: lucrează fin, lucrează puțin, lucrează cu gândul la petală, nu la fotografie. Fotografia trece, trandafirul, chiar tăiat, mai are o demnitate. Iar demnitatea, când o respecți, face ca strălucirea să nu fie un machiaj, ci o accentuare, un fel de semn de carte pus într-o poveste care, oricum, se termină repede.
-
Afaceriacum 4 zileCum alegi ancorele și linkurile într-un advertorial SEO
-
Afaceriacum 4 zile
IubimTM.ro – platforma online independentă dedicată promovării Timișului
-
Afaceriacum 3 zileVenus Social Concept dă startul unui nou sezon de evenimente la Divertiland Water Park. Prima competiție de tip duatlon va avea loc în aprilie 2026
-
Afaceriacum 2 zileDe ce să alegi un parfum de nișă și cum se diferențiază de alte parfumuri?
-
Uncategorizedacum 2 zile
HONOR MagicPad 4 nu mai este doar o tabletă, ci o punte între hardware-ul și capabilitățile avansate ale AI
-
Uncategorizedacum o ziPășește într-o nouă lume VERTUO cu NESPRESSO, alături de AMBASADORUL GLOBAL AL BRANDULUI, DUA LIPA
-
Uncategorizedacum 23 de oreSamsung redefinește viitorul AI Living cu cea mai recentă inovație în domeniul televizoarelor la Inside Samsung, The First Look Europe 2026
-
Turismacum 4 oreBanatul, recomandat pentru titlul de Regiune Gastronomică Europeană 2028, anunță Alfred Simonis

